(Cel puţin) 4 semne că am îmbătrânit

Cum deja am o vârstă, am trecut prin multe valuri ale modei. Am prins şi blugii Pyramide, am avut chiar şi un iubit care purta blugi Pyramide. Nu ştiu dacă se scrie cu y sau cu i, dar e mai puţin important, “blugii piramid” erau ceva memorabil prin anii 1990, după revoluţie. Am prins şi platforme, şi fuste scurte, şi fuste lungi, şi imprimeuri florale, şi doar materiale uni – mă rog, aţi înţeles ideea. 

Cu unele trenduri m-am împăcat bine, cu altele mai puţin bine, nu cred să se fi întâmplat vreodată să fiu foarte atentă la ce se poartă, dar există un obiect vestimentar pe care nu am reuşit încă să îl înţeleg şi care a reapărut cu mare aplomb în vieţile noastre ale tuturor. 

Au devenit faimoşi datorită Christinei Aguilera şi lui Britney Spears, în engleză şi americană le zice hip-huggers şi, OMG, sunt din nou la modă. La noi le zice, cred, pantaloni cu turul lăsat. Exact, acei minunaţi pantaloni din care realmente ţi  se vede fundul. Sigur că fiecare face ce vrea cu fundul lui şi îl arată cui vrea şi cât vrea, dar nu le e frig la şale, băi băiatule? Nu au auzit sfaturi de la bunicile lor că răcesc la ovare, fetele? 

Mie personal mi-era frig şi când aveam 20 de ani, nici măcar atunci nu-mi plăcea să mă plimb aşa. 

Însă pare că ei entuziasmează multă lume, căci am văzut multe începuturi de fund odată cu primăvara asta. M-am gândit chiar ca titlul articolului să fie “S-a umplut Bucureştiul de funduri”, dar părea deplasat, în condiţiile în care toată lumea remarcă şi pozează magnolii să vin şi eu cu turul jos să mă bag în seamă. 

Alte chestii pe care le-am mai remarcat în tendinţele orăşeneşti din perioada aceasta şi care nu se mai potrivesc cu mine. 

1. S-a scumpit la cârciumă! Mult, respectiv aproape foarte mult. Ceea ce mă bulversează un pic, înţeleg că s-au scumpit multe, dar parcă nici chiar aşa încât să ajungem să dăm 400 de lei pe două nimicuri şi o apă. Că veniturile noastre n-au crescut şi ele tot ca Făt Frumos. Sushi, la fel, costă şi el astronomic. Poate doar sunt eu o babă cârcotaşă, poate mi-e teamă că n-o să am bani la pensie, dar zău, nu mi mai vine deloc să mă duc şi eu sunt o cârciumă person. 
2. După invazia târzie de Bubble Tea (târzie, dar uriaşă, căci s- a mai văzut şi în alte oraşe, doar că acolo s-au deschis două, în Bucureşti au apărut la fiecare colţ de stradă, care mai de care mai prost, din spusele persoanelor experte pe care le-am consultat, spre exemplu fiica mea) acum e o mare pasiune pentru panino bar-uri. Adică multe sandwich-uri. Multă pâine. 
3. Gyros-ul de la Gyros din Centrul Vechi a rămas în trend, de pe vremea când băteam eu Centrul Vechi, doar că totul e congelat. Nu mai ştiu cum era atunci, căci singura regulă pe care trebuia să o respecte era fără usturoi (dacă te întorci în club) sau cu usturoi (dacă erai în drum spre casă).  N-aș mai mânca aşa ceva acum, am ieşit posibil din target, dar coada de la poartă arată că încă e public mult. Senzaţia mea e că Gyros va rămâne un landmark în Centrul Vechi multă vreme de acum înainte. 
4. Centrul vechi a devenit ceva foarte nefrecventabil. Mese întinse peste tot, aglomeraţie, un babylon bizar, mai bizar decât ideea însăşi. 

Şi, ca să încheiem optimist, întrebarea e ce fac în oraş oamenii cu vârsta mai apropiată de pensie decât de liceu. Că, de mulţi, ar trebui să fim destul de mulţi.

Nota B365.ro:

Luna nouă în Berbec și unde găsești urzici facute în București

5 chestiuni care se întâmplă în București și pe care nu le înţeleg nowadays

Cum am ajuns să nu mai vreau să fiu slabă