Cea mai neagră zi din istoria Bucureștiului: 4 aprilie 1944. Într-un atac devastator, Capitala a fost bombardată

În ziua de marți, 4 aprilile 1944, la ora 13.45, un nor sumbru de avioane americane a invadat cerul Bucureștiului. Era senin și cald, o zi cu vizibilitate perfectă pentru bombardiere. Când alarma a răsunat, bucureștenii au crezut că este un alt exercițiu de rutină și au continuat să își vadă de viața lor, în acea frumoasă zi de primăvară, la prânz. Nu se așteptau ca americanii să ne atace, erau convinși că lumea cunoaște faptul că politicienii români din opoziție poartă negocieri pentru trecerea țării de partea Aliaților. A fost un dezastru fără precedent în istoria orașului. Astăzi, 4 aprilie, recompunem din mărturii ziua de 4 aprilie 1944, marțea neagră a Bucureștiului.

Aproape 3000 de morți și 2500 de răniți, sute de clădiri de patrimoniu distruse, infrastructura civilă pulverizată. În ziua de 4 aprilie 1944, la prânz, 220 de bombardiere B-17, The Boeing Flying Fortress „Fortărețe Zburătoare”, și 93 de bombardiere grele, Consolidated B-24 Liberator, au intrat în spațiul aerian al României venind dinspre sudul Italiei. Bombardierele strategice erau încărcate cu bombe convenționale și incendiare și își făcuseră numărul cu mult succes în atacurile asupra Germaniei naziste.

Gara de Nord, țintă strategică pentru „covorul de bombe” americane

Aliații aveau drept obiectiv distrugerea rafinăriilor de la Ploiești și a liniilor ferate din Gara de Nord care duceau spre frontul din Moldova, aflat la 300 de kilometri de București pe linia Iași-Chișinău. Și atunci, de au bombardat obiective civile? În Gara de Nord, în trenuri, se aflau câteva sute de refugiați din Basarabia și Moldova care urmau să fie repartizați în adăposturi din București. Derutați, flămânzi, nu au avut nicio șansă când peste Gara de Nord au căzut zeci de bombe. „Înspre Chitila și Bucureștii noi, trenurile fuseseră parcă răsucite în aer”, își amintea mai târziu supraviețuitorul Radu Mihai Dimăncescu.

Orori pe care astăzi le vedem la televizor la războaie au fost și în București

Gara de Nord a fost bombardată de șase ori, Triajul de patru ori, Gara Chitila de opt ori, iar Gara Băneasa de patru ori. În Triaj, 1000 de vagoane au fost incendiate, iar Grădina Botanică, aflată în apropiere, a fost aproape total distrusă. Despre un erou al Grădinii Botanice am scris aici. Ceea ce astăzi vedem la televizor în războiul din Ucraina a fost trăit aievea de bunicii și de străbunicii noștri. De altfel, cum noi ne-am aflat mereu la mijloc între marile puteri.Când am fost cu nemții ne-au bombardat rușii. Când am fost de partea rușilor și a nemților ne-au trimis bombe anglo-americanii, iar când am fost cu anglo-americanii și rușii, ne-au bombardat nemții.

România, singura capitală europeană bombardată rând pe rând de ruși, americani, britanici și nemți

„În timpul celui de-al doilea război mondial, Bucureștiul a fost singura capitală europeană care a fost bombardată, rând pe rând, de avioanele sovietice, americane, britanice și germane. Primele bombardamente au avut loc imediat după intrarea României în război, pe 22 iunie 1941. În zilele care au urmat, aviația sovietică a executat câteva raiduri asupra Bucureștiului, însă fără a provoca mari stricăciuni. La trei ani distanță, Bucureștiul a devenit obiectiv strategic pentru aviația americană și cea britanică, care aveau să declanșeze o serie de atacuri aeriene fără precedent, cu un număr mare de victime și sinistrați”, Alexandru Armă, „Rănile unui oraș. București bombardat 4 aprilie-26 august 1944”, Editura Vremea, 2016.

„Bombardamentele aeriene din anul 1944 reprezintă cea mai mare tragedie din istoria Bucureștiului secolului XX”

„Avioanele au executat asupra Bucureștiului peste 15 raiduri de zi și de noapte. În ziua de 23 august 1944, România a trecut de partea Aliaților, și Bucureștiul a devenit ținta aviației germane, care timp de trei zile a atacat neîncetat orașul. După numărul mare de victime și distrugeri provocate, bombardamentele aeriene din 1944 reprezintă cea mai mare tragedie din istoria Bucureștiului secolului XX”, Alexandru Armă, „Rănile unui oraș. București bombardat 4 aprilie-26 august 1944”, Editura Vremea, 2016.

Generalul Sănătescu: „A fost o mare surprindere pentru noi acest bombardament, fiindcă ne obișnuiserăm cu ideea că Bucureștii nu vor fi bombardați”

În primăvară anului 1944 erau în curs negocierile începute în toamna anului 1943 la Ankara și la Stockholm, privind armistițiul și scoaterea României din războiul împotriva Națiunilor Unite. Prințul Barbu Știrbey, reprezentantul Regelui Mihai și al opoziției, plecase la sfârșitul lui februarie la Cairo pentru negocieri cu oficiali ai Marii Britanii, SUA și URSS în vederea încheierii unui armistițiu. Iată ce scria generalul Constantin Sănătescu în jurnalul său despre ziua de 4 aprilie, 1944. „La ora 13.40 se sună alarma. Au venit 250 de avioane anglo-americane, care au bombardat capitala timp de o oră și jumătate, făcând stricăciuni apreciabile în cartierele Cotroceni, Grivița și Gara de Nord. A fost o mare surprindere pentru noi acest bombardament, fiindcă ne obișnuiserăm cu ideea că Bucureștii nu vor fi bombardați”, Jurnalul Generalului Sănătescu, Editura Humanitas, 1993.

Generalul Sănătescu: „În București se resimte lipsa de alimente, căci cei din vecinătatea orașului se tem a mai veni cu aprovizionările obișnuite”

În ziua de 5 aprile, Generalul Sănătescu continuă însemnările. „Până acum s-au înregistrat 900 de morți și 1200 de răniți. Este lipsă de apă în oraș, conductele de apă și Uzina de la Grozăvești fiind avariate.Tramvaiele nu mai circulă. Noroc că lumina electrică functionează. După masă s-a dat alarma din nou. Circa 300 de avioane s-au apropiat de București, însă s-au dirijat apoi spre Ploiești, unde au bombardat puternic cartierul Gării de Sud. Sunt pagube mari, mai ales în centru și la rafinăriile de petrol. În București se resimte lipsa de alimente, căci cei din vecinătatea orașului se tem a mai veni cu aprovizionările obișnuite”, Jurnalul Generalului Sănătescu, Editura Humanitas, 1993.

O ploaie de „bombe tactice” s-a năpustit peste București

În ziua de 4 aprilie, 1944, au fost lovite frontal printr-un „covor de bombe tactice” cartierele Filantropia, Grivița, Parcul Domenii, Biserica din Bulevardul Nicolae Titulescu, Bulevardul Dinicu Golescu, Calea Griviței, Calea Plevnei, Calea Victoriei, Cartierul Cotroceni, Cimitirul Sfânta Vineri, Gara de Nord, Hotelul Ambasador, Hotelul Splendid și Athenee Palace, Legația Argentinei, Palatul Regal, Piața Matache Măcelaru și Strada Jules Michelet. Practic, covorul de moarte și flăcări a măturat orașul.

Mihail Sebastian: „Viziune atroce, de coșmar; m-am întors acasă cu un sentiment de silă, oroare și neputință”

„Ieri după-amiază am fost în cartierul Grivița. De la Gara de Nord la Bulevardul Basarab nicio casă -nici una- n-a scăpat neatinsă. Priveliștea este sfâșiietoare. Se mai dezgroapă încă morți, se mai aud vaiete de sub dărâmături. La un colț de stradă trei femei boceau -cu țipete ascuțite, rupându-și părul, sfișiindu-și hainele- un cadavru carbonizat scos tocmai atunci de sub moloz. Plouase puțin dimineața și peste toată mahalaua plutea un miros de noroi, de funingine, de lemn ars. Viziune atroce, de coșmar. N-am mai fost în stare să trec dincolo de Basarab și m-am întors acasă cu un sentiment de silă, oroare și neputință”, Mihail Sebastian, Jurnal 1935-1944, Editura Humanitas.

Victimele au fost îngropate în Cimitirul Calvin, cu ceremonii impresionante

Oficial au murit 2942 de bucureșteni și au fost răniți 2126. Morții au fost îngropați în Cimitirul Calvin, cu ceremonii impresionante, amintind de funeralii naționale. Cimitirul va purta mult timp numele de 4 aprilie. Conform datelor oficiale, americanii au pierdut 10 avioane care au fost lovite de apărarea antiaeriană a Bucureștiului formată din avioane de vânătoare românești și germane. O asociație a inițiat în anul 2019 demersuri pentru ca victimele din ziua de 4 iulie să aibă o troiță. A deschis site-ul 4aprille1944.ro în care au fost publicate numele bucureștenilor uciși în bombardamente. În marțea neagră, Radu Mihai Dimăncescu se afla în oraș, pe bicicletă. Supraviețuitorul a mărturisit ce a văzut.

„Vecinii aduseseră lumânări care ardeau direct pe trotuar. Am ajuns pe Titulescu, unde erau oameni uciși”

„Am luat-o, în primul rând, prin Piața Domeniilor. Pe strada aviator Stâlpeanu și le Bulevardul Filantropia am văzut mai multe membre aruncate de suflul bombelor. Îmi amintesc de mâna dislocată a unei femei. Avea încă inelele pe degete. Am pedalat pe Filantropia spre Banu Manta. Pe drum am fost atras de lumea care alerga pe strada Carol Knappe unde erau înșirate proaspăt, pe trotuar, vreo 20-30 de trupuri, victime ale suflului bombelor căzute în vecinătate. Vecinii aduseseră lumânări care ardeau direct pe trotuar. Am ajuns pe Titulescu, erau oameni uciși. De-a lungul căii ferate, la Basarab și Gara de Nord, șinele erau în poziție verticală și torsionate. Magazinele de pe Calea Griviței ardeau, încât cu greu te puteai adăposti pe firul drumului. Fierbințeala dezastrului dogorea dinspre ambele trotuare. De la Gara de Nord spre oraș nu fusese înregistrată nicio avarie. În schimb, înspre Chitila și Bucureștii noi, trenurile fuseseră parcă răsucite în aer”, Radu Mihai Dimăncescu, 4aprilie1944.ro.

Palatul Universitații a fost lovit în cel de-al doilea bombardament al americanilor, în ziua de 15 aprilile 1944. A ars etajul mansardat din clădirea nouă, Biblioteca seminarului de Istorie Veche și o parte din Biblioteca seminarului de Istoria Românilor. A fost distrusă complet clădirea de alături a Cărții Românești și multe alte clădiri de patrimoniu din centru.

1944: Bucureștiul a mai fost bombardat de 14 ori de anglo-americani, apoi au început să ne toace nemții; „Stejar extremă urgență”

Bombardarea zonelor populate din București s-a repetat de 14 ori, până la ieșirea României din alianța cu Germania. Coșmarul bucureștenilor nu s-a terminat în ziua de 4 aprilie. Au urmat alte furtuni de foc în zilele de 15 aprilie, 21 aprilie și 24 aprilie, 1944. În noaptea de 2 spre trei mai au atacat din nou, însă victimele au fost mai puține, pentru că acum bucureștenii știau că trebuie să ajungă urgent într-un adăpost atunci începea vuietul lugubru al alarmelor.

În ziua de 4 august 1944, Generalul Sănătescu notează același prăpăd cu alt agresor: „Aviația germană bombardează neîntrerupt”

În ziua de 24 august, 1944, dimineața la ora 9.00, bucureștenii s-au trezit sub bombe din nou. De data asta pe cerul Bucureștiului au venit avioanele de bombardament în picaj de tip Junkers Ju 87 Stuka16 și bimotoarele ME-110, protejate de avioane de vânătoare Me-109. Luftwafe dorea răzbunare. Generalul Sănătescu, noul președinte al Consiliului de Miniștri se afla în Palatul Regal. „Prăpădit de oboseală, abia am găsit timp două ore să mă odihnesc puțin, fiind trezit de zbârnâit de avioane. Erau avioane germane care au început, de la ora 9.00, să bombardeze centrul orașului și în special Palatul Regal. Nu mai era chip de lucrat din cauza alarmelor permanente, căci aviația germană bombarda neîntrerupt”, Jurnalul Generalului Sănătescu, Editura Humanitas, 1993.

În anul 1944, rușii încep „denazificarea” României

În bombardamentele germane din 24 august, 1944, într-o singură zi, au murit 89 de bucureșteni, dintre care 27 de femei și 8 copii. 90 au fost răniți și 200 de imobile au fost distruse sau avariate. Ce a urmat, poate că știți. Am fost ocupați de cizma marelui „prieten de la răsărit”, URSS, care ne-a invitat să-i mulțumim pentru că ne-a eliberat și denazificat. Armata Roșie n-a mai plecat din țara noastră până în anul 1958.