Cel mai nervos musculos din STB urlă în autobuz de-i tremură toate bijuteriile: ”Se vede de la o poștă că are ochii răi”

În STB, ca și în viață, sunt zile și zile. Câteodată, Mercur retrograd și tot arsenalul de planete aliniate aiurea au drept rezultat o colecție de supărați. Care știu bine că o supărare trece mai repede dacă e împărțită cu tovarășii de drum.

🚌 Bărbatul de cam 30 de ani urcă pe ușa din mijloc, într-un 484, vorbind la telefon. E complet nemulțumit. Pe bună dreptate:

– Și acum se dă test psihologic în fiecare an! Și cică se dă pe bune! Altădată, te duceai în sală, stăteai acolo o oră, te uitai pe pereți, îți zâmbeai cu ăla și gata, îl luai! Era suficient să zici „Prezent!”.

🚌 Un cetățean musculos, plin de bijuterii și nervi, ține telefonul și umple autobuzul STB de urlete:

„Verși isterie pe noi, că ne vezi fericiți! Zici că mi-a luat soră-ta mașini! Păi mi-a luat, și ce dacă mi-a luat? Ai uitat, fă, cât te-am plimbat și pe tine cu mașinile alea? Că stăteai pe bancheta din spate, răstignită, și mâncai pufuleți! Mașini, da, că de aia suntem o familie normală!”.

Pauză de respirație. Femeia cu care vorbește prinde momentul și protestează. Musculosul nu acceptă nicio replică:

„Minciuni și iar minciuni! Mergem la Cernica și ne jurăm, pe copii, pe ce avem, care cum știe mai bine!”.

Interlocutoarea încearcă să negocieze. Fără succes:

„Nimic! Să dispară rapid din casă! Și să plece și gândurile lu’ oamenii ăștia după ei! Că se vede de la o poștă: are ochii răi! Să nu fie nimeni mai bine decât ei! Cine vă primește, bă? Că știe toată lumea că sunteți lichele și cu ochii vineți pe casele oamenilor!”.

🚌 O tânără cu aer obosit se așază pe scaun, în 226. Pare să mai aibă putere doar ca să i se plângă unei colege:

– Le-am spus: „Voi cereți și vreți, vreți și cereți! Că am creierii praf!”. Și după ce le-am zis în față că nu mai merge așa, le-am scris și pe grupu’ de WhatsApp. Că acolo vede tot neamu’: de la șefa, la noi, amărâtele. Nu știu cât o să mai suporte al meu s-ajung la 11 acasă… Că acum le-a tunat să fac și nu știu ce proiecte în avans… (Scapă un oftat prelung) Ăsta mă lasă sigur!

Nu contează că autobuzul e plin. Femeia e furioasă și ultimul lucru la care se gândește e să-și dozeze decibelii. Ceilalți călători sunt deranjați de strigătele ei? N-au decât. Măcar e sigur că se vor lămuri, odată cu nefericitul la care țipă, telefonic, ce-o deranjează pe ea:

– Io ți-aș zice, că-i muuult de zis! Mă mănâncă limba, Nicule, mă mănâncă rău! Aș zice io acum prin ce măgării a luat casa! Cum e cu donațiile și alte alea… Da’ nu-ți spun, că tu spui! Dacă n-ai spune, ți-aș spune! Io știu exact cum trebuie procedat, în situația asta! Da’ nu-ți spun, că știu că spui! Ba ai putea să-i spui ceva: să nu mai vină la mine la poartă, dacă nu vrea să-i fac bucata! Că atât îți mai zic: dacă vrea să-i fac bucata, io i-o fac!

Nota B365.ro – Mai multe #CroniciSTB. mai jos:

• Puștiul din STB care a umplut autobuzul de aplauze și ovații: “Bravo, boss, nota zece la fapte bune!”
• „Are dușmănie în suflet, eu am citit-o!” Viața-i dură dimineața în STB
• Atenție, o femeie gălăgioasă umblă cu STB, are fes roz cu moț de puf!