Cel mai mișto lucru pe care poți să îl faci în București duminica asta

26 mai 2024
959 afișări
Cel mai mișto lucru pe care poți să îl faci în București duminica asta
Cel mai mișto lucru pe care poți să îl faci în București duminica asta | Foto: Adrian Teleșpan

Cel mai mare dar pe care l-am primit de la Univers în ultima vreme e o capacitate involuntară de a privi înainte. Normal că treaba asta îmi fusese anunțată la horoscop de Baba Jolie, care a spus negru pe alb într-un videoclip color: “Dacă o să-ți apară un lup, în orice formă, înseamnă că mesajul ăsta e pentru tine.” Și a fost, mânca-v-aș ochii voștri plini de blândețe, am făcut gât de lup. Dacă sunteți adepți ai horoscopului în Tarot, v-o recomand pe Baba Jolie, e mereu pe pozitiv. Nu știu cum o fi la alte zodii, dar scorpionii s-au iluminat masiv în ultimul an, io, cel puțin, aproape că nu mă mai văd pe mine de lumină.

Eu am mai avut torticolis sau gât de lup și acum câțiva ani și a fost super wow, în sensul că erau unele momente când îmi venea să vomit de la durere, dar nu puteam să vomit, căci mă durea și mai rău. Pentru aceia dintre domniile voastre care nu știu cum se manifestă această afecțiune, practic îți înțepenește gâtul și e posibil ca la o mișcare foarte mică, insignifiantă practic, să ai senzația că îți bagă cineva o andrea prin umăr. Prin urmare stai, așa, țeapăn, și speri să nu clipești, că nu se știe. 

Acum patru ani sau când oi mai fi făcut eu, am căutat pe internet să văd cum se tratează instantaneu această găselniță a corpului uman și îmi amintesc limpede ca lacrima pruncului părăsit de mamă la naștere că pe internet scria: “Nu există tratament pentru torticolis.” Am căutat și de data asta, la fel am găsit, ceea ce dovedește că eu sunt prost de patru ani de zile. Vă explic imediat de ce.

Deși Google, cel mai mare medic în viață, susține că nu există tratament, am zis, totuși, să sun o prietenă medic și ea mi-a zis să-mi calmez țâțele, să-mi pun un plasture cu Voltaren și să iau un Paracetamol. Și n-a fost prima dată când am găsit miracolul într-o pastilă. Nu m-a rezolvat, gen, de tot, adică am rămas pe principiul bolovan ca și mobilitate, dar măcar nu mai doare. Și mi-am zis: Ia uite, mă,  lumea crede că nu există leac pentru treaba asta, iar leacul există. Am sunat-o pe Ana de la B365 i-am propus un articol cu titlul: S-a găsit tratament pentru boala fără leac! Ea zis: Bine. 

Înainte să mă apuc să scriu, am zis, mă, hai, totuși, să verific din mai multe surse. Am intrat din nou pe site-ul unde citisem și acum 4 ani și acum 3 zile și am realizat că eu sunt o mare tută. Acolo scria clar:” Nu există tratament care să prevină această afecțiune.”  După care se dădeau câteva sugestii care să amelioreze durerea. Oricum, nu exista Paracetamolul acolo, așa că vă sugerez. Mă rog, bine că am rezolvat așa, că n-am asigurare pă Franța.

În fine. Altfel, ce să vă spun eu? Sunt în continuare expat, departe de țara mea, departe de glia pe care am învățat ce e aia traumă, departe de pământul unde am vărsat multe lacrimi de dragul de a fi o victimă, dar mă întorc săptămâna viitoare, în cazul în care, dacă nu, cum e și firesc, compania low cost cu care călătoresc nu-și va anula cursa. 

După cum bine știți, la mine mereu are legătură titlul cu articolul și, deși personalitatea mea e clădită pe un ghem de dezamăgiri care îi împiedică pe unii să vadă lumina din mine,  nu vreau să dezamăgesc și de data asta, așa că vă voi spune, clar și fără ocolișuri care este cel mai mișto lucru pe care îl puteți face duminica asta în București.

Duminica, după cum bine știți, e considerată zi de sărbătoare în care Însuși Dumnezeu recomandă să nu faci nimic, motiv pentru care, bănuiesc, că mi-a fost dat să trăiesc o mare parte a vieții ca pe o duminică, Doamne ajută și îți mulțumesc Doamne că mi-a ieșit ieri prazul umplut atât de bun și că ne-ai oferit varianta de a slăbi dacă nu mâncăm pâine în exces. 

Chiar, mă, apropo de asta, în cartea sa, Evanghelia după Isus Cristos, domnul Jose Saramago face, la un moment dat, mișto de poporul evreu care obișnuiește să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru tot. Că a mai prins o zi, că soarele e pe cer, că nu își schimbă vântul direcția când faci pișu afară și tot așa. Inițial, am fost relativ de acord cu dumnealui, dar ulterior realizez că e sănătos să mulțumești cuiva, oricui, constant și în continuu, de o manieră onestă, care să însemne că tu chiar ești mulțumit de aspectul pentru care mulțumești. Astfel, viața poate deveni un prilej de mulțumire, gen trăiesc, deci ce bine.

Și, chiar dacă vi se pare că bat câmpii, să știți că pe câmpi nu îi doare, la fel cum nu-l doare nici pe om să se vadă cu cineva de care îi place. Știți cum se bucură un câine când vine cineva acasă sau cum se bucură un bunic atunci când îi vin nepoții în vizită? Eh, la fel se poate bucura și omul la vederea unui anumit alt om specific. Până când om ajunge să ne bucurăm la toți oamenii la fel, cel mai frumos lucru pe care îl putem face duminica asta în București e să ne vedem cu unul sau cu mai mulți oameni care ne fac să dăm din coadă de bucurie când îi vedem.

Ca mărturie a faptului că nu bat câmpii stă studiul meu preferat, realizat de-a lungul a vreo 80 de ani de cei de la Harvard, studiu care a ajuns la concluzia că la baza fericirii se află relațiile sănătoase, prin urmare, ce să vă întreb altceva decât: “Care e cea mai sănătoasă relație a dumneavoastră din București?” Și, deși sunt deosebit de foarte de acord cu ideea de a avea prieteni, sper ca răspunsul să fie și “Eu” din când în când, că am remarcat că e foarte plăcut să ai o relație bună cu tine măcar duminica și că așa te bucuri mai ușor și să te vezi cu alții. 

O Duminică prietenoasă tuturor. Doamne ajută și Doamne ferește, prietenia ne Bucurește. Adișorul Pietrenificatorul.

Tot Teleșpan, mai jos:

Cookies