Cea mai bună soluție în cartierele bucureștene cu ploșnițe

06 feb. 2024
16025 Afișari
Cea mai bună soluție în cartierele bucureștene cu ploșnițe
Cea mai bună soluție în cartierele bucureștene cu ploșnițe | Foto: Maria Coman

E agitație din cauză de ploșnițe. E agitație mare, pe bună dreptate, experiența e una horror, știu oameni care au fost nevoiți să se mute, alții care şi-au ars toată mobila, hainele, tot, efectiv.

Sunt ploșniţe în căminele studenţilor, la pompieri, la magazinele de mobilă, pur şi simplu peste tot. Și primarul general Nicușor Dan apare şi el în lupta aceasta umăr la umăr împotriva ploşnitelor. Şi ce zice? Păi zice ce ştie el mai bine să zică. Și anume că ce să facă, mai sunt ploșnițe şi în alte capitale europene. Şi că în PMB e o direcție care se ocupă de asta, nu se știe mai exact de ce și ce face direcţia respectivă, dar dacă ne zice primarul că este, atunci așa înseamnă că se petrec lucrurile. 

Între timp, Direcţia de Sănătate Publică dă amenzi, Autoritatea pentru Protecţia Consumatorului dă amenzi. Doar că ploşniţelor nu cred că le pasă deloc nici de amenzi, nici de controale. 

Deci, despre soluția anti-ploșnițe

La ce m-am gândit eu, ca simplu cetăţean. Că dacă lupta împotriva ploşniţelor şi şobolanilor s-ar da cu aceeași consecvenţă, cu acelaşi entuziasm, cu acelaşi drag de muncă cum sunt păzite locurile de parcare în Bucureşti, păi atunci situaţia ar fi cu totul şi cu totul alta. 

Întâi, arsenalul pus în joc. Sfori, bidoane, scaune, sticle de apă, semne, capcane, lanţuri, cuie, ce mai, pregătiri ca pentru război. Să îți aperi locul de parcare în Bucureşti e o adevărată artă şi nu se precupeţesc niciun fel de eforturi. Apoi, oamenii păzitori. Oamenii păzitori sunt de diverse categorii. 

  1. Păzitorii stradali, care iau bani pe locurile unde nu ai voie să parchezi sau pe cele pe care primăria ia deja banii sau pe treceri de pietoni şi alte locuri interzise. În general persoane fără adăpost, dar nu e obligatoriu. Aceştia nu sunt aşa de vajnici în a păzi proprietatea, pe cei mai blânzi poţi să îi mai ocoleşti, ei ştiu că nu au drepturi prin zonă, aşa că te mai iartă.
  2. Păzitorii de clădiri, firme, cabinete medicale, alte cele. Well, aici, la bogaţi, se schimbă lucrurile. Paznicul din această categorie deja este îndreptăţit şi aproape proprietar şi îşi face treaba cu extrem de multă seriozitate. Sunt vigilenţi, apar când nici nu te aştepţi, adesea nu au argumente, că nu sunt locurile lor plătite, dar se uită atât de urât încât mai bine îţi vezi de treabă decât să rişti un conflict. Nu apuci nici să dai semnal dreapta că ei sunt deja în faţă, pregătiţi de atac. Unii, mai şmecheri, te lasă să parchezi, eventual să ieşi din maşină şi vin pe urmă zicând «SPER CĂ N-O LĂSAŢI AICI!». O las, cum să nu o las, de ce să nu o las? Aici e proprietate privată! A cui, că e o stradă, nu e nici poartă, nici garaj, nu e marcaj nimic. Atunci, de obicei se răsteşte (unii mi-au zis şi că vor chema poliţia dacă nu plec, le-am zis să o cheme, că abia aştept, că poate aflăm ce drepturi au, n-au mai chemat-o)
  3. Păzitorii de instituţii ale statului. E, aici e ca şi cum ai avea de-a face cu preşedintele păzitorilor de locuri de parcare. Aici, practic ei sunt stăpânii. Ei şi stâlpii. Ştiu ce directoraş unde parchează, unde îi place să îşi lase maşina, când vine X, când vine Z, ce maşină are, ce maşină e nouă. Acolo nu ai nicio şansă să parchezi nici când sunt toate locurile goale.

Deci, dacă i-am lua pe oamenii aceștia şi i-am motiva cumva, păi nu ar mai rămâne picior de ploşniţă în București, serios vorbesc. Nu se pune nimeni şi nimic cu pasiunea pentru paza parcărilor.

Nota B365.ro – Tot Maria, mai jos:

 

Cookies