Chiar azi, în urma cu 105 ani, soldații bulgari l-au furat pe Sfântul Dumitru din Dealul Mitropoliei. Bucureștenii clocoteau de indignare

O veste neagră a căzut peste bucureșteni în dimineața zilei de 17 februarie (4 februarie, pe rit vechi) a anului 1918: soldații bulgari au jefuit Biserica Patriarhiei și au furat racla cu Moaștele Sfântului Dumitru, Patronul și Protectorul orașului încă din anul 1774. Bucureștiul se afla sub ocupație germană, bulgarii erau aliații nemților, așa că puțini au crezut că Sfântul se va mai întoarce în Dealul Mitropoliei ca să ne apere de rău. Era război. Frica și nesiguranța stăpâneau sufletele, așa că lumea își punea credința în Dumnezeu și în Sfinții Săi mai abitir ca-n timpuri de pace. Astăzi, la Senzația Bucureștiului de Altădată, o rubrică dedicată celor mai răsunătoare întâmplări din vechiul oraș, vă prezint filmul unui jaf istoric și rezolvarea lui fericită.

“Sfântul Dumitru a stat sus, pe colina mitropolitană, timp de trei zile sub cerul liber, să i se închine și să-i sărute mâna toți bucureștenii”

Sfântul Dumitru, pavăza Bucureștiului în timpuri de ciumă, de foc, de războaie și ocupații s-a născut în satul Basarabov din Bulgaria. La el s-a închinat tot bucureșteanul din mahalale încă din anul 1774, când a fost adus la București cu mare fast. “Sfântul Dumitru a fost întâmpinat la capul Podului Mogoșoaia de Grigore Ghica Voievod, de episcopi și de beizadele, de boierime, negustorime și de toată obștea. A stat sus pe colina mitropolitană timp de trei zile sub cerul liber să i se închine și să-i sărute mâna toți bucureștenii”, G. I Ionnescu-Gion, “Istoria Bucureștilor”.

“Cât de supărat era bucureșteanul, în apropierea Sfântului Dumitru, supărarea i se topea întocmai ca norii alburii”

“Cât de supărat era bucureșteanul, Sfântul Dumitru este mare, Dealul Mitropoliei este mare, și supărarea i se topește întocmai ca și norii alburii, cari se zbenguiau deasupra Clopotniței Mitropoliei. E o clopotniță istorică și fără seamăn în toate Țările românilor. Este făcută de Constantin-Vodă Brâncoveanu, pe sub bolta ei au trecut timp de 200 de ani, tot ce Țara Românească, și mai târziu tot ce Principatele Unite, și în vremurile noastre tot ce Regatul României, au avut și au mai însemnat și mai celebru în politică, în armată, în cler, și-n toate activitățile noastre naționale”, G. I. Ionnescu-Gion, “Istoria Bucureștilor”.

În copilărie, Sfântul Dumitru a strivit din greșeală un cuib cu puișori de pasăre; A făcut legământ să rămână desculț toată viața

Înainte să fie Sfânt, Dumitru a fost om, om născut într-o familie săracă. Se spune că în copilărie, în timp ce păstorea oile, a călcat pe un cuib de păsări acoperit cu ierburi și a strivit puișorii. Mâhnit peste poate, a făcut legământ ca toată viața să umble desculț, fie iarnă, fie vară. Desculțul l-a găsit pe Dumnezeu și L-a slujit toată viața într-o peșteră aflată pe malul râului Lons, lângă Rusciuk. Se spune că Sfântul Dumitru își știa ziua morții și că, înainte să urce la cer, s-a întins între două lespezi de piatră de râu. L-ar fi descoperit o fetiță bolnavă, după ce o inundație a dus apele râului lângă peșteră. Sfântul i s-a arătat fetiței și i-a spus: “Dacă mă vei scoate, te voi tămădui”. Așa a fost găsit trupul Sfântului Dumitru, neputrezit, iar fetița s-a făcut bine, ca prin minune.

Mâna Sfântului Dumitru se află în prezent în Lavra Pecerska din Kiev, orașul celor care luptă până la moarte pentru credința lor în libertate

“Popularitatea Patronului Bucureștilor nu s-a știrbit nicio fărâmiță, niciodată”, ne spune G. I. Ionnescu-Gion în “Istoria Bucureștilor”. În timpul războiului ruso-turc (1769-1774), generalul rus Petru Salticov a luat moaștele Sfântului Dumitru din satul Basarabov ca să nu fie profanate de turci, cu intenția de a le trimite în Rusia. La rugămintea unui negustor bogat, machidonul Hagi Dimitrie, și a Mitropolitului Grigorie al II-lea al Țării Românești, Generalul Salticov l-a dăruit pe Sfânt poporului român, mai puțin mâna lui, care-a fost trimisă la Lavra Pecersaka din Kiev, unde se află și astăzi.

Alături de Catedrala Sfânta Sofia, Lavra Pecersaka-Lavra Peșterilor a fost înscrisă în Patrimonioul Mondial UNESCO și fost desemnată una dintre cele șapte minuni ale Ucrainei. Despre patrimoniul Ucrainei am scris aici. Mitropolia din București neavând moaște sfinte, l-a așezat pe Sfântul Dumitru, cu toată cinstea, în iunie 1774, în actuala Catedrala Patriarhală din București.

Sfântul Dumitru era chemat să izbăvească Bucureștiul de ciumă, de holeră, secetă sau război

De câte ori Bucureștiul s-a aflat în primejdie, racla Sfântului Dumitru era scoasă pe străzi în procesiuni impresionante. Așa s-a întâmplat în timpul epidemiei de ciumă din anul 1815, din porunca Domnitorului Caragea. Apoi, în anul 1831, Sfântul a fost chemat să oprească epidemia de holeră, la cererea generalului Paul Kiseleff, despre care am scris aici. Într-un an cu secetă ucigătoare, domnitorul Grigore Ghica l-a chemat tot pe Sfânt în ajutor. Sfântul Dumitru a fost proclamat oficial ocrotitorul orașului București de către Mitropolitul Filaret al II-lea în anul 1792.

De câte ori călcau turcii Bucureștiul, Sfântul Dumitru era ascuns de călugări de frica “liftelor și jivinelor păgâne”

În anul 1821, la vreme de cumpănă, Sfântul Dumitru a fost dus și ascuns de călugări de frică “zavergiilor, cârjaliilor și cefteliilor și a altor lifte și jivine păgîne. După liniștirea treburilor dinlăutru și dinafară, bucureștenii nu-și căpătau liniștea până când nu se întorcea Sfântul. Călugării aveau tainițe, cule, ascunzători pentru lucrurile de preț”, ne spune tot Gion în “Istoria Bucureștilor”.

“În ziua de 12 septembrie 1733, turcii erau în București, iar nemții la Târgoviște. Ca să scape averea Mitropoliei și să îngrijească de Sfintele Moaște ale Sfântului Dumitru, Mitropolitul îl invită pe Pașă să locuiască în Palatul Mitropoliei. “Fu în Târgoviște și fu în București o jale fără nume, când se văzu și se auzi că turcii vând în piață la ovrei candelele, potirele, vasele sfinte ale catedralei tirgoviștene. Stofe cusute cu sârmă de aur erau date pe nimic și sfeștnice împodobite cu pietre scumpe erau topite ca să facă aur. Fu ceva nemaipomenit”, G.I. Ionnescu-Gion, Istoria Bucureștilor, pagină 141.

Anul 1918: Marele furt al moaștelor Sfântului Dumitru a șocat Bucureștiul

În ziua de 17/4 februarie, 1918, la două noaptea, o ceată de soldați bulgari a pătruns în Catedrala Patriarhiei și a furat Sfintele Moaște. Bucureștiul se afla sub ocupație germană. Arhimandritul Iuliu Scriban avea să relateze întâmplarea.

“Vestea ne-a zguduit pe toți, fiindcă noi, atunci, în vremea asupririi străine, nu aveam de ce ne lipi inima decât de puterile credinței creștinești”

“Era într-o duminică de fevruarie, 1918. Mă aflam la slujba Sfintei Liturghii, în Paraclisul Seminarului Central, unde pe atunci eram director, făcând slujba pentru bolnavii și răniții noștri din marele război, adăpostiți atunci în școala prefăcută în spital, când veni cineva de la Mitropolie, spunându-mi că Mitropolitul Conon mă cheamă grabnic la Sfânta Mitropolie, că bulgarii au furat moaștele Sfântului Dumitru. Vestea aceasta ne-a zguduit pe toți, fiindcă noi, atunci, în vremea asupririi străine, nu aveam de ce ne lipi inima, decât de puterile credinței creștinești. Mitropolitul mă chemase să fac plângere în nemțește către mareșalul Mackensen, mai marele oștirilor nemțești asupritoare”, a mărturisit Arhimandritul Scriban. Scrisoarea a ajuns la Giurgiu prin intermediul Poștei Militare Germane, la Comandantul militar al județului, Generalul Zach.

Mitropolitul Conon Arămescu Donici îi cere Feldmareșalului Mackensen să-i prindă pe hoți, iar Moaștele Sfântului Dumitru să fie întoarse la Mitropolie

Mitropolitul Conon: “ Excelența voastră, Avem marea durere sufletească, de a va aduce la cunoștință că astă noapte, 17/4 februarie ale curentei, s-a jefuit Biserica Catedrală a Sfintei noastre Mitropolii, ridicându-se cu forța Sicriul cu Moaștele Sfântului Cuvios Dumitru, dimpreună cu toate odoarele ce se aflau într-însul. Faptul s-a întâmplat cu o trupă de ostași bine înarmați, prezentându-se aproape la orele 2 noaptea și operând până la orele 3-4. Mai întâi au înlăturat pe sergentul de serviciu din curte, ținându-l la o parte și, servindu-se de instrumente puternice au forțat ambele uși ale Bisericii Catedralei, apoi au spart geamurile de la intrare, au năvălit spre altar, au ridicat cu forța prețiosul Sicriu cu Sfintele Moaște, cu tot ce se afla acolo, după care au plecat din Biserica cu toate cele jefuite, și s-au transportat cu totul la automobilul pe care-l aveau îndosit și anume pregătit plasat jos în dosul Mitropoliei, pe o stradă laterală și întunecoasă, și astfel, automobilul a dispărut încotro nu se știe unde”.

Mitropolitul Conon: “Vă rugăm stăruitor să binevoiți a ordona să se ia cele mai urgente măsuri, să se oprească pe drum călătoria Sfintelor moaște”

“Prin această nemaipomenită și nocturnă jefuire s-a comis cel mai odios fapt de către un număr de până la 20 de soldați -bănuiți bulgari înarmați- care, după un plan anume pregătit, prădând Biserica, au lovit atât în interesul Bisericii noastre ortodoxe, cât și în credința și interesele poporului român, carele nu poate fi vinovat cu nimic. Deci, Excelența Voastră, cu mare durere sufletească aducându-se acestea la Înalta-Va cunoștință, și în credința că Biserica și Religiunea Ortodoxă sunt protejate prin toate tratatele de la Haga și cunoscând înaltele sentimente ale Majestății sale Impăratul Germaniei, noi va rugăm stăruitor să binevoiti a ordona să se ia cele mai urgente măsuri și să se oprească pe drum călătoria Sfintelor Moaște, oriunde vor fi, urmărindu-se toți ostașii vinovați, binevoind a dispune reânapoierea Sicriului cu Sfintele Moaște și cu tot avutul lor, ca să stea nestrămutate în Catedrala Sfintei Mitropolii a țării, Sfântul Dumitru fiind însuși Patronul Capitalei București, Semnat Conon, Mitropolit-Primat al  Bisericii Ortodoxe Române”.

Hoții au rătăcit drumul prin Giurgiu, iar mașina li s-a stricat; Bucureștenii au spus că puterea Sfântului Dumitru i-a zăpăcit

Se spune că Sfântul Dumitru i-a zăpăcit pe hoți, care în noaptea jafului, au tot ocolit Bucureștiul până la ziua, apoi au rătăcit drumul spre Giurgiu, ba li s-a mai stricat și mașina. La două zile după furt, generalul Zach, comandant al județului Vlașca îl informează pe Prefectul Moldoveanu că bulgarii au ajuns la Călugăreni, unde au schimbat automobilul cu o căruță trasă de cai ”pentru a șterge urmele lor”.

Generalul Zach: “După părerea mea, evenimentul merită să fie însemnat mai târziu în istoria religioasă a României”

Generalul Zach, comandantul militar al județului Vlașca: „Este meritul aghiotantului meu, D. Rhefeld, că a descoperit acest schimb. Din ordinul meu, Rhefeld a fost trimis într-un automobil cu soldați înarmați pe Calea Bucureștiului, pentru a opri hoții. În dreptul satului Daia, el a găsit căruța căutată, însoțită de soldați bulgari foarte înarmați. Rhefeld a oprit transportul, care se dădea drept bagaj au unor ofițeri bulgari foarte înarmați, arătându-le revolverul. Bulgarii s-au supus situațiunii, Rhefel a adus sicriul la Giurgiu și l-a depus la cartierul generalului Zach unde a fost păzit până pe 19 februarie, în care zi sicriul a fost dus cu automobilul, însoțit de o puternică gardă de soldați germani înarmați la București. După părerea mea, evenimentul merită să fie însemnat mai târziu în istoria religioiasa a României”.

De atunci, Sfântul Dumitru a rămas pe Colina Patriarhiei să vegheze, să apere orașul București de necazuri, de primejdii, de tot răul din lume.

“Senzația Bucureștiului de altădată” este o rubrică dedicată întâmplărilor de senzație din orașul vechi, de prin carte adunate și pe Internet redate. Ce am mai compus, mai jos:

• Ioniță Tunsu, haiducul care l-a umilit pe Generalul Kiseleff când Bucureștiul era ocupat de ruși
• Un han de 5 stele: Stavropoleos din București. A apărut înainte să fie zidită biserica-giuvaer din Centrul Vechi | FOTO DOCUMENT
• Bucureștiul, cum nu l-ai mai văzut. Cu lux și mahalale, cu mușterii, jupâni de la han, neguțătorii, chivuțe, circarii și birjari | FOTO DOCUMENT
• Viața de slugă în Micul Paris | București, Capitala Fetelor în Casă. Nu te numeai „Cucoană” dacă nu te îmbrăca altcineva
• Când au început bucureștenii să mânânce fructe exotice. Grapefruit-ul era cu bătăi de cap, se mânca după un ghid, cu tot cu coajă
• Unde ești tu, Țepeș Doamne? Descoperirea care tulbura Bucureștiul: la Snagov, în „Mormântul lui Dracula” erau gunoaie și resturi de cal și de oaie, nu oseminte de domnitor
• O profesoară irlandeză care a trăit 20 de ani în București ne pune această oglinda în față: “Spălatul nu a fost niciodată printre preferințele adulților”
• Primii lăutari din București. “Cântau de plângeau și urșii!”, dar erau robii boierilor și puteau fi vânduți sau dați cadou
• Comerțul cu moaște din București. Istoria plină de profit începe cu un părințel grec: a venit cu “o bucățică din Crucea Sfântă” și a plecat cu o corabie burdușită cu bogății
• Prima cafenea din București din toate timpurile. Când a apărut, cum se chema și, mai ales, cum ne-a învățat turcul să tragem de cafele într-o mare lene
• Pitulicea Țiganca și Chera Anastasia, primele doftorese și creatoare de wellness din București . “Puneau bolnavul pe picioare mai iute decât două masluri și o priveghere”
• Prima cârciumă din București și strașnicele băute din pivnițele orașului. “Senzația Bucureștiului de altădată”, episodul I
• Căpitan Costache Chioru’, cel mai corupt polițist din București. “Zbirul samavolnic și sinistru” batjocorea femei și era spaima bucureștenilor