Cea mai ascunsă piață din București: Piața Crângași. Cum te pierzi prin labirintul cu lift pân’ să ajungi la tarabe cu legume și fructe cinstite

Până la Piața Crângași, te mănâncă hidoșenia de sticlă. Care are de toate.

De fapt, acest Complex uită care-i rostul lui: Piața. Complexul sufocă Piața. Între Șoseaua Virtuții, strada Ștefan Crișan și Munții Apuseni și strada Alexandru Ivasiuc. Și nu e doar atât. Piața e dată dracului de supermarketuri.

Nervi mi-am făcut că mi-am luat amendă de parcare aiurea și am auzit de muște la „Pâine pe vatră”. Dar măcar m-am ales cu taclale, vinete și roșii de supă la Maria Bogata.

Inima Pieței este locul unde oamenii vând din propriile lor gospodării.

Ori Piața Crângași este imposibil de găsit. De afară, e sufocată de Mega, de Lidl, de Carrefour. Habar n-ai unde este Piața de Legume.

E ca-ntr-un joc pentru inițiați. De jur împrejurul Complexului, treci prin ispite. Complexul e tapetat, plin de Amanete și de Pariuri. Unde-i Piața? Înăuntru? Și acolo ai birou de creditare. Colo este pâine, văd. Dincolo este măcelărie și acolo sunt stafide și diverse prafuri de condimentat. Uite și ochelari ieftini, bine că sunt aici și detergenții. Dar unde este Piața? Nu este. Nu este!

Deodată, este! Izbită de un colț de clădire, o scară tăcută duce spre un etaj

Acolo sunt tarabe. Acolo-s oameni. Oameni care-și vând propriile vinete, roșii. Incredibilă descoperire!
Dacă vii cu mașina, îți faci viața și mai amară. N-ai parcare. Eu mi-am luat amendă c-am lăsat-o pe strada Apuseni. Trebuie s-o bag în parcare la Lidl, dar am zis, domle, nu se face! Așa că am pus-o pe Munții Apuseni și-am luat amendă.

Revenind în Piața-Piață Crângași. Aici unde lăzile, sacii se cară cu cârca. E un lift, dar aștepți ca hoțul de cai. E o scară rulantă, dar e chin să tragi de saci pe scară. Câți pepeni poți căra o dată cu cârca? De ce oare legume-fructele, producătorii nu-s la Parter? Enigmă sau Prostie.

Acum, c-am ajuns în sfârșit la ținta poftelor mele, ce să fac? Mă ard la preț

În Piața Crângași – și, în general, în piață – nu e bine să iei de la primii târgoveți. Țin prețurile sus și îți iau ochii cu marfă a-ntâia. Asta am făcut, om pârlit m-am numit. Și acum plâng că am dat cu trei lei mai mult la roșii. Și porumbul? Da. Am dat cu 50 de bani mai mult la fiecare porumb.

Luasem roșii, dar am găsit-o în fundu pieței pe Maria Bogata și am mai luat un kil mai storșite, de supă, că are Maria asta gură mare. Nu poți scăpa de ea. „Ce vrei? Zi-mi mie ce vrei?” Are Maria Bogata de toate. Nu se poate să pleci fără Bogata acasă. Bogata zice că nu-i bogată și că bogăția numelui i se trage de la faptul că a fost la Ierusalim, i-a dat o cupeață bani împrumut și așa a fost la Sfântul. Acolo a venit plină de cruciulițe. A dat la toți și toți îi ziceau „Bogato! Bogato!”.

Dar, Doamne, s-a uns pe inimă că a văzut locul lui Sfântul. Și ce-ți mai dă Maria Bogata? Am luat și vinete. Și struguri noi! Are Bogata. Cartofi? Nu!

La ieșire, ochisem eu pâine pe vatră. Dar, când să intru, aud mic un glăscior: „E muște pe pâine!”

M-am dus la mașină, mi-am luat amenda din parbriz. M-am gândi dacă să mă opresc la Moșu, la birt, să beau o țindirică sau merg direct acasă, să fac o salată de vinete, o salată de ardei copți cu oțet, o supă de roșii cu cimbru proaspăt.  Am ezitat mult. M-am întors în Complex. Mi-am luat 2 kile de Zghihară. Să am până se fac vinetele pe ochiul aragazului.