Cea mai frumoasă vatmaniță din București și răgetul șoferului de pe 226 când se face verde la semafor

Fascinată de confrații călători, am tendința să-i neglijez pe oamenii care fac posibilă aventura STB: șoferii. Pentru a mă revanșa cât de cât, las aici câteva exemplare memorabile. Și, fiindcă mi se-ntâmplă să recurg și la taxiuri ori variantele de ride sharing, ar fi nedrept să nu-i pomenesc aici pe câțiva dintre reprezentanții de seamă ai breslei. 

🚌 Șoferul de pe linia 226 discută aprins la telefon despre „mecanismul de funcționare a unei națiuni”, „avantaje mincinoase, care afectează atât economia, cât și sănătatea” și alte chestiuni esențiale. Dar abia după 5 minute bagă decisiva:

– Lasă, bre, astea, de nea Mihai ai auzit? A dat mașina peste el!

Șoferul troleibuzului de pe linia 69 poartă o discuție prelungă, la telefon:

– Auzi, bă, moldovean nenorocit! Da’ Șoșolea nu poate să facă invitație? De ce m-aș lua eu după tine?

Și de ce era, boule, cârpa aia udă, ce-ai făcut cu ea? Da’ cine-a udat-o, tâmpitule, că doar nu eu! 

Se întrerupe din dialog doar cât să scoată un răget, la semafor:

– Hai, foamea, că-i verdeee!!!

 🚋 Are 40-45 de ani și-un aer retro franțuzesc. Roșcată, tunsă bob, și-a subliniat ochii cu tuș negru, à la Bardot. Rujul roz stins se asortează cu oja și chiar și cu puloverul. Din când în când, scoate dintr-o pungă bomboane rotunde de ciocolată, pe care le ronțăie discret.

Înainte să cobor din tramvai, mă apropii de ea și turui: „Sunteți cea mai frumoasă doamnă vatman pe care am văzut-o vreodată!”.

Nu știu cât de nebună o fi crezut că sunt, dar asta are mai puțină importanță.

🚕 Taximetristul în prag de pensionare, în timp ce asudă la semafor:

– Vă spun, țara asta e praf! Uite, nepoată-mea: corigentă într-a șasea, corigentă într-a șaptea, corigentă într-a opta, acum mai are puțin și iese premiantă! Vine: ”Tataie, am luat 8 la fizică!” ”Bravo!” Și după aia mă întreabă: ”Ce-i ăla municipiu?” POFTIIIIM?! Profesoara ei de geografie a dat examen, să vadă dacă ajunge titulară sau rămâne… locțiitoare d-aia. A luat 1! Păi, dacă ea a luat 1, înseamnă că pe nepoată-mea o învață de zero!

🚕 Taximetristul, 35 de ani, 140 de kile. Prins într-o conversație telefonică. Ascultă ce ascultă, dă din cap, apoi încheie: ”Bine, purcelușa, te pup! Hai, că ne vedem noi, vorbim! Pa, purceaua!”. Prinde roșu la semafor, se întoarce către mine și-o plasează, râzând: ”Nu vă speriați, vorbeam cu nepoată-mea!”.

🚗 Chemăm un Bolt, să mergem la ai mei, pentru potol magic de weekend. Se anunță domnul Artur, cu un Volkswagen ID.3.

Fiindcă mașina e din cea de mila căreia plângi, când țopăi cu ea dintr-o groapă-n alta, iar posesorul pare un Moș Crăciun undercover, m-apucă vorbitu’:

– Presupun că n-ați plănuit să faceți taximetrie, când v-ați luat jucăria asta…

– Ba, să știți, domnișoară, că așa am gândit-o! Am luat-o în leasing și mi-am propus să scot rata chiar cu ea. Nepoți n-am, că ai mei fac carieră. Aș fi știut parcurile, locurile de joacă, ierbarele, insectarele… Așa, la scris nu mă pricep, la televizor n-am de ce să mă uit, nu citesc, că mă doare capu’ (râde). Trebuia să-mi găsesc și eu o țăcăneală!

• Nota B365.ro: Alte capitole din „Cronicile STB”, aici:
  • Tânărul bătrânel știrb din troleibuz care străbate Bucureștiul cu STB-ul după cafea bună și alți oameni preferați
  • Omul-Câine, cetățeanul care latră în stația STB din Drumul Taberei, cartierul în care și locuiește
  • Ce pățești și ce-ntâlnești când mergi cu STB-u’ prin București. Un tip simpatic în 226 și ceva ciudățel la scara lui 168