CONTRIBUTORS

Cele două lumi paralele ale Bucureştiului, la diferenţă de o oră

Mi s-a întâmplat recent să merg cu metroul la o oră mult mai matinală decât o fac de obicei, adică pe la 6.30 dimineaţa. Diferenţa de mirosuri din mijlocul de transport în comun m-a frapat. Dacă în compania corporatiştilor, după 8 dimineaţa, adie o aromă de parfum iar hainele miros a balsam, la prima oră a dimineţii în metrou se simte mai mult un iz de salam cu pâine. Trebuie să precizez că nu am nimic împotriva celor care mănâncă salam cu pâine, pentru că şi eu consum uneori, însă mi s-a părut deplasat să mă molfăie la cap, preţ de patru staţii, un alt călător. Îl înţeleg că nu apucase să servească acasă micul dejun însă trebuie să mă creadă şi el pe mine că nu mă împăcam deloc cu clempănitul la urechea mea. Ştiu, ar spune unii, că nu mă împiedica nimic să merg în alt vagon de tren. Dar condiţiile de trafic nu sunt la fel la 6.30 dimineaţa cu cele de la 9. Trebuie să menţionez că la acea oră nu era pic de lumină în metrou şi singura sursă de iluminat o constituia telefonul mobil. Aşa că am preferat să nu îi calc în picioare pe alţii din pricina asta. Partea bună este în schimb că, în loc să aud veşnicele văicăreli ale corporatiştilor că lucrează peste program şi şeful se face că nu observă, am învăţat de la clasa muncitoare pe şantier cum se dă cu amorsă pe perete pentru a se prinde bine văruiala, alături de o trecere în revistă a tuturor modelelor de şaibe şi şuruburi şi utilitatea lor.


Recomandarile noastre


Parteneri

Știri – Gândul

Știri – CanCan.ro

Back to top button