Cel mai chibzuit puști din București: “Mama, scuze, dar potolește-te cu lista de cumpărături, mai întâi verifică frigiderul și debaraua! Doar ți-am zis ce mi-a zis profu’ de bani!”

Articol susținut de Școala de bani și Asociația Școlilor Particulare – ASP

Mai erau vreo două săptămâni de școală când mă trezesc cu o întrebare venită de la copilul cel mic: „Mama, ce buget de vacanță avem?”. El, care bătea din picior că vrea cea mai scumpă jucărie din magazin fără să îl intereseze câte zile din lună mai sunt până la salariu, era brusc interesat de cât va costa vacanța de anul acesta. Explicația era simplă: a început să facă educație financiară interdisciplinară la școală.

La următoarea ieșire în Orășelul Copiilor, când l-am întrebat dacă vrea să se dea în vreo tiribombă de-acolo, îl aud cum se întreabă retoric: ”Oare e o nevoie sau o dorință?” A refuzat categoric, spunându-mi că mai bine pun banii în pușculița lui, unde s-a hotărât să strângă o sumă de bani cu care să își cumpere la toamnă o bicicletă.

Nu puteam să nu mă bucur. Deja mă vedeam scăpată de o mulțime de cheltuieli. Mă bucuram că școala face ceva cu adevărat util pentru copii. Am aflat ulterior că orele de educație financiară multidisciplinară sunt susținute de BCR prin programul Școala de Bani în cadrul proiectului Life Lab. Pentru un copil de 10 ani care aude la tot pasul despre cheltuieli, salarii, prețuri, bugete chiar era nevoie de o modalitate de i le pune în ordine. Oricât i-aș fi explicat eu înainte că avem o sumă limitată de bani lunar, părea că nu înțelege. Probabil că și eu făceam tot posibilul să pară că putem să îi oferim orice și oricât, și de aici distorsionarea realității în mintea lui.

Ei bine, părea că școala vine să îndrepte din greșelile mele. Următoarea dată când am mers la cumpărături, când să ieșim pe ușă, băiețelul meu m-a întrebat dacă avem o listă cu ce vom achiziționa. Eu, gospodină cu experiență, i-am spus că nu avem nevoie, că o am în cap. Era greșit! M-am descălțat, am căutat o coală de hârtie și un pix și m-am apucat să scriu. ”La educație financiară am învățat că trebuie să ne uităm mai întâi în frigider, în cămară și în debara să vedem ce ne lipsește și apoi să facem lista”, m-a atenționat copilul, arătându-mi și o fișă pe care o lucraseră la școală.

Iată-mă pe mine căutând prin locurile mai sus menționate, cu foaia și pixul în mână, ca un inspector plin de zel. Mă așez iar să fac lista și primesc o altă lovitură: ”Meniul pentru săptămâna viitoare l-ai făcut?” În mintea mea nu erau bine așezate nici planurile pentru seara respectivă, despre meniul pentru zilele ce urmau nu aveam nici cea mai mică idee. Nu a contat acest lucru. M-am apucat să fac și meniul, cu trei mese pe zi și gustări. Deși îmi era greu să recunosc (deh, noi, adulții!) mi-a fost mult mai ușor să fac lista de cumpărături așa.

Într-un final, am ajuns și la magazin. Înainte de a coborî din mașină a trebuit să verific ce cupoane aveam în aplicația supermarketului și să le activez, dacă era cazul, pentru a beneficia de reduceri. Așa stă scris în fișa de la școală, așa am făcut.

Printre rafturi, copilul era cu lista în mână, eu împingeam căruțul și puneam în coș ce trebuia. Ajunși la raionul de cosmetic, am văzut o ofertă foarte bună (din punctul meu de vedere) la un set de șampon și balsam de păr. L-am luat cu detașare de pe raft, dar nu am apucat să îl pun în coș pentru că gardianul banilor mei m-a întrebat dacă este pe listă. Degeaba i-am explicat că are un preț foarte bun și că nu expiră decât peste doi ani, că nu l-a interesat. Ba chiar mi-a adus aminte că rafturile din baie sunt pline de ”oferte” și că mai deunăzi făcusem curat și aruncasem câteva sticle ce deja expiraseră.

Nu am plecat acasă decât cu ce scria pe listă, iar cheltuiala a fost cu 20-30% mai mică decât ar fi fost în mod normal, când profitam de toate ofertele și mă ghidam după pofte și experiența mea de gospodină. În plus, nici nu am mai aruncat deloc mâncare în săptămâna ce a urmat. A fost momentul perfect pentru ca băiatul meu să îmi explice despre risipa ce se făcea la curtea Regelui Soare, pentru că la istorie calculaseră chiar și bugetul acestuia în cadrul proiectului de educație financiară interdisciplinară. Mulțumesc, domnule profesor!

Acum copilul meu este cel mai mare ajutor al meu la cumpărături și am făcut și ceva economii datorită faptului că el aplică ce învață la școală. Banii strânși sunt numai buni să îmi mai comand câte ceva la ofertă din magazinele online. Coletele vin la birou, că altfel, acasă ar fi trebuit să explic de ce rujul în nuanța nude deschis este o nevoie, nu o dorință și nu știu cum să fac acest lucru😍.

Claudia Oprescu, coordonator Școala de Bani, explică de ce sunt atât de eficiente aceste lecții financiare predate copiilor:

Abordarea interdisciplinară, adică introducerea noțiunilor de educație financiară în cadrul materiilor predate la școală, nu doar că este un mod eficient de a le vorbi elevilor despre bani și finanțe, ci este și accesibilă: îi ajută pe elevi să vadă legăturile dintre bani și finanțe și alte domenii, cum ar fi matematica, istoria, geografia sau chiar sportul. Practic, elevii învață despre bani la diverse materii, făcând astfel învățarea mai relevantă și interesantă. Mai mult, este important de reținut că educația financiară nu vine doar să le predea copiilor noțiuni pe care să le uite, ci să le arate prin exemple reale cum se pot adapta și raporta corect la diverse evenimente financiare, indiferent de disciplina pe care o studiază. De exemplu, la Geografie elevii pot învăța cum să calculeze bugetul unei excursii sau să abordeze alte aspecte practice cu care se întâlnesc zilnic. Obiectivul meu este să-mi iau un gadget; cum fac asta? Foarte simplu, pot învăța chiar și la Limba română. Încercăm să-i scoatem puțin din zona de confort atât pe profesori, cât și pe elevi, și să folosim situațiile cu care se confruntă zilnic la școală și în viața personală pentru a-i învăța noțiuni de educație financiară și totodată despre viață. Modul în care ne gestionăm banii ne influențează întreaga viață, nu doar viața financiară.

Articol susținut de Școala de bani și Asociația Școlilor Particulare – ASP

Poate vrei să citești și:

• Panica unei mame, la semafor la Victoriei: “Iar 50 de lei transfer?!” De câți bani de buzunar are nevoie un adolescent în București și cum deschizi dialogul despre bani în familie