CONTRIBUTORS

Ce vrem să ne facem când ne facem mari în România

Mama vroia să mă facă inginer și-și dorea să mă insor cu o doctoriță. Am ascultat-o pe jumătate. M-am făcut inginer, n-am profesat o zi, m-am făcut ziarist și-apoi guvernator (cinci luni), și am luat de nevastă o artistă. Târizu, prea târziu, am auzit de povața lui Dem Rădulescu: "Băi, să nu vă luați, bă, artiste! De ce, dom profesor? Las’ c-o să vedeți voi!”

Așa că mama a avut dreptate doar pe jumătate. Cu doctorița. În cealaltă jumătate, nu:  Am și o meserie și o profesie de care sunt mândru.

Apoi, ca ziarist, o chestie nouă și foarte respectabilă în anii ’90 /2000, când erai om de bine și binețe mai peste tot, am inceput să cred că ăsta e blow jobul perfect. 

Între timp, nimic nu mai e perfect și respectat în țara noastră, nici oamenii, nici meseriile. Poate doar vedetele de muzică ușoară și sportivii.

Și, totuși, întrebarea aia, tipică mătușilor și unchilor rămâne valabilă: “Ce vrei, maică, să te faci când te faci mare?” E prima încercare domestică de diagnoză vocațională

Inginer, doctor, avocat, profesor, inginer, contabil, securist (azi, una dintre cele mai căutate) sau funcționar de minister sunt cele serioase, old school, respectate, la care visau părinții noștri pentru noi, nu prea mai sunt vedetele profesiilor. 

Mamele din țara întreagă își doreau ca odraslele lor să aibă studii superioare – unul dintre marile complexe pozitive ale comunismului: obsesia școlilor superioare, venită în urma distrugerii elitelor din motive ideologice și criminale, după cum n-ați învățat azi la școală. 

Numai că, după golirea de conținut intelectual al țării, după fenomenul celei mai mari migrații de creiere din istoria acestei țări, putem zice că România este țara în care când te faci mare fugi sau furi.

Azi, in România, cele mai căutate joburi sunt o oglindă a nevoilor pieței de forță de muncă, nicidecum o dorință a copiiilor noștri. Piața vrea asistenți medicali și chirurgi, educatori, manageri financiari și muncitori necalificați. Insă, cele mai căutate joburi înainte de pandemie erau, în ordine descrescătoare: IT-ist, specialist vânzări, șofer, medic, avocat, contabil, tâmplar, educator. Copiii vor să câștige rapid și să fie “bazați” financiar. Căci, după cum știți, #tunul și zbieratul fac parte dintr-o  cultură de valori indestructibile în România. 

Bunica avea o vorbă : „Mamă, dacă vrei să te admire toate servitoarele și militarii care ies duminica în parc, să te faci, mamă, actor sau cântăreț mare!”. Și cred că bunica avea cea mai mare dreptate. Mai mare decât mama și mai tare decât statisticile ziarelor financiare. 

Așa că, la următoarea reincarnare, mă fac ori  Maia Morgenstern, ori Simona Halep, ori Hagi. Pentru că, nu-i așa, trăim într-o societate  a vizualului și a distracțiilor nonstop. Vorba lui Tom Waits: „Suntem niște maimuțe cu bani, pistoale și televizoare”

PS Cred că ați observat că n-am rostit nici un moment “politician”, care este o meserie, într-adevăr, în țări ca Franța sau Anglia sau Germania; la noi este o oportunitate pentru proști și escroci, deci nu am luat-o în considerare, deși e rentabilă pentru că se fac cei mai mulți bani cu ea. Și cea mai puțină pârnaie.

Nota B365.ro. Liviu, în formă, ca de atâtaea ori:


Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button