În această stranie zi de aprilie, în care parcă anotimpurile par că se ceartă la ușă, care să fie azi șef la București, Autobuzul Magnoliilor ajunge în stație la Piața Romană.
O fetiță cu păr negru, lung și drept, tuns cu breton, îmbrăcată cu bluziță roz, o întreabă cu voce cu ciripituri pe mama ei:
– Auzi, mama, Autobuzul Magnoliilor e și pentru oameni sau vine doar să adune flori, ca să le adăpostească atunci când e frig și sunt în pericol de scuturare?
Mama o ia în brațe și îi zice:
– E pentru oameni, mama, magnoliile sunt niște flori foarte, foarte puternice. Hai, vrei cu Autobuzul Magnoliilor până la Victoriei? De-acolo, luăm metroul până la karate!
Fetița se bucură, mai ciripește ceva în vreme ce urcă veselă în Autobuzul Magnoliilor.
Adevărul este că primăvara asta pricinoasă a fost o mare provocare pentru magnoliile din București, care au avut parte ba de toate capriciile vremii: vânt vijelios, ploaie cu răpăieli dințoase, frig surprinzător de aspru ba și de niște neașteptată ninsoare.
Și, ca și cum n-ar fi de-ajuns, tocmai s-a mai anunțat un nou val de frig peste București.
Florile acestea nu sunt doar extraordinar de frumoase, ci și fantastic de rezistente.
Smithsonian Gardens scrie că magnoliile au evoluat pe Pământ cu 95 de milioane de ani în urmă, pe vremea dinozaurilor și de dinainte ca albinele să zboare, să bîzâie și să polenizeze.
Iar magnoliile s-au adaptat la situație în așa fel încât să poată fi polenizate de niște insecte cărora azi le zicem gândaci.