Cel mai disperat mesaj trimis noaptea pe un grup de Whatsapp și cea mai tare gașcă de prieteni din București: “Help🙏Gazda m-a dat subit afară, laptopul este pe preș🤯”

E complicat să fii student în primul an la București, am trecut mulți prin asta: cu locurile la cămine este, de cele mai multe ori, o mare și epuizantă nebunie, chiria pe o lună e cât sandvișurile pe un an, iar varianta “gazdă” poate fi ruletă rusească.

🔴 Articol susținut de Coca-Cola 🔴

Mătușa din Romană, o gazdă de București aparent de vis

Dintre cele trei scenarii, azi ne ocupăm de varianta trei: când gazda e o chestiune de ruletă rusească. Sigur, nu se întâmplă foarte des, dar și când se întâmplă, te pomenești catapultat în panică și disperare.

Andi e super băiat, super smart și mega amuzant, a dat (și a intrat) la Stoma fiindcă vrea să-i facă mamei cadou niște dinți perfecți și a ales să stea în gazdă printr-un concurs de împrejurări clasic. Adică, a zis unchiul din Ploiești următoarele:

 Vaaai, a intrat? Și  se duce copilul la București? Pai, decât să nimerească cu cine știe cine în cămin, mai bine vorbesc eu cu cunoștință, care are o mătușă bătrână, dar cumsecade, singură într-un apartament superb pe la Romană, 3 camere, urlă singurătatea la ea…Vrea să ia în gazdă un student cuminte. Nu vrea bani, doar să-și plătească întreținerea. 

Cum să refuzi Așa Ceva? Nu refuzi, mai ales că, la prima întâlnire, mătușa pare ceva solie din Paradis: e prietenoasă, pare chiar cumsecade, are umor,  povestește numai chestii amuzante din tinerețe (“Acuma mă mișc mai greu, dar când eram tânără, alergăm pe coama case!”

Dr. Jekyll și Mr. Hyde, varianta cu gazda din București

Și al nostru se mută. Prima zi e super. A doua zi, la fel, că mătușa se trezește la 5, bea cafea, face mic dejun și glume. 

 Primul red flag: seara. Andi al nostru ajunge, ca băieții, pe la miezul nopții. Avea deja gașcă, au stat la povești și sucuri prin Centrul Vechi – din nou, știți cum e. 

Mătușa, huhurez ușor nervos: că ea nu prea e ok cu orele astea târzii de venit acasă, că e un pic cu inima, că o sperie mișcările.

A doua zi, reg flag numero 2: când al nostru era la cursuri, sună telefonul. El, normal, nu răspunde, că-i la curs. În pauză, 20 de apeluri pierdute de la mătușa, call back rapid. Scârțâia ceva la robinetul de la baie, “Vino, te rog, mai devreme acasă, că mă înnebunește sunetul! Și te rog să îmi răspunzi din prima.”

Încă din prima lună de astfel de conviețuire cu minunata doamnă gazdă din București, s-a adunat o pădurice de de red flags. Ăsta micul mai avea puțin și dormea pe furiș pe la metrou, în vreme ce căuta disperat soluții. dar camerele de cămin s-au dat, chiriile sunt gigantice, de împărțit cu cineva nu prea mai avea cu cine, că toată lumea făcuse schema asta deja. 

Speranța s-a ivit în forma unei combinații între un job și un prieten nou cu care să împartă o garsonieră, doar că până la prima leafă mai e un pic, deci e necesar un ultim efort de rezistență cu mătușa. Deși cumva, totul prevestea deznodământul radical.

Noaptea în care gazda îți scoate catrafusele din casă și blochează ușa 

Cu puțin timp înainte ca amicul nostru să scape civilizat de necazul locativ, s-a întâmplat evacuarea. Ajunge într-o seară acasă pe la un 8 juma, urcă scările și înlemnește: în fața ușii, toate catrafusele lui. Ușa, blocată pe dinăuntru. S-a așezat leșinat pe o treaptă, a scos telefonul și-a trimis, uluit și deznădăjduit, mesaj pe grupul “Primul an în București” (a mai avut vreo trei nume gașca lor online, dar li se par mai uncool decât prezentul): 

“Heeeeelp🙏Gazda m-a evacuat subit, mi-a pus toate alea în pungi și laptopul pe preș🤯Cred că, dacă era-n puterea ei, mă evacua de pe Planetă, DEȘI N-O SĂ-NȚELEG NICIODATĂ DE CE!”

În două secunde, s-au născut trei variante:

•  “Lipim două paturi la noi în cameră la cămin, dormim trei, o să ne și distrăm!” – prieteni și colegi de facultate, domiciliați în cămin.
• “Am vorbit cu maică-mea, taică-miu vine acum să te ia, stai la noi până rezolvi, nu se discută! – prietenul din București
• “Nu știu ce facem mâine, dar o rezolvăm sigur și în noaptea asta stai cu noi” – colegele care s-au cuplat 4 la o chirie în doua camere.

În jumătate de oră, tatăl din București era în Romană, să recupereze nefericitul. Într-o săptămână,  rezolvase situația pe termen mediu, tot cu mobilizare generală în gașcă: găsit chirie, împrumut de la tatăl cumsecade până la prima leafă, plus diverse aparate casnice cadou – cafetiera, prăjitor de pâine, ba chiar și-un TV cât de cât ok de la amicul unui prieten.

Și, după pățania asta, ai noștri au dat nas în nas cu afișul ăla Coca-Cola de la Romană, din stația de autobuz, ăla care zice ceva de genul “Doar în București/Colegi mișto găsești.” Adevăr grăiești, Coca-Cola!

🔴 Articol susținut de Coca-Cola 🔴