Cel mai nedreptățit primar al Bucureștiului. Al. Donescu, omul care a făcut enorm pentru modernizarea orașului interbelic și a murit la Jilava, distrus de comuniști

Legendarul București interbelic, perioada din cele două războaie mondiale în care Capitala cunoaște o dezvoltare, civilizare și modernizare fără precedent, i se datorează, în mare măsură, și primarului Alexandru G. Donescu.

Bulevarde elegante, infrastructură modernă, apariția blocurilor înalte (block house) și a cartierelor noi, arhitectură modernistă, asanarea lacurilor Colentinei, chef de viață în nou înființatul Parc „Regele Carol al II-lea (Herăstrău), la toată această atmosferă cosmopolită a contribuit și primarul Al. Donescu, o personalitate uitată.

Nu există nici măcar o intrare, darmite o stradă, care să-i poarte numele. Nu-i cunoaștem cu adevărat sfârșitul tragic. Nu i se știe mormântul. Nu este cinstit în niciun fel.

Fascinația noastră pentru ce-a mai rămas din Bucureștiul interbelic nu include munca și dăruirea unui edil remarcabil. Primarul Alexandru G. Donescu a iubit Bucureștiul; a fost arestat în ziua de 16 august 1952, deși avea 76 de ani și era foarte bolnav. A rezistat în închisoare două săptămâni, iar după deces trupul i-a fost aruncat într-o groapă comună. 

Urmașii lui Al. Donescu nu știu nici astăzi unde se află rămășițele pământești ale unuia din cei mai de seamă ctitori ai Bucureștiului interbelic. O parte din opera sa a rămas, deși pavilioanele extraordinare ale Expoziției „Luna Bucureștilor” din Parcul Carol I și Parcul Carol al II-lea (Herăstrău), proiectate de marii arhitecți ai timpului, au fost distruse după venirea regimului comunist la putere.

Cu imagini inedite, descoperite în arhive de Cornel Dusescu, autor al blog-ului Once Upon a Time in Bucharest, recompunem un miraj, o stare și o lume pierdută.

Cine-și mai amintește azi de „Luna Bucureștilor”, grandioasă sărbătoare inițiată de Al. Donescu, cu ample manifestații culturale și sportive, cu parada carelor alegorice pe marile bulevarde din oraș?

A fost odată ca niciodată, o lună în care toata suflarea orașului mergea la festivalul orașului.

Bucureștiul interbelic, perioadă de boom economic, arhitectural, cultural și urbanistic, pe care primarul Alexandru G. Donescu și-a pus semnătura

Printre Primarii Generali a căror creativitate a lăsat o amprentă benefică asupra Bucureștiului se numără Alexandru G. Donescu, cel în al cărui mandat, între 1934-1938, printre numeroase alte înfăptuiri, se înscriu: inițierea “Lunii Bucureștilor”, studiul traficului bucureștean și acoperirea Dâmboviței cu planșeul care a contribuit la ameliorarea circulației, desăvârșirea asanării mlaștinilor și a amenajării lacurilor Colentinei, începute de predecesorul său Dem I. Dobrescu, amenajarea la Herăstrău a parcului “Carol al II-lea” (azi Parcul “Regele Mihai I”), și a Muzeului Satului, reamenajarea Grădinii Botanice, construirea Arcului de Triumf în varianta păstrată până azi, inaugurarea Fântânii Miorița și a Gării Regale Băneasa, parcelarea cartierului Herăstrău, începerea lucrărilor pentru prelungirea Bulevardului Brătianu până la Dâmbovița, etc. (Sursa: “Primari de seamă ai Bucureștiului: Alexandru G. Donescu”, ed. Vremea, 2023).

“Primarul Alexandru Donescu este una dintre cele mai nedreptățite persoane despre care pot vorbi în legătură cu Bucureștiul”

Silvia Colfescu, director ed. Vremea, pentru B365: Primarul Alexandru Donescu (1876-1952) a fost un mare iubitor al Capitalei, căruia Bucureștiul îi datorează foarte mult.

Alexandru Donescu a isprăvit toate proiectele lăsate de primarul Dem I. Dobrescu. În timpul primariatului său s-a făcut Arcul de Triumf, varianta definitivă, s-a sistematizat parcul Herăstrău, s-a construit Muzeul Satului și planșeul peste Dâmbovița, s-a tăiat bulevardul 1848 de la Universitate la Dâmbovița. Tot Alexandru Donescu a instituit “Luna Bucureștilor”, între 10 mai și 10 iunie, pentru ca acest oraș să fie perceput ca o capitală iubita. Alexandru Donescu a contribuit enorm la dezvoltarea Bucureștiului și acum nu există nici măcar un părculeț care să-i poarte numele, nu-l știe nimeni.

Alexandru G. Donescu a lucrat mai bine de 30 de ani la Primăria Capitalei iar în anul 1934 a fost ales Primar General al Bucureștilor, candidând din partea Partidului Liberal. Alexandru G. Donescu s-a născut și a făcut studii de Drept în București. În octombrie 1899 s-a căsătorit cu Virginia C. Christodorescu la biserica Kalinderi de pe strada Doamnei, nași de cununie fiind Spiru Haret și soția sa.

“Planul nostru de sistematizare încearcă, așadar, să pună stavilă dezordinii”. În timpul mandatului lui Al. Donescu a fost adoptat Planul Director de Sistematizare a Bucureștiului. Capitala, nici în prezent, nu are PUG

Alexandru G. Donescu: Fără să se gândească să calmeze situația prezentă, Planul voiește doar să-i determine cadrul. Nu avem pretenția să dăm Capitalei planul de detaliu al aspectului ei definitiv. Cine ar putea-o face? Planul nostru de sistematizare nu înțelege să dea Bucureștilor decât elementele indispensabile vieții lui.

Mari artere de circulație stabilite după un sistem determinat, organizarea alimentării, posibilități de respirație, elemente esențiale oricărui organism viabil. Lăsăm fiecărei epoci latitudinea să imprime caracterul ei Capitalei. Dar ne impunem nouă și generațiilor viitoare respectarea liniilor mari de dezvoltare.

“Punctul prezent al evoluției Capitalei noastre ne poruncește să nu mai lăsăm la voia întâmplării dezvoltarea acestui oraș”

Alexandru G. Donescu: Sub ochii noștri, cea mai uriașă campanie de construcții, pe care a cunoscut-o desigur vreodată vreo țară, se produce. Noi, conducătorii vremelnici ai Capitalei, nu putem împiedica această neîntâlnită activitate particulară, dar nici n-o putem lăsa în dezordine, fără să nu periclităm viitorul însuși al Bucureștilor.

Tendința de a ridica etaje peste etaje, mereu și pretutindeni, poate deveni nefastă pentru București, dacă nu este dirijată, după cum poate asigura o transformare uluitoare binefăcătoare dacă este supusă anumitor norme, dacă se încadrează într-un plan de ansamblu.

“Bucureștiului: un oraș care a crescut și s-a întins în voia soartei, fruct răscopt al indolenței noastre”. Planul Director de Sistematizare a reprezentat o etapă fundamentală pentru dezvoltarea urbanistică a Capitalei

Când citești Planul Director de Sistematizare, aprobat în anul 1935, vezi că multe din necazurile de azi ale Bucureștiului seamănă cu cele din anii ’30, doar că atunci au fost rezolvate.

Problema sistematizării Bucureștilor s-a pus încă din timpul Regulamentului Organic, când s-au făcut unele începuturi: fixarea limitelor orașului, cu interdicția de a se construi afară din oraș, precum și unele dispoziții privitoare la înfrumusețarea orașului. Din 1921, exista un plan urbanistic al Bucureștilor, coordonat de inginerul și urbanistul Cincinat Sfințescu.

Planul Director de Sistematizare, adoptat în 1935, și semnat de arhitecții Duiliu Marcu, G. M. Cantacuzino, B. Bolomey, Ion AL. Davidescu, Traian Popescu și de inginerii inginer Teodor Rădulescu, ing Gh. Vârtosu s-a întemeiat pe două elemente esențiale, ale concepției: circulația și zonificarea.

Au fost lărgite marile bulevarde, infrastructura a fost modernizată și s-au fixat reguli pentru construcții și dezvoltare urbană.

Revoluționarul Plan Urbanistic a completat crucea marilor artere Nord-Sud și Est-Vest prin trei sisteme concentrice de circulație, dintre care primul sistem de bulevarde de centură a hotărât centrul propriu zis al orașului, al treilea partea densă a orașului, și al patrulea aglomerația întreagă. Completând aceste ringuri cu artere radiale, s-a ajuns la un sistem circulator rațional, care deservea abundent centrul, legându-l cât mai direct cu diferitele gări și intrări în oraș.

“Lozinca “cum a fost, poate să mai fie” e adoptată de mulți fiindcă imperfecțiunile Bucureștiului -care în prezent nu are niciuna din calitățile cerute unei capitale-nu supără obiceiurile majorității concetățenilor noștri”

Mai jos, ideile principale ale Planului, așa cum se arată în prezentarea sa.

Să analizăm situația actuală a Bucureștiului: un oraș care a crescut și s-a întins în voia soartei, fruct răscopt al indolenței noastre, acoperă o suprafață anormal de mare și se pierde într-o mahala insalubră, care la rândul ei se sfârșește în împrejurimi care n-au parte de nicio civilizație, de nicio gospodărire și agravează inerenta insalubritate a Bucureștiului. Acest oraș e într-o continuă creștere întinzându-se ca o pată de ulei și mărind mereu numărul gospodăriilor mizeriei care sunt o povară pentru Municipiu.

Astăzi am ajuns la o scadență: sau Bucureștiul va deveni o capitală în care se vor afirmă premizele autorității și voinței de organizare sau vor deveni o aglomerație urbană, în care mulțimea locuințelor în comun, vilele și palatele instituțiunilor se vor succeda într-o monstruoasă dezordine.

O capitală mai are o altă menire: aceea de a trezi acel simț de solidaritate care se cheamă patriotism, de a-l opune sentimentului mai redus al naționalismului, într-un cuvânt de a scoate patriotismul din abstract, de a da acestui cuvânt o deplină valoare sentimentală.

“Efortul financiar al Municipalității s-a orientat în vederea înfăptuirii sau îndreptării marilor artere esențiale, care vor da orașului un sistem de bulevarde, piețe, squaruri și străzi largi, rațional înjghebate și corespunzând cu viața economică a Capitalei”

Această schemă va da orașului o înfățișare organizată, fiind un pretext pentru monumentalitate și efectele plastice atât de căutate de arhitectură.

În sfârșit, estetica străzii va lua ființă și la noi. În orașul de astăzi, strada, prin raportul lărgimii ei față de înălțimea clădirilor, prin plantațiile ei-partere de verdeață ori de flori-prin felul cum circulația este diferențiată, cum este luminată, pavată și îngrijită, devine un soi de monument colectiv care contribuie foarte mult la atmosfera de civilizație a unui oraș.

“Doi mari vrăjmași amenință Bucureștiul: specula și demagogia. Bucureștiul, unde aproape fiecare proprietar sau instituție și-a făcut de cap, prezintă o colecție de exemple în care spiritul edilitar e redus la nimic”

În numele dreptului de proprietate s-a atins foarte des interesul comun al unui oraș. Zonificarea va prezenta deci legea propriu zisă a Bucureștiului, aceea care va obliga pe cetățeanul Bucureștiului să se solidarizeze cu interesul comun, reducând în cadrul regulamentelor dorința lui de a valorifica o proprietate. (Sursa: Planul Director de Sistematizare din 1935).

“Al. Donescu: S-au pavat în total în București, în acești doi ani, 2 milioane și jumătate de metri pătrați, sau circa 300 km”

Municipiul a cheltuit, Sire, în anii 1934 și 1935, 650 de milioane de lei pentru pavarea Capitalei. Periferia Bucureștilor trebuie scoasă din mizerie. 231 milioane lei s-au cheltuit numai cu pavarea străzilor periferice, 193 de străzi de pământ au fost pavate.

Canalizarea, la fel de importantă, trebuie să fie preferată, înaintea oricărei alte opere. Uzinele Comunale au soluționat în bună parte această problemă realizând în anii 1934-1935 peste 30 km de artere canalizate, în valoare de peste 22 de milioane lei. 76% din valoarea acestor lucrări au fost executate la periferie, iar apa a fost introdusă aproape pe întreg cuprinsul Capitalei. Fiindcă periferiile își cer și au și ele dreptul la viață omenească.

De aceea și Societatea de Gaz și Electricitate și-a îndreptat atenția spre aceste locuri. În 1934, s-au instalat cabluri și rețea aeriană de 56 km, iar în 1935, de 241 km. Pentru iluminatul Capitalei, Societatea de Gaz și Electricitate a făcut investiții de peste 81 de milioane numai în anul 1934, iar în anul 1935 de peste 106 milioane lei.(Al. Donescu adresându-se Regelui Carol al II-lea)

“Aceasta este oglindă țării: Luna Bucureștilor”. Grandioasa sărbătoare a Capitalei, inițiată de primarul Al. Donescu și patronată de Regele Carol al II-lea

Fastuosul festival dedicat Bucureștilor s-a desfășurat anual între 9 mai și 9 iunie (1935-1940), și celebra realizările edilitare și modernizarea orașului.

Din 1936, Luna Bucureștilor a devenit o manifestare cu caracter internațional, desfășurată în Parcul Regele Carol al II-lea (Herăstrău), proaspăt edificat după asanarea lacurilor Colentinei. În cadrul acestei ediții a fost inaugurat Muzeul Satului și Fântâna Miorița.

Despre crearea lacului Herăstrău, în timpul mandatului primarului Al. Donescu, vezi aici:

FOTO I Cum s-a transformat o baltă fetidă în lacul Herăstrău de azi, grandioasă lucrare din Bucureștiul interbelic. PMB îl va goli curând, să consolideze malurile distruse

Despre Parcul „Carol al II-lea”, vezi aici: O istorie uitată: Herăstrău, agrement, propagandă și sovietizarea naturii. Cel mai mare parc al Bucureștiului e ctitoria Regelui Carol al II-lea

Narcis Dorin Ion: Sărbătoarea Bucureștilor a început ca o expoziție lunară, ce se desfășura, în fiecare an, între 9 mai (legat de proclamarea Independenței și aniversarea Zilei Naționale de 10 mai) și 9 iunie (a doua zi după celebrarea Restaurației, pe care regele se străduia să o impună ca nouă sărbătoare națională).

Deși a durat doar șase ani, până în iunie 1940- dispărând odată cu ctitorul și patronul său, Regele Carol al II-lea-, Luna Bucureștilor s-a păstrat în amintirea contemporanilor, în documente de arhivă, în presa vremii și în splendidele fotografii de epocă, din care ne putem da seama ce a însemnat cu adevărat și ce pierdere reprezintă distrugerea pavilioanelor care înzestrau parcurile mari ale Capitalei și care fuseseră create de importanți arhitecți ai epocii. (Narcis Dorin Ion în volumul 5 al monumentalei lucrări  “Carol al II-lea al României, Un Rege Controversat”, ed. Magic Print, 2021, pg. 203 ).

Vezi și: Cel mai sentimental primar al Bucureștiului: Barbu Delavrancea. A scăpat Micul Paris de “revoltătorul spectacol” al tramvaielor trase de cai, în favoarea celor electrice