Cele 3 cuvinte care te scapă din orice încurcătură

Există multe scuze adesea fără conținut pe lumea asta, pe care le auzim frecvent, de care ne pasă sau nu ne pasă, pe care le credem sau nu le credem. N-am vrut, n-am fost atent, îmi pare rău, unele cu mai mult conținut, altele cu mai puțin, unele spuse mai cu convingere, altele cu mai puțină. Dar cea mai strong dintre ele toate, cea care te lasă fără replică, practic nu mai ai ce să spui, este AȘA SUNT EU!. 

Așa sunt eu, nu suport dezordinea

Așa sunt eu, mai impulsiv/ă

Așa sunt eu, nu accept să …

Ah, „Așa sunt eu!” – mantra preferată a tuturor celor care refuză să schimbe ceva la ei. E fascinant cum această frază poate servi ca un scut magic împotriva oricărei critici sau sugestii. Spui că sunt egoist? Eh, așa sunt eu! Întârzii mereu la întâlniri? Ce să fac, așa sunt eu! Îți place să întrerupi oamenii în mijlocul propozițiilor? Ei bine, așa sunt eu și nu am ce să fac. De parcă „Așa sunt eu!” ar fi o licență universală pentru orice comportament neplăcut. Este aproape poetic cum aceste 3 cuvinte  pot anula secole de progres social și bune maniere. Este echivalentul verbal al unui semn mare și luminos care spune: „Nu deranjați, zonă de confort!”

Și ce să mai zic de cum „Așa sunt eu!” devine scuză pentru absolut orice? Nu am chef să fac nimic productiv azi. Așa sunt eu! Mănânc toată ciocolata și nu las nimic pentru ceilalți. Așa sunt eu! Fac promisiuni pe care nu le respect niciodată. Așa sunt eu!

Într-adevăr, este fascinant cum această simplă expresie poate transforma lipsa de efort și de autoreflecție în ceva aproape demn de admirat. Poate că într-o zi vom învăța cu toții să ne folosim de această scuză magică. Până atunci, trebuie să admirăm talentul  cu care unii au perfecționat arta de a spune „Așa sunt eu!” și de a merge mai departe fără nici cea mai mică urmă de responsabilitate.

Așa sunt eu și nu pot să mă schimb este, adesea, așa sunt eu și e prea dureros pentru mine să încerc să fiu altfel, nu știu cum e, poate e periculos. Și ascunde, de cele mai multe ori, niște convingeri despre sine și despre lume, care vin de undeva de departe (da, știu, toți psihologii vorbesc despre copilărie). Uneori credem că e bine, că ce dacă suntem perfecționiști, ne-a ajutat de atâtea ori, ce dacă ne facem griji, doar grijile astea ne-au dus mai departe și am scăpat de niște pericole. Doar că grijile devin din ce în ce mai multe, începem să ne facem probleme pentru orice și lumea noastră devine mai mică, mai îngustă, mai lipsită de experiențe. Și drăguțul de „așa sunt eu” devine, de fapt, o armă pe care o îndreptăm împotriva noastră. 

Eu, personal, aș vrea să scap – de la mine – de următoarele așa sunt eu: 

1. Așa sunt eu, nu îmi place să alerg – nu știu dacă vreau să alerg sau nu, știu că îmi spun că nu îmi place pentru că de fapt obosesc repede și nu reușesc să depășesc momentul în care devine mai ușor. Nici măcar cu un minut
2. Așa sunt eu, îmi plac carbohidrații la nebunie. Așa că îi și mănânc, e cel mai greu de abținut pentru mine la mâncare
3. Așa sunt eu, nu sunt o persoană matinală – asta mă preocupă destul de mult, pentru că așa cum v-am povestit altă dată, momentan dorm prost și probabil o să dorm și mai prost și aș prefera să îmi spun că e o plăcere să te trezești dimineața, mai ales dacă oricum nu mai poți să dormi

Și sunt sigură că mai sunt, dar, pentru că AȘA SUNT EU, acum, când am nevoie, altele nu îmi vin în minte. 

Tot Maria, mai jos:

• Sera Eden şi eroarea pe care o dă parentingul modern
• Unde găsești cel mai bun humus din București. Scurt ghid de mici plăceri pentru vara asta