Cel mai panicat puști peltic care a circulat vreodată cu STB: “Aoleu, ce plost a picat, m-ai plins fălă bani!”

„Meniul” complet al unei zile agitate pe traseele STB din București e complet. Complex. E alcătuit din urmatoarele ingrediente de bază: educație, lamentație, altercație, revelație.

🚌 Pe linia 168, un cetățean insistă să le urle o lecție celorlalți călători:

„Ce mare psiholog și Freud, ăsta? Un șarlatan care s-a culcat cu fie-sa și îndemna și pe alții să facă la fel. Mare psiholog era „Gui” de Maupassant, care a descris așa bine psihologia nebunilor din ospicii. Freud? Psihologul Satanei, asta era!”.

#AvocatulDiavoluluișiColegiiSăi

🚌 O călătoare STB cu aer de pensionară se plânge la telefon de-o aude tot autobuzul:

– Ce cald, c-am tremurat azi dimineață în tren, vai de mama mea! și-a avut o întârziere două ore! Și orașu’ ăsta e așa aglomerat, că-ți vine să pleci! Să-ți iei câmpii! Da’ n-am încotro, trebuie să-l iau pe Ianis de la școală. Noroc că mai e până iese… Că acum merg să mă întâlnesc cu respectivul. Știi tu… pentru țuică!

Nimic nu pare s-o poată deturna de traseul stabilit. Totuși, interlocutorul reușește cumva să schimbe firul discuției, fiindcă bunica izbucnește brusc pe cu totul altă temă:

– M-am trezit aseară cu prostu’ la poartă! Că mi-a dat el o râșniță mică de lemn și că să i-o dau înapoi! I-am zis:

– O caut și, dac-o găsesc, ți-o dau. 

– Trebuie s-o găsești, că e lucru’ meu!

– Da’ nu vrei tu mai bine să mergi la casa ta, să te culci?!

M-a bufnit râsu’ și acum mă bufnește plânsu’. Cum de ce? M-am amărât, că aci, în București, m-am întâlnit cu javrele astea și, când m-au văzut, s-au dat după mașină. Am plâââns… Ăștia-s oamenii: animale! Că nu mă-nvăț minte odată!

🚌 În 226, o femeie își sună încântată prietena:

– Ce crezi? Mi-a dat telefon frate-miu, să mă invite oficial la nuntă! Abia aștept să furăm mireasa! O ducem direct la cazino, la aparate! Io, când oi fi mireasă, știi unde vreau să mă fure? La discotecă, normal!

🚌 Un bărbat însoțit de doi copii – un puștiulică de vreo 4 ani și-o fată care pare liceană – vorbește nimicuri când cu unul, când cu celălalt. La un moment dat, se decide să abordeze și subiecte importante, așa că-l înștiințează pe cel mic:

– Vezi că săptămâna viitoare e ziua mea!

Piciul face o față panicată și, cu cel mai serios aer din lume, glăsuiește peltic și „profesionist”:

– Aoleu, ce plost a picat, m-ai plins fălă bani!

Bărbatul râde cu poftă, copilul pare, totuși, încurcat:

– Nu-i nimic, sclii pe-o foaie ce vlei și, după ce fac lost de bani, mă ocup.

Bărbatul râde iar ce râde, apoi își îndreaptă atenția către fată. Îl interesează să afle ce-a mai făcut pentru școală.

– Am avut de terminat cartea. Am citit 300 de pagini în două zile!

Omul nu se-aștepta la așa ceva. Vestea l-a lovit în plin:

– Ceee? Las-o-n mă-sa, cum să citești 300 de pagini în două zile?!

– Păi… 150 în prima, 150 în a doua.

– Nu-se-poa-te! Dă-l în morții lui, „Colț Alb” n-are mai mult de 170 de pagini și mi-a luat două luni să-l termin!

Nota B365.ro – Mai multe cronici STB, mai jos:

• O misterioasă mamaie adolescentă circulă cu STB
• Traseu șocant de modificat al unei linii STB. Cum ajunge autobuzul 226 până în, hăt, Miami
• Neplăceri amoroase în STB, cu un mincinos doctor blond cu ochi albaștri