Cei mai cuminți copii din istorie circulă cu STB

Într-o zi norocoasă, pe traseele STB te pui la curent cu starea lucrurilor în transportul public. Primești – prin intermediari – sfaturi salvatoare de viață. Și chiar soluții inovatoare pentru un învățământ românesc de succes.

În 484, doi bărbați stau în picioare, în dreptul ușii din față. Urmăresc manevrele șoferului și comentează traficul. După câteva schimburi de replici „civile”, cel mai tânăr dintre ei intră în subiect: era cât pe ce să ajungă și el la volanul unui autobuz STB.

-Am dat la depou juma’ din teste și-am plecat în vacanță, două săptămâni. M-au sunat de 2-3 ori, că ce fac, nu vin? „Alții dau bani și nu pun mâna pe-un post din ăsta!”, așa mi-au zis.

Bărbatul mai în vârstă încuviințează din cap. Are, totuși, aerul că nu-i convins c-a fost decizia bună. Tânărul pare să sesizeze asta, așa că vine cu argumente:

– Știu că-s banii mișto, dar e responsabilitate! Dacă oprești mașina și un călător se accidentează, ai pus-o! Trebuie să vină Poliția, să constate că e totul ok, altfel ăla pleacă pe picioare și, după aia, te dă în judecată, că cică acasă a-nceput să-l doară! Mi-au zis ăia vechii cum stă treaba și m-au băgat în frică!

Interlocutorul pare, în sfârșit, convins. Un singur lucru mai vrea să afle:

– Auzi, dar dacă te băgai, pe ce tură ai fi fost?

– După amiază! De dimineață fac numai bătrânii, că n-au somn…

Exasperată, o femeie insistă la telefon:

– Să nu-i mai zici, că iar face că data trecută și împrăștie peste tot! Zici că-i pompă din aia de grădină, care udă de jur împrejur! Ce să speri? N-ai ce să speri! O cunosc mult mai bine decât tine și ultimul lucru pe care tre’ să-l faci e să speri ceva de la ea!

Pe linia 226, un puști de clasa a 5-a (rezultă asta din conversație) îi povestește entuziasmat unei colege despre una dintre profesoare.

– E cea mai deșteaptă dintre toți, îți zic! La ce crezi că s-a gândit, ca să nu mai fie haos în clasă? Ne-a spus așa: „De fiecare dată când unul dintre voi vorbește fără să fie cazul, îi deranjează pe colegi sau întrerupe ora, scriu pe tablă câte o literă din cuvântul LINIȘTE. Când ajungem la litera E, vă dau test. Fără discuție”. 

Fata îl ascultă concentrată, de parcă i se povestește un film de acțiune. Fiindcă băiatul prelungește suspansul tăcând, decide să-l întrebe:

– Și? Ce s-a întâmplat?

Mulțumit, puștiul zâmbește: a reușit să-și cucerească auditoriul cu o poveste interesantă. Și, cum nu vrea să lase loc de plictiseală, continuă încântat:

– Păi, ce să se întâmple? La început, noi am crezut că glumește sau că vrea să ne sperie… Și au mai fost câțiva dintre noi care n-au respectat regula. Până și eu m-am trezit că vorbesc aiurea, și-am luat primul „L”! De fiecare dată când cineva făcea o prostie, pac! – o literă pe tablă… Și-am ținut-o așa până când pe tablă s-a văzut scris L I N I Ș T. Nici măcar n-a durat mult… (Râde) Mamă, ce cuminți am fost toți, din momentu’ ăla! Cei mai cuminți copii din istorie!