Cel mai jefuit cavou dintotdeauna este la București, la Cimitirul Bellu. Mormântul Iuliei Hașdeu și acțiunea asociației „Călător prin România”

30 ian. 2024
68809 afișări
Cel mai jefuit cavou dintotdeauna este la București, la Cimitirul Bellu. Mormântul Iuliei Hașdeu și acțiunea asociației „Călător prin România”
Sursa foto: Asociația „Călător prin România”

Subiectul Iulia Hașdeu și al familiei sale pendulează de obicei între două dimensiuni: spiritism și condiția de geniu. După ce a fost prima româncă ce a studiat la Sorbona și a uimit cu inteligența sa, Iulia este răpusă de tuberculoză la doar 18 ani. Tatăl ei, Bogdan Petriceicu Hașdeu, cercetător, care pune bazele spiritismului ca știință experimentală în România, a folosit spiritismul pentru a încerca să comunice cu Iulia după moartea sa. Locul său de veci a devenit un magnet pentru hoți, astfel că de-a lungul anilor a fost pângărit în repetate rânduri, din cauza renumelui pe care l-a dobândit printre pasionații de ocultism.

Iulia Hașdeu este cunoscută în spațiul public atât pentru inteligența sa ieșită din comun cât și pentru pasiunea tatălui său pentru spiritism, știință experimentală pe care a organizat-o în România. Fata lui Bogdan Petriceicu Hașdeu are parte de atenție și dintr-un motiv extrem de alarmant: mormântul său a fost jefuit în repetate rânduri de persoane pasionate de activitățile oculte, locul său de veci devenind o țintă printre aceștia. De asemenea, asociația „Călător prin România” urmărește să onoreze numele Iuliei Hașdeu inițiând eforturi pentru redenumirea unei săli a prestigioasei Universități Sorbona din Franța.

Iulia Hașdeu, un copil genial cu un destin extrem de scurt

Copil de geniu, care a șocat pe toți cei din jur cu inteligența sa, Iulia Hașdeu a avut un destin sclipitor, dar din păcate mult, mult prea scurt. La opt ani neîmpliniți, fata cercetătorului Bogdan Petriceicu Hașdeu trecuse cu brio examenele cumulative pentru toate clasele primare. Trei ani mai târziu, pe când avea doar 11 ani, Iulia a absolvit cursurile Colegiului Național „Sfântul Sava”. Mai mult, inteligența ei debordantă i-a permis să urmeze în paralel și Conservatorul, pentru ca apoi să plece în Franța, la Sorbona, la doar 16 ani unde, pe lângă că a fost prima româncă, a uluit profesorii și îndrumătorii cu inteligența sa.

Din păcate, la 29 septembrie 1888, Iulia Hașdeu moare, în vârstă de doar 18 ani, fiind răpusă de tuberculoză. Extrem de atașat de fiica sa, Bogdan Petriceicu Hașdeu a ridicat în memoria sa un templu la Câmpina, și un mormânt impunător în cimitirul „Bellu” din București.

Tatăl Iuliei Hașdeu și interesul său pentru spiritism

Tatăl Iuliei, un desăvârșit cercetător, dezvoltase o pasiune pentru fenomenul de spiritism încă de când fiica sa era în viață, studiind această știință experimentală și chiar participând la ședințe de spiritism, deși acest fapt nu este consemnat. Ședințele de spiritism organizate pentru a putea comunica cu Iulia Hașdeu au fost organizate în casa lui B.P Hașdeu din București, în biroul de la Arhivele Naționale unde ocupa postul de director, la mormântul fiicei sale sau în templul din Câmpina, care a fost ridicat special pentru a fi punct de întâlnire între cele două lumi.

Ședința de spiritism presupunea ca un medium să comunice direct cu spiritul invocat. Mediumul era o persoană cu predispoziție pentru a putea să comunice cu lumea cealaltă. În timpul ședințelor de spiritism, mediumul intra într-o stare de transă, moment în care corpul sau spiritul său este cedat unei persoane decedate.

Pe parcursul ședințelor, B.P Hașdeu a invocat spiritele fiicei și soției sale, ale tatălui său, Alexandru, ale fratelui său, Nicolae, dar și ale bunicului pe nume Tadeusz.

„Comunicarea cu spiritele aducea informatii diverse despre lumea viilor si lumea spiritelor, despre trecut si despre viitor, sau despre lucrurile care se intamplau in alte parti ale lumii. Comunicarea putea sa dea solutii la o problema filosofica sau sociala, sa dea detalii despre vietile anterioare ale diferitelor spirite sau a celor inca in viata, sa indice o cale de urmat catre o buna rezolvare a unei probleme a vreunuia dintre cei prezenti.”, conform www.rauflorin.ro.

Mormântul Iuliei Hașdeu, ținta tâlharilor și escrocilor

Din cauza renumelui său și a conexiunilor cu lumea ocultă, mormântul Iuliei Hașdeu a devenit o țintă pentru tâlhari și pentru escroci încă din secolele trecute. Asociația „Călător prin România”, reprezentată de Constantin-Iulian Tănașcu, presedintele acesteia și de o echipă formată de Marius Voicu, Ramona Voicu, Călina Iuliana, Alexandra Velicu,  Eliza Maria Iliescu, Robert Costache, Cassian Verdesescu, Alexandru Năstase si Bogdan Fiscuci a demarat un proiect pentru a identifica ce exact s-a furat de-a lungul anilor din mormântul Iuliei Hașdeu.

Sursa foto: Asociația „Călător prin România”

„Dupa moartea lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, la scurt timp, multi au venit sa fure din mormant busturi, elemente de feronerie, oglinzi si alte elemente. Altii au aratat cat de mult poate sa decada specia umana – au furat voalul rochiei de mireasa al Iuliei, i-au furat parul ramas pe craniu si au finalizat cu furtul craniului. Marius Voicu a realizat o ampla cercetare cu toate elementele furate, pe care o sa o faca publica in curand.

O parte a acestora au ajuns, pe baza unor inventare, la Castelul de la Campina, intr-o forma legala. Acele documente, pe vremea cand au fost intocmite, nu au aratat si oamenii care le-au adus. Altele s-au pierdut irecuperabil. Ba mai mult, au fost sustrase, acum ani de zile, obiecte si de la Castelul de la Campina, obiecte care astazi sunt in colectii private. Trist este ca nu doar cele doua locuri au fost devastate, hotii trecand si si pe la Arhivele Nationale de unde, din fondurile familiei, au sustras prin rupere, mai multe scrisori.”, a transmis Constantin-Iulian Tănașcu.

Hoții au revenit la mormânt și după Revoluție

Din păcate, seria furturilor din mormântul Iuliei Hașdeu a continuat, hoții fiind prezenți aici și după Revoluție. Diverse personaje au pretins că sunt cercetători sau persoane influente din lumea academică și că doresc să studieze mormântul, când de fapt doreau doar să sustragă obiecte de patrimoniu. Cel care se ocupa de mormânt, Cristian Mihai Ștefan, a găsit la un moment dat în criptă o sacoșă în care se afla o vertebră a Iuliei Hașdeu, uitată de cineva care intrase acolo cu intenții rele.

Sursa foto: Asociația „Călător prin România”

Finalul anului 2023 a adus și vești bune pentru echipa asociației „Călător prin România”, care a recuperat două medalioane ce fuseseră furate în urmă cu trei decenii. Este vorba despre două medalioane, unul cu Bogdan Petriceicu Hașdeu, și altul cu soția sa, Iulia Faliciu-Hașdeu. Muzeul de la Câmpina a intrat în posesia acestora pe proces verbal de la un intermediar, care le-a predat la fel muzeului.

Iulia Hașdeu ar putea da numele unei săli de la Sorbona

Pentru a omagia și a promova la nivel mondial numele Iuliei Hașdeu, membrii asociației „Călător prin România” au intrat în contact cu Aura Dobre, directorul muzeului „B.P Hașdeu” care a susținut ideea redenumirii unei săli a prestigioasei Universități Sorbona după numele Iuliei Hașdeu. Apoi, cele două entități au apelat la mai mulți parteneri din comunitatea istoriei din țară: asociația „Caradja Cantacuzino”, Țara cu Balauri dar și la conducerea proiectului Cimitirului Bellu – Muzeu in Aer Liber pentru a strânge semnături ce au fost atașate unei scrisori destinate Ambasadei României din Republica Franceză, în vederea începerii demersurilor pentru negocierea redenumirii unei săli a Universității Sorbona.

Rezultatul a fost unul impresionant: în câteva luni au fost strânse 1.720 de semnături (18 pagini) din toată lumea: Europa, Asia și Americi. Acest efort a scos la iveală faptul că Iulia Hașdeu nu este doar o personalitate locală sau asociată exclusiv României, ci este un nume cunoscut în întreaga lume. Scrisoarea (care poate fi citită mai jos) a fost ulterior trimisă de ziua Națională a Culturii către Ambasada României la Paris.

CITEȘTE ȘI

Mandravela, cârciuma din mahalaua blestemată de la capătul Bucureștiului. Povestea locului în care paharele n-aveau fund, iar scaunele zburau des

Calea Văcărești, București: povestea drumului care făcea cândva legătura între centrul orașului și mănăstirea Văcărești

„Domnița Bălașa”, singura biserică din București unde nu s-a oficiat niciodată o slujbă de înmormântare. Povestea ultimei amintiri a așezămintelor brâncovenești

Cookies