Cel mai de neînțeles lucru pe care l-am descoperit după ce am vizitat Palatul Cotroceni, unde am fost la Porți Deschise, dimpreună cu un sfert de București

Bună dimineața, dragi cititori, sper că ați avut un weekend excepțional, în care poate și dumneavoastră ați mers acasă la cineva important. Alături de ceea ce părea un sfert din București, duminică l-am vizitat pe Președinte însuși – nu știm dacă el era la domiciliu (noi am fi plecat de acasă dacă se anunțau atâția oaspeți) –  în cadrul primului eveniment de Porți Deschise de la Palatul Cotroceni și Administrația Prezidențială din acest an.

Plus, am bifat și vizita la Muzeul Național Cotroceni și plimbarea prin Grădinile Palatului, atât de frumoase încât n-am înțeles de ce cineva ar mai pleca din ele, în interes de serviciu sau nu.

Cum a fost duminică la Palatul Cotroceni, a treia zi de Porți Deschise

Duminică dimineață, ora 11. La intrarea de pe Bulevardul Profesor Doctor Gheorghe Marinescu, cum vii dinspre Facultatea de Medicină, e vânzoleală mare. Sute de bucureșteni așteaptă la cozile de verificare a bagajelor de către Poliție – mai întâi îți este inspectată geanta, apoi se face controlul corporal, ceea ce se întâmplă în timp scurt și eficient – în vreo 5 minute ești gata.

Se pot vizita gratuit Platoul de Ceremonii, grădina Palatului, Platoul Baroc, Biserica Palatului Cotroceni și curțile interioare adiacente clădirilor Administrației Prezidențiale și Muzeului Național Cotroceni. Noi aveam biletele achiziționate online și pentru interior (70 lei / persoană pentru Tur Administrația Prezidențială + Muzeu – fără ghidaj), așa că am primit brățări de acces ca de festival și ne-am regăsit în prima parte a grădinilor, în mijlocul unei expoziții de tehnică militară, plus demonstrații polițienești.

Grădinile superbe ale Palatului începeau cu o expoziție de mașini vechi de Poliție / Miliție, dar și BWM-uri noi, în care doritorii puteau să intre, sub supravegherea unui ofițer, și să apese pe Nino-Nino până când, de exemplu, soția participantului curios avea o cădere nervoasă și plimbarea se relua.

În mijloc, un elicopter militar la care se formase o coadă impresionantă, iar pe margine, o scenă a crimei. Secția de Criminalistică amenajase o scenă ca în filme, cu protagonist mort în condiții misterioase întins pe jos, dovezi numerotate, și doi detectivi care, în mod normal investighează crime, dar în duminica aceea la Cotroceni arătau copiilor prafurile cu care se iau amprentele, le povesteau despre trusele lor și despre cum au ajuns să fie recrutați în această superbă meserie. Copiii hotărăsc pe loc că ăsta va fi jobul lor în viitor.

Urmează plimbarea prin grădinile terasate, pe alei pietruite, printre fântâni și copaci bătrâni, care au făcut pe mulți din jur să se întrebe ‘oare pe copacul ăsta s-a sprijinit Regina Maria’ sau ‘oare în boscheții ăștia li s-a făcut rău demnitarilor veniți din străinătate după ce îi cinstea Traian Băsescu cu țuică românească’?

Pe platoul de sus, din jurul palatului, gazonul strălucește mai tare. Construcția e impozantă. De aici, de sus, străjuit de hectare de grădini spectaculoase, e greu să îți imaginezi cum administrația țării pare că mai uită din când în când de cetățenii din dotare, care își pun speranțele în ea pentru o viață mai bună.

În jurul nostru, bucureștenii veniți în vizită la Palatul Cotroceni fac glume legate de avioanele scumpe pentru deplasările de protocol ale fostei administrații, desecretizate recent de Președintele Interimar Ilie Bolojan  – ‘de ce a mai plecat cu avionul dacă avea atâta frumos la dispoziție personală oricând? Io nu mă mai duceam nicăieri, doar stăteam în grădinile astea’.

Rămâne un lucru de neînțeles.

Suntem acasă la conducători pe care din 1989 încoace (atunci când Palatul a și devenit reședință oficială) îi tot ajutăm să ajungă aici, în cea mai înaltă funcție din Stat, iar acum că se apropie alegerile o vom lua de la capăt. Însă azi ne punem botoșeii și mergem înainte.

Palatul este o bijuterie. Fiecare colț e o bucată de istorie, istorie care a început acum aproape 350 de ani, atunci când domnitorul Șerban Cantacuzino a ctitorit o mănăstire, cu biserică și palat domnesc în stil baroc.

Palatul de astăzi adăpostește Muzeul Național Cotroceni și Administrația Prezidențială. Cele două pot fi vizitate acum cu mai mare ușurință decât în trecut, în cadrul evenimentelor de Porți Deschise, a căror tradiție sperăm că se va păstra după succesul din acest weekend (peste 13.000 de vizitatori doar sâmbătă).

Ce putem vedea într-o vizită la Palatul Cotroceni – Administrația Prezidențială?

Saloane impresionante ale Administrației Prezidențiale, care găzduiesc oaspeți ai vizitelor oficiale, Holul de Onoare pe care îl recunoaștem din fotografii, dar și salonul de unde Președintele ia cuvântul (și pe care l-am văzut de atâtea ori la știri).

Urmează salonul cu tavan – luminator cu vitralii care înfățișează bătălii importante din istoria României – cei cu vedere bună (sau ochelari noi) vor recunoaște privind în sus Plevna sau Mărășești.

Vizită la Muzeul Național Cotroceni – unde istoria se îmbină cu arta

În Muzeu, pașii vizitatorilor îi poartă atât printr-un spațiu memorial, cât și un veritabil sanctuar al artei decorative.

Istorie politică și reformele lui Cuza așa cum le găsim în vizită la Palatul Cotroceni

Pasionații de istorie vor petrecetimp să studieze proclamațiile semnate de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, cineva îl va recunoaște pe Kogălniceanu într-o pictură importantă, iar alții își vor aminti reformele.

La final, un suvenir cu peripeții

Plimbarea se încheie cu o vizită la magazin, unde nu mai ai loc să arunci un ac. Reveria artistică datorată plimbării prin Muzeu este brusc trezită la realitate prin zbierete.

Doritorii de farfurii cu Regina Maria, magneți de frigider sau ceramică decorativă sunt la un pas de bătaie. O doamnă a tăiat fața unei cozi imense, s-a așezat cu copilul în fața tejghelei, iar în spate, alte familii (tot cu copii) care au așteptat răbdătoare la coadă sunt în pragul unei crize de nervi.

Familiile cu copii au prioritate, însă cam toată lumea are copii, deci care copil are prioritate? Doamnele de la Muzeu încearcă să împace spiritele. Populația refuză.  Ieșim repede, să nu fim prinși la mijloc în caz de conflict.

Dacă nu ați ajuns weekendul acesta, o vizită la Palatul Cotroceni și Muzeul Național e o experiență pentru care merită să vă rezervați o jumătate de zi, pentru a o savura pe îndelete. Și sigur o să vreți să vă întoarceți, pentru a studia niște detalii pentru care n-ați avut timp prima dată.