Pe vremea aceea, câinii nu era folosiţi doar pentru vânătoare sau pază, ci erau consideraţi o hrană foarte nutritivă, arată cercetările făcute de Samuel Belknap III.
Oasele au fost datate cu carbon ca având o vechime de 9.400 de ani, iar analiza ADN arată că nu este vorba de un coyot, lup sau vulpe, ci de un câine domestic, precum cei din ziua de azi.