Cea mai aprigă bunicuță care merge cu STB-ul și bătrânelul cel fășneț zis și „Al naibii, ce vioi e la 84 de ani!”

14 iul. 2022
3080 Afișari
Cea mai aprigă bunicuță care merge cu STB-ul și bătrânelul cel fășneț zis și
”They asked me for drugs, so I told them about your smile”. Cum îți îmbogățești vocabularul și cultura generală, mergând cu STB-ul 
Nemulțumiții, revoltații și nedreptățiții de prin autobuze și tramvaie STB. Ei țin aerul viu în mijloacele de transport în comun. Ei ne animă diminețile semiadormite și ne dau energie seara, după o zi antipatică la birou. Oricât ai fi de moale, abătut ori obosit, știi că ai pe cine conta.
🚋 În tramvaiul 25, un domn cu servietă, cămașă și cravată vorbește la telefon cu un prieten.
– Băi, ghici cine m-a sunat ieri, după o mie de ani! Bou’ ăla de Mircea! Numai tâmpenii a făcut: a jucat la păcănele, a pierdut toți banii, a ajuns să se-mprumute la tâmpitu’ ăla de Cornel!
Dezgustul provocat de apucăturile amicului bovin îl copleșește. Tace câteva clipe, ascultându-și interlocutorul, probabil la fel de oripilat. Apoi decretează olimpian:
– Da’ să știi că și de tine sunt dezamăgit!
🚌 Autobuzul se-apropie de stație. În buna tradiție, o hoardă de cetățeni atacă hotărât scările, ca să ocupe cel mai apropiat scaun.
O bătrânică uscată, tunsă periuță și gătită prună îi analizează cu detașarea pasagerului deja așezat: „Ia uite ce sprinteni sunt! Aleargă după locuri în mașină ca Grivei după os! Grăbiți-vă, grăbiți-vă, c-o s-ajungeți mai din vreme și la cimitir!”.
Linia 226, empatie pe roți.
👁️ Pe sistemul „Nimic nu mai e ca pe vremea mea”, o doamnă platinată, în rochie lila și în pragul pensiei, dezbate cu un nene gen Steve Zissou, dar cu o singură mănușă și fără dinți.
Doamna e hiperscârbită: „Noi făceam școală, ăștia ce fac, toată ziua? Sodoma și Gomora erau ni-mic!”.
Nenea o ascultă, mustăcește și dă drumul unui șir nesfârșit de miștouri: „Ce atâta școală, stimată doamnă? Fetele trebuie să fie dive și vedete, e important, să știți! Trebuie să te apdetizezi! Nu se mai spune „actualizezi”, aflați de la mine, că am 84 de ani! Oricum, eu sunt la curent cu tot ce mișcă: butonez telecomanda, că vreau numai pe Mezzo, Arte, astea, când colo, ea trece tot pe Antena 3!”.
La prima stație, șugubățul coboară. În urma lui, platinata, buimacă, reușește doar să șoptească: „Al naibii, ce vioi e la 84 de ani…”
🚎 Văicăreală telefonică nesfârșită, în troleibuz. Cucoană la 55-60.
Rezumat: „Fată, așa o durere n-am mai pomenit! 3-4 ore m-a ținut! Îmi dădea niște cuțite… cum să-ți zic, ca_când naști! Așa rău mă durea, că-mi venea să-i crăp capu’ ăluia, cu ce-mi pică-n mână! Zicea că să se ducă la farmacie, să-mi ia pastile. Duce-te-ai la dracu’! Ce, mă faci tu bine pe mine?!”.
🚌 În 168, un cetățean nervos rezumă situația la telefon:
– Dă-l, mă, în mă-sa, că tot porc e! Poimâine mergem la el și-i dărâmăm tot!!!
În capul meu, se derulează, deja, filmul: descindere cu baroase, demolare vioaie a tot ce deține „Porcul”, telefon la Poliție, balamuc… Numai că omul revine:
– Da-i spunem de la obraz: demolarea face atâta și-atâta, dacă nu-ți convine prețu’, hai, pa, că ești mizerabil.
🚌 Un tataie pipernicit urcă-n autobuz răcnind la telefon:
– DA’ NU NE CERTĂM! CINE SE CEARTĂ?!
Face o pauză, să prindă puteri.
– CHESTIA E… (Interlocutorul îl întrerupe)
– Chestia e că nu mai există… (Interlocutorul îl bruiază iar.)
– Chestia e că nu mai există limite! DA’ LASĂ-MĂ, DOMNULE, SĂ VORBESC! PARC-AI FI NEVASTĂ-MEA!
Nota B365.ro – Diana  și cronicile STB 🟰 micile plăceri (dar consistentele) ale vieții urbane:
Cookies