Cea mai frumoasă casă de pe Bd. Primăverii, cu living cât un apartament și istorie incredibilă. Cum a fost ocupată de un feroce tandem stalinist I Interviu cu arh. M. Ghigeanu

susținut de
11 iun. 2024
22536 afișări
Cea mai frumoasă casă de pe Bd. Primăverii, cu living cât un apartament și istorie incredibilă. Cum a fost ocupată de un feroce tandem stalinist I Interviu cu arh. M. Ghigeanu
Cea mai frumoasă casă de pe Bd. Primăverii, cu living cât un apartament și istorie incredibilă. Cum a fost ocupată de un feroce tandem stalinist I Interviu cu arh. M. Ghigeanu

Somptuoasa vilă din Bulevardul Primăverii, nr. 28, (fost Jdanov) a fost proiectată de către arh. Ioan Niga în anul 1940 pentru un personaj de rang înalt al Mișcării Legionare, Virgil Mihăilescu, profesor universitar, bibliotecar al Academiei Române și Secretar General al Ajutorului Legionar în timpul guvernului național-legionar (1940-1941). După instaurarea comunismului, imobilul va fi preluat de doi staliniști fanatici, Iosif și Liuba Chișinevschi, pentru ca în anii ’70 să devină reședința lui Dumitru Popescu-Dumnezeu (sursa Vladimir Tismăneanu).

Dacă până acum se bănuia că proiectul de arhitectură i-ar aparține arh. Octav Doicescu, arh. Mădălin Ghigeanu a descoperit în arhive faptul că imobilul a fost proiectat de arh. Ioan Niga împreună cu fiul său, arh. Tiberiu Niga. Istoria spectaculoasă a celei mai frumoase case de pe Bulevardul Primăverii, aflată în apropierea Palatului Ceaușescu, mai jos.

Vila Virgil Mihăilescu. Foto credit: Arh. Mădălin Ghigeanu.
Fațada Nord. Foto credit: Arhiva PMB, dosar fotografiat de arh. Mădălin Ghigeanu.

Vila a fost proiectată pentru un mare legionar, dar a fost ocupată de doi mari staliniști, Iosif și Liuba Chișinevschi

Până în anul 1962, Bulevardul Primăverii a purtat numele Andrei Alexandrovici Jdanov, bolșevicul care a pus bazele ideologiei Partidului Comunist în Uniunea Sovietică.

Cartierul avea să fie ocupat după 1948 de burghezia roșie –  Brucan, Borilă, Sălăjan, Bodnăraș, Dej, Ceaușescu, Maurer, Răutu, Manea Mănescu, Moghioroș, Iliescu… 

Gh. Gheorghiu Dej, Iosif Chișinevschi (cel de lângă Dej), Gh. Apostol, Chivu Stoica, Ana Pauker, Miron Constantinescu, Emil Bodnăraș, Petre Borilă, 1952. Fototeca online a comunismului românesc. Cota: 58/1952. Sursa: Scânteia.

Chișinevschi era înfierat de foștii subalterni drept un agramat impertinent, o canalie intrigantă, agentul lui Lavrenti Beria în România”

Casa din Primăverii are o istorie specială. Paradoxal, a fost proiectată pentru un legionar de frunte (Virgil Mihăilescu, refugiat după rebeliunea din 21 ianuarie 1941 în Germania), dar a ajuns reședința unui cuplu de staliniști temuți, Iosif și Liuba Chișinevschi. Vladimir Tismăneanu își amintește în articolul “Cine a fost Liuba Chișinevschi? Ascensiunea și căderea unei amazoane comuniste”, articol semnat de Vladimir Tismăneanu și publicat de Hotnews, 2012.

În anii ’50, Iosif Chișinevschi era omul numărul 2 în Partid, membru al Biroului Politic, secretar al C.C al PMR, prim-vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, supervizor al propagandei și culturii (aghiotantul său fiind Leonte Răutu), al cadrelor – adjunctul său a fost Nicolae Ceaușescu. De asemenea, Chișinevschi era coordonatorul acțiunilor represive, cu funcții de îndrumare a Securității, Miliției și “Justiției”. Exclus din Biroul Politic în 1957, trimis la “munca de jos”, Chișinevschi era înfierat de foștii subalterni drept un agramat impertinent, o canalie intrigantă, agentul lui Lavrenti Beria în România(..). Venerat în anii 50 drept “creierul Partidului”, complicele lui Dej în atâtea mișelii, infamii și crime politice, ardent stalinist și fanatic anti-sionist, Chișinevschi figurează pe veci, alături de ceilalți potentați comuniști, în galeria teratologică a comunismului din România. Într-adevăr, roata lumii se-nvârtește.

Liuba Chișinevschi a fost principala discipolă a Anei Pauker, militantă de rang înalt a sindicatelor comuniste, președintă a Femeilor Române Antifasciste, membră în Prezidiul Marii Adunări Naționale, etc. A murit în anul 1981 iar urna ei se află la Crematoriul Cenușa, lângă Ana Pauker și Lucrețiu Pătrășcanu.

Liuba Chișinevschi a fost principala discipolă a Anei Pauker. Aici alături de Gheorghe Apostol. Foto credit: Arhiva istorică Agerpres.

Cântecele anticomuniste din exil ale lui Jean Moscopol sunt de fapt tot atâtea acte de acuzare la adresa unui regim barbar pentru care însăși invocarea ideii de drepturi ale omului era o crimă politică (..). După Plenara din iunie 1957, când Ioșka a fost acuzat, împreună cu Miron Constantinescu, de fracționism și “liberalism” (ce ironie!), familia Chișinevschi a trebuit să părăsească somptuoasa reședința de pe Bulevardul Jdanov (azi Primăverii). Ei s-au mutat pe strada Haia Lifschitz, apoi Rozelor, azi Washington. În locul lor s-a instalat Mihai Dalea, apoi, în anii ’70, Dumitru Popescu-Dumnezeu. În ultimii ani de viață, Liuba, care locuia în blocul Wilson, a dezvoltat un Parkinson agresiv.

Am întâlnit-o de câteva ori în viață când ne-a povestit, mie și altor prieteni, întâlnirile ei cu I.V. Stalin și ne-a relatat lucruri fascinante despre prima fază a ascensiunii cuplului Ceaușescu. Era în 1956, cele două cupluri, Chișinevschi și Ceaușescu locuiau la câteva case distanță. Ioșka a sunat la telefon să-i invite pe Nicu și pe Lenuța la o plimbare. “Venim să vă luăm” a spus șeful propagandei, Ioșka. După ce s-a sfătuit cu consoartă, Ceaușescu i-a rugat pe soții Chișinevschi să vină un pic mai târziu. Când au ajuns în fața vilei secretarului însărcinat cu cadrele, i-au găsit pe Nicu și pe Lenuța spălând scările de la intrare. Perechea Ceaușescu pusese în scenă un show al modestiei.”Ăsta ne îngroapă pe toți”, i-ar fi șoptit Ioșka Liubei”. (“Cine a fost Liuba Chișinevschi? Ascensiunea și căderea unei amazoane comuniste”, articol semnat de Vladimir Tismăneanu și publicat de Hotnews, 2012).

Din exil, în anii ’50, Jean Moscopol îi dedică Liubei unul dintre cele mai memorabile cântece

Liuba, ah Liuba, vedea-te-aș moartă/Cu dric la poartă și cai mascați/Liuba, măi Liuba, Kremlinul nu iartă/s-o faceți fiartă când guvernați/Și Chișineavsca se răsucește, dar n-ațipește oricât ar vrea/Iar când adoarme se pomenește că o trezește o cucuvea”.

Vila Virgil Mihăilescu. Foto credit: Arh. Mădălin Ghigeanu.
Plan de situație, proiect, Vila Mihăilescu. Foto credit: Arhiva PMB, dosar fotografiat de arh. Mădălin Ghigeanu.
Virgil Mihăilescu, profesor universitar, director al Bibliotecii Române din Freiburg, un personaj apropiat al Principelui Nicolae

B365.ro: Mădălin Ghigeanu, ce știm mai exact despre primul proprietar al casei, Virgil Mihăilescu?

Arh. Mădălin Ghigeanu: Virgil Mihăilescu (1906-1989) a fost profesor universitar, bibliotecar al Academiei Române și a emigrat dupa 21 ianuarie 1941 în Germania, după încercarea de lovitură de stat legionară. A fost internat in lagărele de la Berkenbruck și Dachau iar, ulterior, ajunge șeful Bibliotecii Române de la Freiburg, un personaj apropiat al Principelui Nicolae și o figură importantă a românilor din exil. Biblioteca a fost deschisă la 1 mai 1949 de fostul cercetător Ion Bianu iar la 21 iulie 1950, a fost recunoscută de statul federal german ca persoană juridică și morală.

’’Proiectul bibliotecii s-a născut în mintea autorului încă din 1942, după război fiind sprijinit de col. Greceanu, singurul reprezentant român al Comisiei Aliate de Control în zona franceză a Germaniei. Iniţial, colecţia bibliotecii a pornit cu 36 de volume româneşti; 14 broşuri şi diverse manuale; zece volume de traduceri din limbi străine; opt lucrări despre România; 16 periodice din străinătate; două lucrări manuscrise şi 110 opere literare străine. Astăzi biblioteca deţine peste 200 de mii de volume, un milion de exemplare din 2 500 de periodice. Printre acestea se găsesc volume de carte rară din perioada medievală a României, manuscrise ale lui Mihai Eminescu, cărţi rare recuperate din ţară ale clasicilor români, dar şi hărţi, pliante, altase şi buletine bibliografice, lucrări de filosofie, literatură, poezie ale autorilor din exil, critică literară, căţi de specialitate.

Munca depusă de Virgil Mihăilescu a fost una de lungă durată şi anevoioasă. Conţinutul Bibliotecii româneşti de la Freiburg este datorat aproape în întregime donatorilor, care nu au fost puţini la număr. Donaţii cam din toate zările Pământului, de acolo de unde se găseau români în pribegie. Doamna dr. Mihaela Toader din partea IICCMER susţine că Biblioteca de la Freiburg a fost pe nedrept numită de autorităţile regimului de la Bucureşti, „cuib de legionari”, la Freiburg nu s-a făcut niciodată politică sau să fi fost tolerată activitatea politică, inclusiv cea a membrilor Mişcării Legionare.’’ (Sursa: https://www.romania-actualitati.ro/emisiuni/istorica/biblioteca-romaneasca-de-la-freiburg).

Arh. Tiberiu Niga și academician D. D. Roșca. Arhiva Foto a Familiei Niga. Credit: Arh. Mădălin Ghigeanu.

M-am întrebat cum a ajuns arh. Ioan Niga în acest anturaj și am avut surpriza, în urma descoperirii arhivei fotografice a Stelei Niga, sora lui Tiberiu Niga, să aflu că Stela Niga era măritată cu academicianul D. D. Roșca. Sunt fotografii cu Tiberiu Niga și D. D Roșca cu costum și papion. Deci, este posibil ca prin D. D. Roșca, Virgil Mihăilescu să fi ajuns la arhitectul Ioan Niga.

 

Vila Virgil Mihăilescu. Foto credit: Arh. Mădălin Ghigeanu.
Fațade laterale. Foto credit: Arhiva PMB, dosar fotografiat de arh. Mădălin Ghigeanu.
Casa este cea mai frumoasă de pe bulevardul Primăverii, de departe e cea mai distinsă”

Arh. Mădălin Ghigeanu: Casa spune multe povești. Însă nici nu vreau să mă gândesc (privind traseul și profilul lui Virgil Mihailescu ), ce cărți, ce bibliotecă s-ar fi aflat în această casă. Vila, un adevărat palat, se află pe strada M (azi Bulevardul Primăverii), într-o relație destul de apropiată cu viitoarea reședința a lui Nicolae Ceaușescu. Din punctul meu de vedere, casa este cea mai frumoasă de pe acest bulevard, de departe cea mai distinsă. De multe ori m-am întrebat cine a făcut-o și mulți specialiști spuneau că ar fi fost o lucrare a arh. Octav Doicescu, dat fiind că spiritul clădirii este foarte apropiat de spiritul lui Doicescu. Surpriza a fost, descoperind dosarul din 5 mai 1940, să văd că este o lucrare foarte importantă a lui Ioan Niga, tatăl arhitectului Tiberiu Niga. Totodată, în urma cercetărilor, am descoperit cu mare bucurie că arh. Ioan Niga mai are 3 lucrări în zonă. O vilă foarte frumoasă în Barbu Văcărescu nr. 13, proprietatea Mihail și Florica Georgescu, proiectată tot în anul 1940, iar pe strada Șerban Petrescu nr. 21, proprietatea Ioan Buda, imobil proiectat tot în anul 1940, o construcție P+3.

Ioan Niga și soția sa. Arhiva Foto a Familiei Niga. Credit: Arh. Mădălin Ghigeanu.
Pană acum, doar în parcelarea Jianu sunt cel puţin 4 vile semnate de către arh. Ioan Niga, ceea ce schimbă imaginea despre portofoliul său”

De curând am mai descoperit şi dosarul unei vile superbe proiectate tot de către arh. Ioan Niga pentru cumnatul fiului său, inginerul Corneliu Nicolau (fratele soţiei Sanda Niga-Nicolau), proprietarul trustului de construcţii ‘Ing. C.Nicolau’ care va fi naţionalizata după ’48. Vila inginerului Corneliu Nicolau era amplasată în cea mai favorizată zona a peninsulei, între străzile B şi I, având poate cea mai generoasă grădina privată din tot complexul, cu fântâni arteziene şi pergole decorative. Deci pană acum, doar în parcelarea Jianu sunt cel puţin 4 vile semnate de către arh. Ioan Niga, ceea ce schimbă imaginea despre portofoliul arhitectului Ioan Niga, până acum considerându-l mai degrabă o personalitate a arhitecturii anilor ’20, de trecere de la stilul neormânesc către modernism. Sunt convins ca Ioan Niga mai are încă multe lucrări realizate în perioada anilor ’30, atunci când lucra împreună cu fiul său, Tiberiu.

Ioan Niga semnează proiectul Vilei Mihăilescu în calitate de inspector general. Este la un vârf de carieră ceea ce se vede și din calitatea lucrării. Sunt convins că la Vila Mihăilescu a colaborat foarte strâns cu Tiberiu Niga, fațadele sunt opera lui Tiberiu Niga sută la sută. Este mâna lui, modul lui de a randa, fără discuție.

Tiberiu Niga. Arhiva Foto a Familiei Niga. Credit: Arh. Mădălin Ghigeanu.
„Pe arhitectul Ioan Niga, din păcate, întotdeauna l-am perceput mai degrabă în umbra ilustrului său fiu și cred că este o mare nedreptate”

Ioan Niga s-a născut la Arad în 1878, când Ardealul era sub domniția austro-ungară, cunoscând bine limba maghiară, găsindu-l semnându-se ‘Janos’ în puținele scrisori rămase. A făcut Școala Politehnică din Budapesta în 1903, iar între 1908-1918 va fi angajat ca arhitect la Direcția Căilor Ferate din Budapesta. A fost căsătorit cu Adriana (născută Nadăș) cu care a avut doi copii, pe Tiberiu (născut în 1906) și pe Stela. Familia Niga se va muta mai întâi la Seghedin între 1908-1911 şi ulterior, între 1911-1919, la Budapesta, unde Tiberiu Niga va face primele clase primare şi primii ani de liceu. După primul război mondial, familia Niga revine în țară, mai întâi la Cluj, între 1919-1922 şi ulterior după 1922 în București unde vor locui pe str. Gral Lahovary 74. Ioan Niga își va echivala diploma de arhitect în țară, în anul 1923, iar între anii 1922-1937, va fi angajat ca arhitect la Direcția Generală a Căilor Ferate Române. În perioada sa budapestană de 10 ani, a câștigat prin concurs în 1912 proiectul pentru ‘Locuințe ieftine pentru funcționarii Căilor Ferate Ungare (MAV).

Ioan Niga și soția sa. Arhiva Foto a Familiei Niga. Credit: Arh. Mădălin Ghigeanu.

A realizat în țară – Refacerea Gării de Nord, București (1926), Sediul Societății Asigurarea Românească,str. Ion Ghica, București (1925), Palatul CFR, bd. 6 Martie, Arad (1930), Refacerea Teatrului vechi din Arad (1933). Numeroase locuințe în București, majoritatea impreună cu fiul acestuia, arh Tiberiu Niga; Imobil locuințe Bd. Dacia 42 (1928), Str. Esculap nr.1 (1930), str. Brezoianu nr.5 (1934), Blocul Juvara, str Gral Berthelot nr.36 (1937), Imobil Iustina Buda, str. Av. Șerban Petrescu nr.21 (1940), imobil Mihail şi Florica Georgescu, str. Barbu Iscovescu 13 (1940), Imobil str. Constantin Stahi nr. 18, Imobil Virgil Mihăilescu, Bd. Primăverii nr. 28 (1940), vila ing. Cornel Nicolau, Parcelarea Jianu (1941) şi cu siguranță, multe altele ce urmează a fi descoperite. Între 1941-1949 a lucrat la ‘Asigurarea Românească’. În 1953, se va pensiona din cadrul Serv. De Investiţii a Comitetului pentru Aşezăminte Culturale. Moare în anul 1958.

Ioan Niga la maturitate. Arhiva Foto a Familiei Niga. Credit: Arh. Mădălin Ghigeanu.
Livingul de la parter de 51 mp are dimensiunile de 5,0m pe 10.20m, living vitrat cu trei arcade superbe”

Arh. Mădălin Ghigeanu: Casa este un palat superb, pe un teren de 382,4 mp, având o suprafață construită la sol de 192mp și orientat pe latura lungă către stradă. Este adiacent la două străzi din care cedează pentru extinderea străzii, strada M fiind cea mai lată stradă din Parcelarea Jianu. Este o construcție subsol, parter și etaj pentru o singură familie. Ceea mă frapează este livingul de la parter de 51 mp având dimensiunile de 5,0m pe 10.20m, living vitrat cu trei arcade superbe.

Plan parter. Foto credit: Arhiva PMB, dosar fotografiat de arh. Mădălin Ghigeanu.
Detaliu, Vila Virgil Mihăilescu. Foto credit: Arh. Mădălin Ghigeanu.
Livingul este cât un apartament de două camere al dezvoltatorilor din ziua de azi, este uriaș

Tot partiul casei a fost conceput pentru cineva cu multă cultură și cred că livingul a avut și o bibliotecă mai mult decât impresionantă. Accesul principal se face prin strada laterală, strada Maxim Gorki (fostă str.T), printr-un portic foarte frumos. Aspectul casei are mult din arhitectura lui Octav Doicescu, însă există și un spirit mediteranean cu elemente renascentiste clasiciste italiene. Pridvorul de la etaj dă casei atât cât îi trebuie din alura unui conac neoromânesc. Fără a abuza de elemente de decorație de tip neoromânesc, casa are această tentă.

Porticul de intrare este susținut de un vestibul generos, cu o coloană frumos poziționată în ax, cu o circulație în două zone, stânga, dreapta. Parterul are acest minunat living de 51 mp. În sufrageria-dining mai există un birou deschis spre living, bucătăria cu oficiul și garderobă, ocupând practic toată zona de zi. Casa mai are un lift de servire, care pleacă din subsol până la etaj, unde se găsesc 4 dormitoare, cu 2 băi. Imobilul are două scări, una generoasă, principală, care pleacă din parter, și alta de serviciu pentru servitori.

Vila Virgil Mihăilescu. Foto credit: Arh. Mădălin Ghigeanu.
Plan etaj. Foto credit: Arhiva PMB, dosar fotografiat de arh. Mădălin Ghigeanu.

B365.ro: Virgil Mihăilescu nu s-a bucurat prea mult de casă.

Arh. Mădălin Ghigeanu: Mai deloc, dosarul este din mai 1940, el fuge după nici un an. Aici se vor muta Iosif Chisinevschi, torționarul comunist, însă nici el nu se va bucura mult de ea, fiind înlăturat în 1957, în marea epurare dictată de la Moscova de către Stalin, printr-un gest de profund antisemitism. În acel an au fost epurați majoritatea evreilor din P.M. R, în frunte cu Ana Pauker.

Parcelarea Jianu este, din păcate, o adevărată ‘Cutie a Pandorei’ a arhitecturii romanești”

Deși este locul unde au creat în perioada interbelică cele mai luminate talente ale școlii românești, regăsind aproape toate numele ilustre: Octav Doicescu, Tiberiu și Ioan Niga, Marcel Iancu, Horia Creangă, Ion Giurgea, Emil Nădejde, Gheorghe Simotta, George Cristinel, Nicu Georgescu, Anton Curagea, Dori Galin Golingher, Jean Văleanu, Stavri Opări, etc., din nefericire după 1948 va deveni fieful nomenklaturii comuniste care va face tot posibilul să șteargă cu orice preț (și să reușească) moștenirea culturală imensă a României Mari.

În locul tuturor celor enumerați mai sus (alături de clientela lor de elită), vor apărea nume ca Gheorghiu Dej, Ana Pauker, Liuba Chișinevschi, Nicolae și tot clanul Ceaușescu, Bodnăraş, Maurer, Postelnicu și ultimii pe listă după 90′, Iliescu, Băsescu și Victor Athanasie Stănculescu, așa cum aflăm din halucinanta lucrare ‘Cartierul Interzis’, scrisă de senatorul Marius Marinescu. Este halucinant pentru că, deși este clar pentru oricine că acest proiect a fost conceput de arh. Octav Doicescu (sub tutela ing. Nicolae Caranfil), numele arhitectului nu apare nicăieri, de parcă nu ar fi existat. Despre vila arhitectului Octav Doicescu de pe Mircea Eliade nr. 2, locul unde s-au creat opere inestimabile ale arhitecturii românești, aflăm sec că e locul unde a stat Alexandru Drăghici (vecin la nr.4 cu Ioan Ceaușescu). Pe lângă faptul că e o eroare (am vorbit personal cu fiul arhitectului, Andrei Octav Doicescu și nici vorbă de așa ceva), gestul afirmației în sine ne confirmă faptul că, de fapt, „Comunismul n-o murit, numa’ s-o mai hodinit”.

Detaliu, Vila Virgil Mihăilescu. Foto credit: Arh. Mădălin Ghigeanu.

„Make Bucharest Great Again” vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare. Ce am mai scris se află aici:

Cookies