Cea mai frumoasă poveste de dragoste din București: timp de 35 de ani, Andrei Bîrsan și-a pozat aleasa, apoi i-a dăruit albumul “Iubita mea Mihaela”, unde a strâns toate pozele

01 ian. 2022
2571 Afișari
Cea mai frumoasă poveste de dragoste din București: timp de 35 de ani, Andrei Bîrsan și-a pozat aleasa, apoi i-a dăruit albumul “Iubita mea Mihaela”, unde a strâns toate pozele
Cea mai frumoasă poveste de dragoste din București; Timp de 41 de ani, Andrei Bîrsan și-a pozat aleasa inimii și apoi i-a dăruit albumul “Iubita mea Mihaela” în care a strâns toate fotografiile. Foto credit Andrei Birsan.

O fată foarte frumoasă privește direct în obiectiv, mereu cu un zâmbet imperceptibil. În spatele camerei se află prietenul, iubitul și soțul ei, Andrei Bîrsan. Este prezent acolo de 35 de ani ca să o surprindă pe ea: Mihaela. Ca să păstreze clipa cea repede ce ni s-a dat. O imortalizează în Bucureștiul anilor '80, la mare, la munte, pe plajă la Vama Veche, în Centrul Vechi, pe străzile orașului. O vede tot timpul. O urmează. Iar în pandemie, 30 de ani mai târziu, strânge toate fotografiile într-un album pe care i-l face cadou, la o chiftelărie din Dorobanți. “Iubita mea Mihaela”, cea mai statornică dovadă de dragoste din București, un roman vizual extraordinar, mai jos.

O fotografie face cât o mie de vorbe și cât un miliard de declarații de dragoste. Andrei Bîrsan are 56 de ani, este de profesie inginer și, în prezent, lucrează la Departamentul de Marketing al unei bănci în Pipera. Poartă în suflet trei mari iubiri/ noțiuni: Mihaela, colega lui de școală și astăzi soția sa, Fotografia și Bucureștiul. Timp de 35 de ani, Andrei Bîrsan a fotografiat jumătatea sufletului său pe străzile Bucureștiului. A făcut portretul unei mari iubiri dar și portretul unei generații: generația anilor ’80.

andrei, birsan, si, mihaela, iubita, lui
Timp de 35 de ani, Andrei Bîrsan a fotografiat jumătatea sufletului său pe străzile Bucureștiului. A făcut portretul unei mari iubiri, dar și portretul unei generații: generația anilor ’80. Foto credit Andrei Birsan.

Când iubești pe cineva – și ești împreună cu el tot timpul – ești tu, într-un fel ești chiar tu, nu este jumătatea ta, ești chiar tu”

 Anii ’80. Era frig, frică, foame, resemnare, turnătorie, mizerie. Epoca de aur a “mărețelor realizări” duduia. Cartierele Bucureștiului erau distruse și deformate de dictatură. Dar Mihaela și iubitul ei, Andrei, aveau de partea lor Tinerețea și Dragostea. Adică aveau totul.

B365: Ați continuat să o fotografiați pe iubita dumneavoastră Mihaela și după anul 1989, ați continuat să înregistrați povestea, ca într-un film fără sfârșit. De ce?

Andrei Bîrsan: E simplu: când iubești pe cineva și ești împreună cu el tot timpul ești tu, într-un fel ești chiar tu. Nu este jumătatea ta, ești chiar tu. Așa cum țin la mine țin și la ea, și am vrut să o fotografiez mereu în diferite ipostaze. Acum îmi pare rău că nu am fotografiat-o mai des și mai mult, acum 30 de ani, acum 20 de ani. După 1990 a fost o perioadă în care am fotografiat-o tot mai puțin. Din 1990 și până în 2000 am cele mai puține fotografii cu ea. Venise Revoluția și parcă nu mai era nevoie de fotografie, parcă totul se aranjase, totul era bine și frumos și nu mai era nevoie de un documentarist”.

andrei, birsan, si mihaela, iubita, lui
” E simplu: când iubești pe cineva, și ești împreună cu el tot timpul, ești tu, într-un fel ești chiar tu, nu este jumătatea ta, ești chiar tu. Așa cum țin la mine, țin și la ea, și am vrut să o fotografiez mereu în diferite ipostaze”, foto credit Andrei Birsan.
andrei, birsan, si mihaela, iubita lui
Andrei Birsan si Mihaela, iubita lui, 30 de ani mai târziu, la Obor. Foto credit Lucian Huzum.

De multe ori ca să fotografieze ce se întâmpla în Bucureștiul anilor ’80, Andrei Bîrsan se prefăcea că își încadrează iubita. Nu dădeau de bănuit. Erau doi liceeni care se plimbau, aveau acoperirea perfectă. El timid, cu ochelari, ea frumoasă și liniștită. Așa apar și în fotografiile alb negru, clipa a fost fixată cu tot inefabilul ei.

andrei, birsan, si, iubita lui, mihaela
“Este o bucurie ca în fiecare zi să te trezești lângă persoana la care ții și cu care poți să stai de vorbă, sau să taci, fără să te simți stingher”. Foto credit Andrei Birsan.

Este o bucurie ca în fiecare zi să te trezești lângă persoana la care ții și cu care poți să stai de vorbă sau să taci fără să te simți stingher”

B365: Cum este să iubești pe cineva de atât de mult timp, fără întrerupere și cu aceeași intensitate?

Andrei Bîrsan: “Este o bucurie, o stabilitate. Este o bucurie ca în fiecare zi să te trezești lângă persoana la care ții și cu care poți să stai de vorbă, sau poți să nu stai de vorbă, fără să te simți stingher și asta este foarte important. Este ca și cum te-ai trezi lângă tine”.

iubita, mea, mihaela, andrei, birsan
” Iubita mea Mihaela”, foto credit Andrei Birsan.

B365: Albumul “Iubita mea Mihaela” este despre dragoste, despre București, dar și despre generația anilor 80. Am văzut fotografii cu dvs la muncă patriotică. Cei tineri nu știu ce s-a întâmplat. Cum era munca asta?

Făceam muncă voluntară, dar obligatorie; Mihaela era acolo, normal că o fotografiam”

Andrei Bîrsan: “Nu am scăpat niciodată de muncă patriotică, nici în școala generală, nici în liceu, nici în facultate. Am fost ba la cules de cartofi, ba la ardei gras, ba la sortat cartofii. Făceam muncă voluntară dar obligatorie. Dacă era acolo Mihaela, normal că o fotografiam. Să știți însă că noi, fiind tineri, nu aveam niciun fel de grijă, nu ne interesa prea mult ce se întâmpla în jur, ce face Ceaușescu cu noi. De exemplu, mergeam la munte cu prietenii din facultate. Luam munții Făgăraș la pas, fără cort, fără nimic, mergeam din refugiu în refugiu. Aveam la noi doar trei conserve și două pâini, aceea era tinerețea care își spunea cuvântul. Nu te interesa nimic, nici confortul, nimic, te bucurai doar de plimbare. Când mergeai la mare, nu te interesa unde o să stai, ce o să mănânci. Nu mai știu acum ce mâncam dimineața, la prânz și seara, nici dacă mâncam. Când m-am dus în armată (am facut armata pe strada Antiaeriană, la Infanterie) m-am trezit că ne dau ăia la șase dimineața fasole cu stavrid. Aia țin minte. Țin minte lucrurile urâte, nefirești, mai puțin pe cele frumoase care erau firești”.

statuia, lui, lenin, si mihaela
Când m-am dus la armată m-am trezit că ne dau ăia la șase dimineața fasole cu stavrid. Aia țin minte. Țin minte lucrurile urâte, nefirești, mai puțin pe cele frumoase care erau firești”. Foto credit Andrei Birsan, anii ’90.
Mă uit la fotografii cu nostalgie, nostalgia tinereții pierdute, nu nostalgia ălora care spun că era mai bine pe vremea lui Ceaușescu”

B365: Albumul “Iubita mea Mihaela” poate fi văzut și înțeles în mai multe chei. Fotografiile au o mare valoare, ați surprins cum se trăia în anii ’80 în București. Cum se trăia?

Andrei Bîrsan: “Abia acum când mă uit la fotografii, cu ochii de astăzi, văd cât de insalubru era căminul, cum erau toaletele, este groaznic ceea ce apare în fotografii. Mă uit la fotografii cu nostalgie, în primul rând. Nostalgia acelor ani, a tinereții, nu nostalgia ălora care spun că era mai bine pe vremea lui Ceaușescu. În fotografii se văd condițiile care erau atunci: mizeria, frigul, acum te îngrozești. Eu am făcut armata în București și nouă ne îngheța apa în wc-uri, dacă vă vine să credeți. Dormeam îmbrăcați complet iarna, cu căciulă, pantaloni și mănuși. Luam prânzul seara pe la opt pentru că nu erau gaze”.

andrei, birsan, si, mihaela, iubita, lui
“Once upon a time in Bucharest” un băiat, o fată și un aparat de fotografiat”, foto credit Andrei Birsan.
Once upon a time in Bucharest”: o fată, un băiat și un aparat de fotografiat

Pasiunea lui Andrei Bîrsan pentru fotografie a început în copilărie când tatăl său i-a dăruit o carte mică din care să învețe să facă poze. A copilărit pe Moșilor, la bunica lui care stătea vis a vis de restaurantul Odobești. A început să facă fotografii la vârsta de 14 ani. Mama lui i-a dăruit mai apoi un aparat de fotografiat Smena. Fotografia nu este doar un hobby pentru Andrei Bîrsan, ci felul în care își fixează amintirile, memoria, trecutul Bucureștiului.

Cea mai șocantă transformare a Bucureștiului am văzut-o la cutremur, a fost un șoc să văd cum dispare orașul la care țineam”

Andrei Bîrsan: “Cea mai șocantă transformare a Bucureștiului am văzut-o la cutremurul din 1977. Locuiam în Dristor pe vremea aceea, la etajul șapte, atunci am văzut cum se mișcau blocurile și m-am dus repede să văd ce face bunica de pe Moșilor, acolo unde am copilărit. Nu mai funcționa nimic, nimic. Am trecut prin centru și am văzut foarte multe ruine. A fost un șoc să văd că tot ce iubeam a dispărut în câteva secunde. Apoi, în facultate, stăteam în Regie și am văzut cum este transformată Dâmbovița. Pe atunci, Dâmbovița era un canal mocirlos și puturos cu maluri minunate, verzi. Era un contrast între apa aceea puturoasă și malurile foarte frumoase. Acum a fost transformată într-un canal de irigație care a rămas puturos, dar este betonat și nu așa de puturos cum era înainte. Vreau să fac un album de fotografii despre această transformare”.

iubita, mea, mihaela
“În ziua în care au venit minerii noi mergeam să ne luăm inele ca să ne căsătorim”, foto credit Andrei Birsan.
Când am devenit prieteni îi făceam fotografii aproape de fiecare dată când ne întâlneam”

Andrei Bîrsan: “Mihaela era printre colegii mei, încă nu eram prieteni și îi făceam fotografii. Când am devenit prieteni îi făceam fotografii aproape de fiecare dată când ne întâlneam. Care sunt cele mai frumoase? Pentru mine toate sunt frumoase și toate sunt în albumul “Iubita mea Mihaela”. Când lucram la album developam filmul, măream, făceam tot procesul și îi arătam fotografiile, fără să îi spun că le voi publica într-un album. Unele îi plăceau, altele nu, ca și acum. Mie îmi plac mult mai mult decât îi plac ei. Fiecare ne vedem altfel decât cum ne văd cei din jurul nostru”.

În ziua în care au venit minerii noi mergeam să ne luăm inele ca să ne căsătorim”

Andrei Bîrsan : “În ziua în care au venit minerii noi mergeam să ne luăm inele ca să ne căsătorim. Nu aveam aparatul la mine. Eu am fost și la Revoluție, am fost noaptea și am fost dimineața în Piața Palatului în 22 decembrie, apoi am mers la facultate să apărăm facultatea că ne-a mobilizat Iliescu să apărăm țara că vine dușmanul. După ce s-a terminat marea Revoluție, parcă nu mai trebuia să participăm la ea, la nimic, În anul 1990 noi, studenții din Politehnică, am făcut niște greve ca să dăm jos niște profesori. A fost ceva de fațadă, ei au plecat oricum, în sensul că de la TCM s-au dus la Electronică. Erai ăia care luau ciubucuri și nu știau nimic”.

iubita, mea, mihaela, album
„Iubita mea Mihaela”, foto credit Andrei Birsan.
Coperta mi-a fost mai ușor să o aleg, eram într-un hotel din Neptun în mai 1987”

La începutul anului 2020, în pandemie, Andrei Bîrsan a avut în sfârșit timp să facă ordine în uriașa sa arhivă de fotografii. A scanat cele mai reușite instatanee și pentru se împlineau 30 de ani de când o iubea pe Mihaela s-a gândit să facă un album. A câștigat “Antalis Awards 2020, Clar pentru tipar”, un concurs la care premiul cel mare consta în hârtie de cea mai bună calitate. Așa a apărut “Iubita mea Mihaela”, album bilingv cu fotografii excepționale tipărite pe o hârtie excepțională.

Andrei Bîrsan: “ Coperta mi-a fost mai ușor să o aleg, eram într-un hotel din Neptun în mai 1987. Pentru concurs trebuia să fac și un mockup cât mai apropiat de produsul final. Am ales să fac albumul cu coperta tare și supracopertă. M-a ajutat cu mockup-urile prietenul meu Costel care leagă cărți. La design m-am inspirat din albumul lui Saul Leiter- “ In my room”, adică format pătrat cu fotografii cu margini mari, albe, cu fotografii cu tonuri multe, fără contraste exagerate”.

mihaela, iubita, mea, andrei birsan.
” Iubita mea Mihaela”, foto credit Andrei Birsan.
Când am fost la un prieten care leagă cărți ca să mă ajute la album, am crezut că are Covid și nu l-am luat în mașină, îmi pare rău și azi”

Andrei Bîrsan: “Anul trecut, în luna martie, am împlinit 30 de ani de căsnicie. La început am vrut să-i fac Mihaelei o expoziție, ceva foarte public într-un fel. A venit pandemia și așa am început să lucrez la album. Am lucrat din februarie 2020 și până prin octombrie, când am văzut un concurs organizat de cei de la Antalis România. Am participat și așa am câștigat “Antalis Awards 2020, Clar pentru tipar”, un concurs în care premiantul primea hârtie de cea mai bună calitate. Am pornit selecția pentru album de la 800 de fotografii și am tot tăiat, am tot tăiat până când am rămas la 96 de pagini de album. Atunci am fost la Costel, un prieten care leagă cărți, ca să-mi arate cum ar arată albumul. El tușea, strănuta, m-am gândit: aoleo, o avea Covid. Eram cu mașina, el era pe jos și mi s-a rupt inima că nu l-am dus la metrou, dar mi-a fost frică să-l iau cu mine în mașină”.

andrei, birsan, si iubita lui
„Iubita mea Mihaela”, foto credit Andrei Birsan.
Aveam chiftelele pe masă și i-am dat albumul. I-a plăcut foarte mult și asta m-a bucurat pentru că eram puțin stresat. I-au dat lacrimile”

B365: Mihaela, soția dumneavoastră, știa la ce lucrați în pandemie?

Andrei Bîrsan: “Nu. Nu i-am spus nimic. Și apoi, când am terminat albumul, mi-a fost teamă. I l-am arătat când mâncam niște chiftele pe Dorobanți. Aveam chiftelele pe masă și i-am dat albumul. I-a plăcut foarte mult și asta m-a bucurat pentru că eram puțin stresat. I-au dat lacrimile, i-a plăcut foarte mult. Îmi era teamă că nu am ales fotografiile potrivite sau că divulg niște momente intime din viața noastră. M-am gândit mult la titlu. Inițial era “Mihaela, dragostea mea” dar ăla te ducea cu gândul la speech-ul lui Mircea Geoană de la prezidențiale. Să știi însă că a fost făcut un sondaj și tinerii din ziua de zi nici nu au auzit de Groană, darămite de “Mihaela, dragostea mea”. L-am schimbat, în “Iubirea mea Mihaela”. Fiecare cu sloganul lui”.

„Albumul reprezintă prin fotografii reprezintă dorința noastră de a face ca totul să fie perfect și îngrijorarea că nu o să reușim niciodată așa ceva”

Mihaela Bîrsan: „Albumul “Iubita mea Mihaela” a fost pentru mine o surpriză, un gest la care nu mă așteptam, dar care m-a bucurat foarte mult. Când l-am văzut pentru prima oară, am simțit mai întâi uimire, necrezând că un asemenea album ar putea să intereseze pe cineva, gândindu-mă doar la imaginea mea, după care am simțit că reprezintă, prin fotografii, trecerea oamenilor prin viață, trecerea prin timp a noastră precum și a locurilor în care trăim, dorința noastră de a face ca totul să fie perfect și îngrijorarea că nu o să reușim niciodată așa ceva”.

Vreau să-i fac pe bucureșteni să iubească orașul în care trăiesc. Că dacă ești supărat tot timpul pe locul în care trăiești, mie mi se pare ciudat”

Andrei Bîrsan: “Fotografiile au valoare istorică, sociologică, documentară. Vezi cum erau oamenii îmbrăcați pe stradă, cum stăteau la coadă la alimente. Este o altă lume care nu mai vrei să se mai întoarcă. Eu nu mă adresez istoricilor, ci oamenilor simpli, obișnuiți, pe care vreau să-i fac să iubească locul în care trăiesc. Că dacă ești supărat tot timpul pe orașul în care trăiești, mie mi se pare ciudat. La fel și când vine vorba despre familie sau despre serviciu, trebuie să le iubești. Să te implici cât poți de mult poți în ceea ce faci, în ceea ce ești. Chiar dacă spui că peste zece ani o să fii în America, bine, dar până atunci ești aici. Am înființat un Centrul de Memorie Vizuală care este dedicat oamenilor obișnuiți. Este important pentru că îți arată cum era orașul acum zece ani, acum 20. Cum arăta o alimentară, toate sunt o curiozitate și o nostalgie”.

O mare parte frumoasă o reprezintă și oamenii care trăiesc în București și trebuie să descoperi oamenii cu care să rezonezi”

B365: Aveți o pagină pe Facebook care se numește “Bucureștiul meu drag”. De ce vă este drag Bucureștiul?

Andrei Bîrsan: “Pentru că trăiesc în el și cum ar fi să spui “trăiesc într-un rahat”? Trebuie să-i găsești Bucureștiului partea frumoasă, să fii conștient de cum este el, și cu bune și cu rele, dar trebuie să te bucuri de partea lui frumoasă. O mare parte frumoasă o reprezintă oamenii care trăiesc în București și trebuie să descoperi oamenii cu care rezonezi. Și să nu te încrâncenezi și să fii împotriva celor care nu sunt ca tine. Să fii tolerant. Într-un fel, te desconsideri pe tine când nu-ți place nimic”.

iubita, mea, mihaela
„Țin minte o fotografie cu Mihaela însărcinată în luna a șasea, stăteam lângă brad. Apoi a venit Andreea și Craciunurile au devenit și mai frumoase pentru că ne-am adus aminte de copilărie”, foto credit Andrei Birsan.
Am o fotografie cu Mihaela însărcinată în luna a șasea, eram lângă brad”

Andrei Bîrsan: “Am avut multe Crăciunuri minunate cu Mihaela. În anii ’90, când nu era Andreia, fata noastră în vârstă de 28 de ani acum, aveam Crăciunurile obișnuite. Țin minte o fotografie cu Mihaela însărcinată în luna a șasea, stăteam lângă brad. Apoi a venit Andreia și Crăciunurile au devenit și mai frumoase pentru că ne-am adus aminte de copilărie”.

Trebuie să fii tolerant cu oamenii din București și să-ți dai seama că nu toți sunt ca tine; trăiește și lasă-i și pe alții să trăiască”

B365: Aveți un gând pentru cei care iubesc orașul dar și pentru cei cărora nu prea le place?

Andrei Bîrsan: “ Să-l înțeleagă. Orașul și oamenii trebuie înțeleși, trebuie să fii tolerant cu orașul și cu oamenii. Nu-ți place în centru, te duci la Obor să-ți iei un mic și-o bere și te simți foarte bine. Poți să te duci în Centrul vechi la atmosfera hipsterească. Trebuie să fii tolerant și să-ți dai seama că nu toți sunt că tine, trăiește și lasă-i și pe alții să trăiască. E normal, nu e dictatură, totuși am scăpat de dictatura lui Ceaușescu. Fiecare poate să facă ce vrea, cât timp nu-l deranjează pe celălalt”.

Bucuriile mele sunt foarte multe și vin din orice: dimineața când mă trezesc și o sărut pe Mihaela, când mă uit la un serial care-mi place”

Andrei Bîrsan: “Bucuriile mele sunt foarte multe și vin din orice. Dimineața când mă trezesc și o sărut pe Mihaela, când beau o cafea, când mă uit la un serial care-mi place, când mă plimb prin oraș, când fac fotografii. Trebuie să faci fotografii că altfel nu e bucuria bucurie. Cât timp aștepți, bucuria mare nu vine, dar ai bucuriile mici care însumate dau o fericire, ceva mult mai mare și de durată. Fericirea poate fi un cumul de bucurii mici făcute ție și celor dragi”.

iubita, mea, mihaela
Mihaela si fetita familiei Birsan, Andreia, „cea mai frumoasa fotografie”, foto credit Andrei Birsan.

Că dacă dragoste nu am, nimic nu am. Foarte mult mi-a plăcut povestea aceasta. Foarte mult. Mulțumesc, Andrei și Mihaela. Ne vedem la nunta de diamant. Căutați și voi albumul “Iubita mea Mihaela” în librăriile din București, la Cărturești. Este cel mai frumos roman de dragoste scris cu fotografii.

 

Cookies