Cele mai mari dezastre din istoria Capitalei, în imagini

de:
01 oct. 2012
3 Afișari
Cele mai mari dezastre din istoria Capitalei, în imagini

Unul dintre cele şapte mari dezastre din Bucureşti a avut loc între anii 1812 şi 1813, scriu jurnaliştii de la Historia. Istoricul George Potra scria că, nicio boală nu s-a abătut mai grav asupra ţării cum s-a întâmplat în timpul „ciumei lui Caragea”, dintre anii 1812 şi 1813, care a decimat jumătate din locuitorii Bucureştiului. Potrivit academicianului Ion Ghica, „ciuma lui Caragea” omora până la 300 de oameni pe zi şi se crede că numărul morţilor în toată ţara a fost mai mare de 90.000.

În lipsa unor tratamente eficiente, oamenii încercau să scape de ciumă cu mult alcool, dar şi aici fuseseră impuse interdicţii, iar cârciumile vindeau doar prin nişte ferestruici. Tot atunci au apărut şi vracii, care le promiteau ciumaţilor că îi salvează dacă vin în contact cu o broască-ţestoasă.

Se spune că unul dintre locurile în care ar fi fost aruncaţi ciumaţii morţi în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea ar fi fost în zona Casei Poporului. Muncitorii care au făcut săpături în zonă, în urmă cu 30 de ani, susţin că, în timpul lucrărilor, ar fi dat peste câteva gropi comune, în care fuseseră aruncaţi şi acoperiţi, apoi, cu var, cei care au murit de ciumă.

2.000 de clădiri, mistuite de flăcări

În 1847, chiar în ziua de Paşti, Capitala a mai fost cuprinsă de o mare nenorocire. Un copil neascultător, care a tras cu pistolul într-o grămadă de fân, a cauzat cel mai dezastruos incendiu produs în vremurile moderne în Bucureşti. Şi după o săptămână de la stingerea flăcărilor, pământul frigea, iar molozul rămas după demolarea ruinelor a ridicat nivelul Bucureştiului cu aproape doi metri, scrie historia.ro.

Potrivit cronicarului Ioan Sân Dobre Cojocarul, „Marele foc” a mistuit zona Curţii Vechi de lângă Hanul Manuc, aproape 2.000 de case de pe malul stâng al Dâmboviţei, întinzându-se spre Colţea, zona Sf. Vineri, până în Calea Văcăreştilor. Distrugând o zonă comercială foarte densă, focul a produs pagube de peste 30.000 pungi de aur şi a provocat moartea a 15 oameni.

În urma incendiului devastator, 12 biserici au fost distruse: Sf. Dimitrie, Biserica Domnească de la Curtea Veche, Sf. Antonie de la Puşcărie (din zona Hanul lui Manuc), Bărăţia, Sf. Gheorghe Vechi, Sf. Gheorghe Nou, Sf. Mina din mahalaua Stelea (lângă actuala biserică Sf.Vineri), biserica Vergului, Udricani, Lucaci (lângă hala Traian), Ceauş Radu şi Sf. Ştefan.

Bucureştiul, inundat de Dâmboviţa

În 1865, zăpada care s-a topit brusc a generat cea mai mare inundaţie din istoria Capitalei. „Între 13 şi 20 martie, tot cursul Dâmboviţei de la Grozăveşti până la Vitan a fost acoperit de un strat de apă, care în unele părţi atingea trei metri înălţime”, nota istoricul George Potra.

Din cauza numărului mare de oameni rămaşi fără case şi „sub biciul foamei”, domnitorul Alexandru Ioan Cuza, la presiunea poporului, a demarat canalizarea Dâmboviţei.

Peste 1.700 de morţi în urma celor mai mari cutremure

Cele mai grave seisme prin care a trecut Bucureştiul au avut loc în 1802, 1940 şi 1977. Cutremurul din 26 octombrie 1802, cu epicentrul în zona Vrancea, a avut 7,7 grade pe scara Richter. Atunci s-au prăbușit câteva case şi turlele bisericilor, iar patru oameni au murit. Mişcarea telurică a generat şi ruperea în două a turnului Colţea.

În 10 noiembrie 1940, un alt seism, de 7,4 grade pe scara Richter, a avut loc în Bucureşti. Faza critică a cutremurului a durat în jur de trei minute. În urma sesimului au murit circa 300 de persoane, majoritatea la prăbuşirea blocului Carlton, o clădire de 12 etaje de pe Bulevardul Brătianu.

Considerat unul dintre cele mai distrugătoare şocuri seismice care a lovit România, cutremurul din 4 martie 1977 dus la moartea a 1.578 de oameni, din care circa 1.400 numai în Bucureşti. Alte 11.300 de persoane au fost rănite, iar 35.000 de locuinţe au fost puse la pământ. Majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat la București, unde peste 33 de clădiri și blocuri mari s-au prăbușit.

Bombardarea Capitalei din ’44

Unul dintre cele mai tragice evenimente a avut loc în 1944, atunci când peste 5.500 de bucureşteni au murit de-a lungul celor 17 bobardamente aeriene asupra Capitalei. Ţintele principalelor bombardiere au fost Gara de Nord, Calea Victoriei, Gara Băneasa, Triajul Gării de Nord, Hotelul „Splendid‟ şi „Parc-Hotelul‟, ambele unităţi fiind complet distruse şi o mare parte a locatarilor ucişi. Grave consecinţe ale bombardamentelor au mai suferit atunci hotelurile Athenee Palace, Ambasador, Papadopol, blocurile „Generala”, „Mica”, „Kapriel”, „Băicoianu”, Moara Românească şi Banca de Credit.

Infernul din Capitală a continuat şi în noaptea de 2 spre 3 mai, între orele 01.10 şi 01.30, când 70 de avione plecate din sudul Italiei au ajuns pe cerul Bucureştiului. Pe 7 mai 1944, între orele 10.49 şi 12.06, un număr de 700 de avioane dintre care 500 de bombardament de tip B-24 şi 200 de aparate de vânătoare s-au năspustit asupra Capitalei, la doar zece ore de la atacul nocturn britanic.

Troiene de cinci metri au acoperit Capitala

Pe 3 feburarie 1954, bucureştenii s-au trezit prizonieri în propriile case, întrucât troienile de zăpadă au depăşit cinci metri înălţime. Potrivit Administraţiei Naţionale de Meteorologie, în acele zile cumplite s-a năpustit asupra Capitalei cel mai puternic viscol din secolul XX.

Citiţi mai multe pe historia.ro.

Cookies