Cel mai ticălos țânțar din Pipera pândește omul, se strecoară în mașină și atacă sălbatic

M -am gândit mult dacă să mai scriu acest text despre această întâmplare periculoasă după ce în weekend am fost la Tulcea şi a fost nevoie să mă lupt cu niște exemplare uriaşe.

N-am văzut în viaţa mea aşa ceva, stăteau ca un covor pe exteriorul unei uși din geam, îi vedeai de la întuneric înăuntru, spre lumină, parcă abia aşteptau să se deschidă, să intre și să ucidă. 

Îţi intrau în gură, în haine, în urechi, ceva realmente oribil, părea un film de groază. Păsările lui Hitchcock aş putea sugera, dar mă tem că referinţa aceasta nu mai e chiar aşa de clară pentru toată lumea. (n.a. Hitchcock a fost un domn care a regizat cele mai extraordinare filme de groază din lume, pe când filmele de groază se făceau din atmosferă, nu din efecte speciale)

Dar nu acesta era, de fapt, subiectul, ci o dramatică întâmplare petrecută într-o banală dimineață de miercuri. 

Mă urc în superba mea mașină, mă pregătesc pentru un drum relaxant la ora de vârf spre serviciu, când deodată sunt mușcată de gât. Apoi de mână. Apoi iar de gât. Nu eram în situația de a face prea multe mișcări bruște, căci v-am spus deja că eram în superbul trafic de ora 9 dimineața, pe când încă nu se terminase școala.

Încerc să văd ce mă atacă, nu-mi dau seama, căci fiara era silențioasă – sau poate nu era, dar era deja gălăgie în mașină, radio, alea, și nu făcea față. Pe urmă, un nou atac, de data asta la gleznă. Mă prind că totuși nu poate fi decât o gânganie ticăloasă, dar mi-am imaginat că totuși se satură la un moment dat. Nu s-a săturat, până în Pipera cred că m-a mușcat de cel puțin 10 ori.

La un moment dat, înfometat, era să îmi intre în ureche și acela a fost momentul în care am tras de volan fără să îmi dau seama. Noroc că era gol în dreapta mea, căci altfel, doamnelor și domnilor, cine știe ce se petrecea și ajungeam la închisoare și exsangvinată, și nevinovată. 

Ok, am scăpat cu viață, dar problema nu s-a încheiat aici. Pentru că presupun că nu v-ați întrebat niciodată cum se poate ucide un țânțar aflat într-o mașină. Și deja era care pe care, pur și simplu mi-era groază să o iau de la capăt și să mă duc acasă în aceeași companie.

Cu insecticid nu merge, căci muream și eu alături de el. Cu metode clasice gen perna, iar nu merge, găsiți voi țânțarul printre scaune. Nici cu Autan sau altceva de felul acesta nu, pentru că exista riscul să îmi atace din nou urechile și nu mi-am asumat. Am căutat pe net, am văzut că trăiește 21 de zile. La cât mânca, putea bine merci să fie nou-născut. Am zis să las geamurile deschise, dar nici așa nu era bine, pentru că poate își chema alți prieteni la joacă. 

Vă veți întreba, bineînțeles, cum s-a terminat războiul din Pipera. Din fericire, pur și simplu a dispărut, habar n-am cum, s-o fi strecurat afară odată cu mine. Sau poate l-am otrăvit cu sângele meu. Dar în continuare am rămas cu un uriaș stres.

Căci am avut noroc odată, dar ei sunt mulți, iar ulciorul, cum bine zice fatalista vorbă a românului, nu merge des la apă. Sper să ne mai revedem și săptămâna viitoare.

Nota B365.ro – Tot Maria, mai jos:

• Avem o situație: Unde se vor reloca băieții de Dorobanți, dacă dispare cartierul?
• Blestemul celui mai bun liceu din București
• Cartierul din București care s-a umplut de șobolani. Cel mai scump cartier de șobolani