Cea mai râvnită și mai vânată vilă de pe Șoseaua Kiseleff din București mai are puțin și crapă. Și o miză de 5000 de metri pătrați

21 apr. 2021
18464 Afișari
Cea mai râvnită și mai vânată vilă de pe Șoseaua Kiseleff din București mai are puțin și crapă. Și o miză de 5000 de metri pătrați
Vila Miclescu, opera lui Ion Mincu, in prezent, foto credit turismneconvențional.ro.

Este trafic aprins pe Șoseaua Kiseleff din București, zi și noapte, șoseaua unde în vremurile interbelice se organizau bătăi cu flori primăvara și ieșeau toți să fie văzuți și să vadă, cu trăsura sau cu automobilul. Mai ales când înfrunzesc copacii, cu greu mai poate fi observată casa de la numărul 35-37, cândva o operă de artă, cea mai prețioasă de pe artera istorică a orașului. Doar înainte să dea frunza vezi cel mai bine ce se ascunde după gardul de beton: o epavă. De 31 de ani, clădirea proiectată de arhitectul Ion Mincu, cu tavane pictate de George Dumitrescu Mirea, este încurajată să se prăbușească. Cu premeditare. Intenționat. In dușmănie. De ce? Pentru că are 5000 de metri pătrați de teren la Șosea, o uriașă valoare. Mai jos, o nouă istorie din proiectul B365.ro “Make Bucharest Great again”, dedicat protejării patrimoniului arhitectural al Bucureștiului.

De câte ori trec pe lângă ruina care-a fost Vila Miclescu de pe Șoseaua Kiseleff din București, văd un dragon de Komodo care a mușcat-o și, foarte atent, o așteaptă să se prăbușească, într-o agonie cu final anunțat. Este convins că, mai devreme sau mai târziu, asta se va intâmpla, iar el va mânca bine. Prădătorul stă la pândă de foarte mult timp, din anul 1994, cu multă răbdare, multe procese și mult scandal. Doar că bătrâna doamna se încăpățânează să existe, un monument al propriei noastre neputințe în fața distrugerii patrimoniului arhitectural al Bucureștiului. Mai cade o bucată de tavan pictat de George Mirea, neprețuit, se mai surpă câte un perete, o coloană din marmură, dar mult nu mai are și se eliberează terenul.

Vila Miclescu, Soseaua Kiseleff, Bucuresti. Foto credit turismneconvențional.ro.

O clădire de o mare valoare culturală, istorică și arhitecturală forțată să dispară

Vila familiei Miclescu este opera celui mai important arhitect român, Ion Mincu, părintele arhitecturii moderne, fondatorul stilului național neoromânesc. A proiectat-o în anul 1900 pentru prietenul său, pictorul George Demetrescu Mirea (1852-1934), director al Școlii Naționale de Arte Frumoase din București timp de 28 de ani. Mirea, cel care a fost artist de front în Războiul de Independență, alături de Nicolae Grigorescu, același care care a realizat medalioanele de pe frontonul Ateneului Român, dar și multe alte compoziții murale de mari dimensiuni.

Casa monument istoric este asteptată să cadă. Foto credit turismneconvențional.ro, cu multumiri.

Proprietarul de drept al casei a locuit timp de 40 de ani în baia propriei sale locuințe. Acolo a murit la vârsta de 97 de ani

Când pictorul George Mirea a rămas fără bani, casa a fost cumpărată de Jean Miclescu, apoi a ajuns la fiul său, colonelul de cavalerie Radu Miclescu, absolvent al Școlii Militare de la Saint-Cyr, unde l-a avut coleg pe președintele Charles de Gaulle. Descendent dintr-o renumită familie de boieri moldoveni, după naționalizarea din anul 1948, Colonelul Miclescu a refuzat să plece din imobil și a continuat să locuiască în baia din propria sa locuință timp de 40 de ani. A murit acolo, în baie, la vârsta de 97 de ani, la câteva luni după decembrie 1989. S-a dus lucid, dar nu cred că și-a imaginat atunci, la căderea comunismului care i-a luat totul, ce se va întâmpla cu cea mai frumoasă casă de la Șosea. Casa lui. O bijuterie arhitectonică renumită în perioada interbelică pentru baluri și recepții strălucite.

Colonelul Radu Miclescu si soția sa, Elza, in fața casei de pe Kiseleff. Foto credit Hasnas.com, cu multumiri.

În 1994, antrenorul de fotbal Țiți Dumitriu a cumpărat drepturile litigioase ale casei Miclescu pentru suma de 350.000 de dolari

În anul 2010, l-am cunoscut pe boierul Radu Miclescu, nepotul Colonelui și ultimul moștenitor din familie, atunci i-am luat un interviu surprinzător. L-am înregistrat spunându-mi că a fost nevoit să vândă drepturile litigioase ale casei lui Dumitru (Țiți) Dumitriu, fost antrenor la Steaua, in anul 1994. În prezent, Țiți Dumitriu deține cea mai dorită casă din România împreună cu impresarul Ilarian (Sică) Pușcoci. Dumitriu a fost dat în judecată de Ministerul Culturii în anul 2006 pentru infracțiunea de distrugere de monumente istorice. Imobilul proiectat de Ion Mincu a fost clasat drept monument istoric abia in anul 2005, însă tentativele Ministerului Culturii de a-l expropia nu au ajuns nicăieri.

Resturi si gunoi dintr-o măreție. Foto credit turismneconvențional.ro

Arhitectul Șerban Sturdza: “Toată această pierdere este de interes național”.

Șerban Sturdza, arhitect, pentru B365.ro: “ Casa este acum în litigiu cu familia Pușcoci, e din nou într-un mare scandal. Radu Miclescu știa pe vremea lui Iliescu că nu are nicio șansă să o câștige, proprietarul de acum avea atunci tot felul de pile și de aranjamente. Din păcate, ăla a intrat în proces cu alții și acum nu se întâmplă nimic, iar casa se strică. Casa este mai mult decât importantă nu numai datorită faptului că stă pe o arteră vestită și frumoasă din București, dar și pentru că a fost construită de un mare arhitect”.

Casa Miclescu in perioada sa de glorie. Foto credit Hasnas.com, cu multumiri.

Șerban Sturdza: „Toate casele făcute de Ion Mincu ar trebui să fie clasate drept monumente istorice. Este importantă și pentru că Ion Mincu era prieten cu pictorul George Mirea și pentru că a fost ocupată de o familie care are o istorie foarte bogată și cu contribuții mari în cultura, politica românească, dar și pentru că ar putea să fie un martor asupra felului în care s-a degradat, în afara voinței familiei. Toată această pierdere este de interes național”.

„S-a vândut cu 350 de mii de dolari, ea valorând atunci trei milioane jumătate”

Radu Miclescu, moștenitorul Casei Miclescu, zicea în anul 2010: “S-a vândut cu 350 de mii de dolari, ea valorând atunci trei milioane jumătate, avea 5000 de metri pătrați pe Kiseleff”. Radu Miclescu s-a întors în România în anul 1990, după 30 de ani de exil în Germania. A avut la Frankfurt unul dintre cele mai în vogă magazine de antichități, pasiunea sa de-o viață fiind restaurarea de mobilier de artă. Cu ajutorul arhitectului Serban Sturdza, a refăcut și restaurat conacul familiei de la Călinești, în județul Botoșani, loc în care au locuit neântrerupt 11 generații de Miclești, avocați, oameni politici, militari. Casa din București rămâne locul copilăriei sale pe care o evocă în amintirile puse pe hârtie înainte de a se stinge, în anul 2019.

Radu Miclescu : „Numai zidurile sunt aceleasi”, foto credit Dilema Veche.

Casa era într-o grădină foarte mare, avea un teren de tenis și hamace agățate în pomii mari”

Radu Miclescu: “ De mai multe ori mergeam la dejun la unchiul meu Radu, care moștenise casa bunicilor de pe Kiseleff, o casă foarte mare, pe care și-o făcuse pictorul Mirea, și nemaiputând-o termina, a vândut-o la 1900 bunicului meu, Jean Miclescu. Casa era într-o grădină foarte mare, de 5.500 de metri pătrați, avea și un teren de tenis și în grădina avea hamace agățate de pomi mari, loc unde îmi plăcea să mă joc. Mesele, însă, erau o grozăvie. Elza, nevasta unchiului, era bizară. După fotografii, când era foarte tănără nu era urâtă, dar acum era mică, cu părul vopsit roșu și având în mijlocul capului o chelie ca o tonsură. Mai era și ceacâră, având un ochi aproape alb, iar pe celălalt căprui. Avea o voce pițigăiată, nu vorbea decât franțuzește și se credea artistă, cântând din diverse instrumente și sculpta cu oarecare indemânare. Dar, fiind artistă, voia să mire lumea și avea obiceiul să vopsească felurile de mâncare în diverse culori. Când mâncarea era vopsită în violet, scotea un serviciu de farfurii galben țipător, iar la farfurii verzi vopsea mâncarea în galben. Rezultatul era că, de câte ori mâncăm acolo, acasă, mi se făcea rău”, “Numai zidurile sunt aceleași. Amintiri”, Editura Simetria 2021.

Elza Miclescu in fata casei. Foto credit Hasnas.com, cu multumiri.

În perioada comunistă, soția colonelului Miclescu plimba caprele în lesă la Șosea

Radu Miclescu:“ Mătușa Elza este cea care, împreună cu vara tatălului meu, contesa Maroussia Keller, sunt descrise de George Călinescu, în primul capitol al “ Scrinului negru”, plimbând caprele în lesă la Șosea. Nu mai aveau bani, așa că țineau capre pentru lapte în grădină și le mai duceau și la păscut, în lesă, la Șosea. Asta se întâmpla după venirea rușilor”, Radu Miclescu, “Numai zidurile sunt aceleași. Amintiri”.

Ce-a mai rămas dintr-o bijuterie arhitectonica. foto credit turismneconvențional.ro.
foto credit turismneconvențional.ro

Scara și balustrada erau monumental sculptate în lemn, cu motive Art Nouveau”

Radu Miclescu: “În perioada comunistă casa a fost rechiziționată și dată mai multor familii. Salonul mare era pe două nivele și ca tavan avea o jumătate de cupola de sticlă. Pictorul Mirea voise să-și facă acolo atelierul de pictură. Încăperea era octogonală și puteai să te sui pe o scară cu balustradă ce ducea la o galerie, care înconjura toată încăperea. Scara și balustrada erau monumental sculptate în lemn, cu motive Art Nouveau. Diametreul octogonului era de 17 metri, iar de pe galerie puteai ajunge în cele 5 camere ale copiilor și guvernantelor și într-o sală mai mare, care era de joacă”, ( Radu Miclescu,“Numai zidurile sunt aceleași. Amintiri”).

Foto credit turismneconvențional.ro

 

Miercurea viitoare, continuăm povestea acestei clădiri extraordinare și a celor care au infrumusețat-o și locuit-o, într-un nou episod “Make Bucharest Great again”, dedicat protejării patrimoniului arhitectural bucureștean. Arhitectul Șerban Sturdza ne va povesti cum mâncau invitații Colonelului Miclescu pe cada din baie, în perioada comunistă, dar și cine ar mai putea să salveze monumentul național de la distrugere definitivă. Cine?

Make Bucharest great again”,  proiectul B365.ro susținut de Promenada Mall și Mega Mall, parte din grupul NEPI Rockcastle, a pătruns deja în locuri formidabile din București pentru a descoperi povești incredibile și mari secrete ale unui oraș pe care îl iubim cu trecutul lui spectaculos, prezentul deloc plictisitor și viitorul sperăm că spectaculos. 

Cookies