Cel mai disco șofer STB, preferințele lui muzicale (date tare) și singurul călător care comentează iritat
Cel mai disco șofer STB, preferințele lui muzicale (date tare) și singurul călător care comentează iritat | Foto: Diana Popescu
Din oferta zilei pe traseele STB: chestiuni comic-geriatrice, povești romantice cu aer exotic și scenarii literar-supranaturale.
🚌 În autobuzul 484, o doamnă de maximum 60 de ani se prăbușește fericită pe un scaun, în timp ce se plânge că e musai să stea jos, fiindcă picioarele ei nu mai sunt deloc ce-au fost.
De pe scaunul din fața ei, un bătrânel vizibil mai trecut prin viață decât doamna. Subțire, la costum și cu ochelari negri de soare tip Matrix. O ascultă răbdător, așteaptă să tacă, apoi glăsuiește (dar numai după ce-și dă jos ochelarii, pentru efect):
– Anii, vârsta și etatea.
Femeia îl privește uluită. Nici măcar nu-i trece prin cap să-i dea replica. Pe mine mă bufnește râsul, fiindcă numărul de silabe și ritmul spuselor lui mi-au adus aminte de-o piesă de la TAXI: Karma, zenu’ și feng shuiu’.
🚌 Doi bărbați obosiți (la propriu și la figurat) își fac confesiuni prin STB. E rândul celui mai ciolănos:
– Am avut o unguroaică… Cu păru’ blond până la cur… Frumoasăăă… Prințesă! Avea motocicletă, ce ne mai plimbam… Luam câte un set de savarine și era o fericire!
– Bă, ai fugit de toate alea care te-au ținut în puf…
– Și-am dat de scorpia asta!
Te-ai aștepta să afli motivul care-a dus la crudul prezent al povestitorului. Omul nu dezamăgește și vine imediat cu „explicația”:
– Numai soră-mea e de vină!
🚌 Linia STB 226, după lăsarea întunericului. În pasă romantică, șoferul ascultă balade retro de la Whitney Houston și Elton John. Entuziasmat de așa un playlist, îl lasă suficient de tare încât să se audă în tot autobuzul. Există, însă, cel puțin un pasager neimpresionat de muzică: un domn care pare să fi trecut de 80 de ani, care poartă țanțoș o vestă ca de vânător și pălărie în ton, prevăzută cu ditamai pana. Pe ton de reproș, îi comunică ferm colegei de scaun:
– Îți faci neuronii harcea-parcea, parcă nici nu ți-ar păsa de ei! Eu îmi prețuiesc neuronii, țin neapărat să-i menajez!
Șoferul face o schimbare bruscă de muzici (și de volum) și pune ceva vioi de la Bonnie Tyler. Situația mă ia pe nepregătite, așa că pierd câteva replici ale venerabilului vânător STB. Așa că mă trezesc că schimbase și el, categoric, macazul:
– Tu-ti dai seama că puteam să fiu prietenul lui Nichita? Sau al lui Bacovia! Nebunu’ ăla de Bacovia! Măi, era pe vremuri, la Timișoara, un tip care semăna teribil cu Bacovia! Și se și purta ca el! Și mai scria și poezii! ȘI cu el aș fi putut să fiu prieten! Asta-i viață, Ana Maria!
Numita Ana Maria tace, cu aer parcă vinovat. Îmi place să cred că știu la ce se gândește: ar fi putut și ea să fie prietenă măcar cu Maria Tănase și Stela Popescu.
🚌 Cu un accent delicios de dincolo de Prut, o tânără protestează telefonic, în stația de lângă Biserica Armenească:
„Nu mai iăs cu el, cî vorbiești di mă iepuizeazî! Io, când mierg pi stradî, mierg cu căștili, îmi pun niști muzicuțî… Sau ascult o cartie amplî… Nu tot și trăncăniești aista!”
Nota B365.ro – Mai multe cronici STB, mai jos:
Cele mai noi articole
