Cea mai bună rețetă de găluște cu prune, ce portofel să ne luăm dacă vrem să fim bogați și alte povestiri

Toamna este anotimpul meu preferat. Îmi place vremea și când e soare, și când plouă. Îmi place lumina și când e frumos afară, și când e înnorat. Îmi place mâncarea (de toamnă adică). Îmi place vinul roșu. Îmi place frigul. Îmi plac șosetele groase și hainele groase. Puține lucruri nu îmi plac în perioada asta, dar poate pe primul loc se află, NU AȚI GHICIT, desigur, găluștele cu prune. 

Toamna găluștelor cu prune

Cum vine toamna, cum începe și oda găluștelor cu prune. Fiecare le zice cum vrea, ba sunt gomboți (ce cuvânt bizar, doamne, ți se strepezesc dinții când îl pronunți), ba sunt găluște, ba sunt cine mai știe cum. Când ele sunt ,de fapt, un aluat prăfos în care e înfiptă o prună, care nici măcar biata prună nu mai e bună căci e complet nepotrivită cu aluatul prăfos.

Veți spune că nu am încercat suficiente, că n-am nimerit pe rețetă, vă înșelați, căci am încercat. Și pe alea făcute de bunica mea și pe alea făcute de diverse pricepute în bucătărie din familiile prietenilor sau colegilor și pe alea intens recomandate de diverse cârciumi sau locuri din București, și pe alea reinventate, și pe alea în varianta moldovenească și în varianta gourmet și cine mai știe în ce variantă, AM ÎNCERCAT! Am vrut să îmi placă găluștele cu prune, căci sunt genul meu de desert – și aluat și fructe, pur și simplu în teorie ne potrivim perfect, în practică, nada. Ca în viață, veți spune, căci adesea îl cauți pe Făt Frumos și ți se pare că ți se potrivește, căci îi place și lui ce îți place ție, plus că nu bea bere și nici tu nu bei bere, dar mai încolo îți dai seama că de fapt oricât ai încerca băi nene nu merge cu aluatul prăfos. 

Scaunele de parcare din București

Tot toamna în București rerăsar (da, știu că nu e un cuvânt, deși ar trebui să fie) scaunele. Ele sunt acolo permanent, dar vara sunt mai băgate pe la umbră, toamna apar din nou, în toată splendoarea lor. Scaunele de parcare, le-aș spune. Sau scaunele de pază. Căci la noi fiecare paznic, fiecare om care se simte responsabil cu niște locuri de parcare, fiecare are un scaun lăsat în stradă. Cel puțin un scaun lăsat în stradă mai exact, pentru că unii au și pentru musafiri, nu o să îi țină în picioare. Cel mai frecvent se folosesc scaune de birou gri închis, uneori desfundate, iese buretele ăla bejuliu maroniu murdar pe alocuri, rar am văzut alt tip de model. Dacă mă întrebați pe mine, eu mi-aș lua din ăla pe roți, să pot să mă și învârtesc, să am supraveghere 360 de grade pe aria mea de responsabilitate dar mnoh, zic dinafară, nu mă pricep exact la ce și cum în povestea asta, n- am informații din interior, doar constat și eu de pe margine, ca la fotbal. 

Bonus: portofelul de prosperitate. Caracteristici

Și am mai aflat ceva care sper să vă fie util, mai ales acum ,că vine criza, se termină curentul, o să fie mai frig decât de obicei în casă și all în all nu știm dacă trecem cu bine de iarna asta. Atenție, asta chiar e o informație care vă poate salva viața. Deci, dacă vreți prosperitate și abundență, portofelul trebuie să fie neapărat negru. Neapărat. Lăsați frivolitățile cu cine știe ce imprimeuri sau fonfleuri, negru. Mie îmi convine, că e deja negru, dar am avut și alte culori, încerc să fac o analiză precisă financiară funcție de ce perioadă ce portofel am avut, vă țin la curent dacă vă interesează. Mai puteți verde și auriu cică, tot pe măreție, prosperitate, iachturi, șampanie și ce vă mai doriți, dar pentru all inclusive rămâneți la verde. 

Cu plăcere, sper că o să îmi mulțumiți și, dacă e ceva, vă dau numărul de Revolut pentru comisionul pe care îl merit.

Nota B365.ro: De ce mai trebuie să aveți numărul de Revolut al Mariei:

• Cele 16 lucruri pe care le-am descoperit cu stupoare la mine în portbagaj
•  Cum să vizionezi seriale like a pro
• Locuri cool din București care tocmai ce au dispărut