Cea mai lungă sarcină din istoria recentă e a unei românce. Află cine e Eva Dac, bucureșteanca pentru sarcina căreia medicii nu au găsit nicio explicație

01 apr. 2022
1443 Afișari
Cea mai lungă sarcină din istoria recentă e a unei românce. Află cine e Eva Dac, bucureșteanca pentru sarcina căreia medicii nu au găsit nicio explicație
Cea mai lungă sarcină din istoria recentă e a unei românce. Află cine e Eva Dac, bucureșteanca pentru sarcina căreia medicii nu au găsit nicio explicație

Durerile sunt de tot felul. Uneori ne doare o pieliță din aceea care se desprinde pe marginea unei unghii și urlă, așa, surd și ascuțit de fiecare dată când se agață de ceva. Alteori ne doare doare degetul mic de la picior atunci când îl lovim de vreun colț de mobilă. Alteori, când iubirea e ascunsă prin spatele vreunui colț de minte, mintea însăși proiectează o durere grea în zona pieptului, păcălindu-ne că ne doare Sufletul, de parcă ceva făcut de Dumnezeu ar putea să doară. Atât de mare e aroganța omului, că își închipuie că ceva făcut de om poate avea efecte negative asupra a ceva creat de Dumnezeu. 

Nu vă panicați negativ, nu voi filosofa mult. Vom merge imediat la povestea Evei, care a început undeva prin spate pe la Ateneu. Cert e că durerea a primit de la noi această capacitate incredibilă de a ne capta toată atenția atunci când se manifestă. Când ceva ne doare, toată atenția noastră e direcționată spre durerea respectivă. Durerea e tot ce contează atunci. De parcă toată mintea noastră s-ar aduna în punctul acela dureros și foarte rar realizăm cât de mare e capacitatea noastră de a da atenție unui singur aspect al vieții noastre. Foarte rar realizăm cât de mare e capacitatea noastră de a da atenție Iubirii din noi, de exemplu, mai ales că atenția e aceeași și depinde de noi unde o plasăm. 

La ora 8 de dimineață, pe 21 mai 2019, Eva Dac, o tânără de 24 de ani mutată în București din județul Mureș, se afla strada Nicolae Golescu, chiar în spatele Ateneului Român, așteptând să fie de preluată cu o mașină BlaBlaCar de Ionuț Ignat, în vederea unei călătorii colective spre Sovata, locul de baștină al Evei. Întâmplarea a făcut ca ziua respectivă să fie cea mai rece zi de mai din ultimii 130 de ani. 2 grade Celsius și un vânt puternic aspectau destul de nefericit așteptarea Evei care optase pentru o pereche de pantaloni scurți de blugi și un tricou albastru pe care erau imprimate o morsă și Miorița. Morsa era pe post de terapeut, Miorița pacientă.

Un șir de evenimente neprevăzute care au decurs din faptul că Ionuț Ignat s-a trezit la ora opt și un sfert în loc de șase și jumătate a făcut-o pe Eva să aștepte mai bine de două ore în niște condiții climatice deloc favorabile, după cum v-am mai spus. Dacia Dokker cu portieră glisantă, condusă de Ionuț, a oprit în dreptul Evei abia la ora 10 și 12 minute. Eva prezenta o ușoară hipotermie, având un aspect general destul de vânăt. Ceea ce nu se vedea erau gândurile ei și mai negre, de tip blestem, îndreptate spre Ionuț.

Nu mică i-a fost surpriza când a aflat că va trebui să stea în spate, la mijloc, întrucât Ionuț mai avea alți trei pasageri în mașină. Nelu din Vrancea stătea în față, Vasile din Dolj în spate stănga și încă un Vasile din Vaslui în spate dreapta. Ionut însuși era din Arad, pe scaunul șoferului. Înjurăturile băteau cu pumnii în limba Evei, disperate să iasă din gura acesteia, dar starea hipotermică i-a permis maxim o clănțănire de dinți. Ionuț și ceilalți pasageri i-au pus privirile de gheață tot pe seama frigului de afară, nebănuind gerul pricinuit de întârzierea lor.

Eva s-a urcat în mașină și, din cauza diferenței mari de temperatură, a început să tremure spasmodic, atitudine care a stârnit un val de reacții ambigue din partea partenerilor de călătorie. Eva se mișca cumva ca în timpul unei crize de epilepsie, dar mai pe mic, mișcând haotic brațele în încercările ei nereușite de a se prinde cu ele de tetierele scaunelor din față. Vasile Vaslui a întrebat aparent timid dacă poate să ajute cu ceva. Eva spasmodia în continuare, dar a reușit să îl privească în ochi pe Vasile Vaslui la auzul întrebării. Alinierea ochilor celor doi a coincis cu eșecul Evei de a se prinde cu mâna dreaptă de tetieră. Mâna nu doar că a ratat tetiera, dar a și aterizat destul de dur pe prohabul lui Vasile Vaslui. Accidentul a dus la o belire de ochi reciprocă, mai ales că lui Vasile Vaslui i-a fost clar ce voia Eva.

Vasile Vaslui a plecat ochii mai mult surprins decât rușinat de propunerea involuntară a Evei și, cu o mișcare bruscă, a apucat-o pe aceasta de șolduri și a tras-o desupra lui. Atmosfera s-a destins pe loc în mașină. Ceilalți pasageri masculini au început să aplaude sau cel puțin asta s-ar fi spus că fac din sunetele care se auzeau. Trebuie să menționez în acest moment că Eva nu a fost chiar deranjată de întorsătura de situație creată de accidentul prohabic. Dimpotrivă, în colțul cel mai îndepărtat al retinei ei apăruse o luminiță care ea însăși ar fi avut puterea să o încălzească. Pentru prima dată în ultimele 10 minute, Eva renunță la ideea de a-i face plângere lui Ionuț la BlaBlaCar în care să specifice că acesta depășise cu un pasager limita legală impusă de respectivul site de autostop. În fond și la urma urmei nu era pentru prima dată când ea își împărtășea darurile cu mai mulți bărbați în același timp.

Având în vedere că aici, pe B365, suntem într-un cadru destul de serios, nu voi intra în amănunte în ceea ce privește acțiunile celor cinci pasageri în următoarele 30 de minute. Vă voi spune, însă, că apucăturile acestora sunt demne de cele mai serioase cursuri de la Academia Poștei. La finalul acțiunii de salvare Dacia Dokker cu ușă glisantă arăta ca mașina din Titanic, doar că pe ferestre se vedeau nu doar urme de palme, dar și de alte părți corporale. De asemnea, sincere felicitări lui Ionuț care, pe lângă prestația salvatoare, a și reușit să ajungă în doar 40 de minute de la Ateneu la Ploiești. Aici a fost și meritul Evei care, odată devenită participantă activă la acțiunea de deshipotermizare, i-a împins, prin mișcări de șolduri, piciorul pe accelerație lui Ionuț.

Partea frumoasă a lucrurilor a fost că, prin această contopire salvatoare a celor cinci, în Eva s-a adunat materialul genetic al poporului român, iar Eva, fără a fi avut vreo intenție în acest sens, a rămas cu sarcina de a duce poporul mai departe. Ajunși la Sovata, cei cinci și-au luat rămas bun repetând acțiunea de salvare în scopuri recreative într-un crâng de la intrarea în localitatea de origine a Evei. Sarcina pe care o purta i-a devenit evidentă Evei doar șase luni mai târziu. Și-ar fi dat, poate, seama mai repede, dar a fost prinsă în niște discuții cu familia ei. 

Prin prisma acestei descoperiri tardive, demne de emisiunea “I did’t know I was pregnant”, Eva s-a văzut nevoită să o ducă la bun sfârșit, în ciuda faptului că a avut un vis în care i se arătase clar că va naște un poponar. Mă rog, asta a înțeles ea și, mnno, știți cum e omul în vis, nu prea e atent. Visul îi spusese, de fapt, că va naște un popor. Eva a înțeles poponar, pentru că e greu pentru mintea omului să conceapă ceva atât de simplu și, totuși, atât de complex, mai ales că un popor e tot oameni. Ea s-a gândit că e ok că va fi poponar, pentru că îl va învăța, când va veni timpul, câteva dintre skilurile ei, skiluri care, în fond și la urma urmei, duseseră la apariția copilului în sine.

Eva ar fi trebuit să nască undeva în jur de 15 februarie 2020, dar, spre surprinderea tuturor medicilor, copilul ezita să apară. Poporul n-avea chef să iasă nici măcar în urma încercărilor repetitive de inducere a nașterii. Ce a urmat, știți cu toții. Întârzierea nașterii a dus la congrese, la adunări de medici, Eva fiind studiată din ce în ce mai asiduu de specialiști din toată lumea. Mirarea a ajuns la nivel de faimă mondială mai ales în momentul în care s-a încercat nașterea prin cezariană. De fiecare dată când bisturiul se apropia de pântec se pornea un cutremur. Până la urmă medicii au decis să aștepte să vadă ce se întămplă, mai ales că pe ecografii copilul apărea zâmbind.

Zilele și săptămânile au trecut, iar Eva nu dădea niciun semn că i-ar veni sorocul, în ciuda unor dureri continue de tip travaliu. Pe la jumătatea lui martie Eva urla deja încontinuu de vreo lună, aspect destul de inedit în timpul interviurilor multiple pe care le oferea contra cost. Știți cu toții că, prin prisma acestui eveniment inedit, între timp, presa din toată lumea era cu atenția asupra României. Eva și ceilalți patru pasageri erau deja pe primele pagini ale publicațiilor din toată lumea, iar asta îi făcea să se simtă ca o familie.

Primele semne că nașterea va avea loc au apărut în seara zilei de 31 martie, când copilul și-a scos doar bretonul prin fanta originară. Dar doar bretonul, da? Pe la 20:35. Presa vuia. Creștetul a apărut abia pe la 23:40. Eva urla ca mâncată de mistreț. Copilul a ieșit cu totul la 00:02 pe 1 aprilie 2020, ascendent în Săgetător. Imediat după naștere copilul a cerut să se odihnească. Ce a urmat știți cu toții, copilul se odihnește încă.

Un ultim amănunt demn de specificat ar fi un dialog care a avut loc între două dintre asistentele care au participat la naștere. Eugenia și Anemona erau la o țigară în spatele Spitalului Universitar la fix 00:33, pe 1 aprilie 2020, imediat după ce Eugenia a venit de la baie.

Eugenia: Doamne, bine că mă decongestionai la stomac. Cred că mă căcai o sirenă. 

Anemona: A ieșit cu coada sau cu capul? 

Eugenia: Nu mă uitai, că-mi fu frică să nu mă atașez.

Anemona: Auzi? Care crezi că ar fi cea mai mare păcăleală cu putință?

Eugenia: Că asta e realitatea.

Anemona: Ce înseamnă asta?

Eugenia: Că durerile prefacerii pot fi mai mari decât durerile facerii.

Anemona: Hai, fă, iar ești transcedentală?

Atât. Mulțumesc și eu. Pup. Addy.

Nota B365.ro: Cuvintele noastre despre Addy ar fi de prisos. Cuvintele lui, în schimb, nu-s niciodată de-ajuns. Din rezervele noastre:

 

Cookies