Ce vrem noi, de fapt, de la un primar. Da, și să se tundă, dar nu asta e ideea
Oana Titică
În care se demonstrează că, din nou, Nicușor Dan n-a înțeles nimeni nimic.
Într-un moment istoric, care să marcheze finalul caricatural al epopeii ‘freza boschete a primarului’, Nicușor Dan s-a tuns la începutul acestei săptămâni. Întrebat despre motivul hotărârii sale stilistice de către jurnalistul care îl intervieva, domnul Dan a declarat:
”Lumea este obişnuită cu un anume tip de reprezentare. Eu reprezint bucureştenii, în special pe cei care m-au votat, mi-au cerut asta, m-am tuns. Am primit reproşuri de la multă lume, să mă conformez, pentru că nu este despre mine, ci despre cum îşi închipuie multă lume că ar trebui să arate un primar pe care ei l-au votat”
Mmmmmmmmm nu.
E vorba despre ce înseamnă un primar pentru noi – și orice figură de autoritate.
Instinctiv, avem mai multă încredere în cineva care se îngrijește pe sine, fiindcă ne transmite inconștient mesajul că poate să aibă grijă ȘI DE NOI. E logic. Când mergem la medic, dacă doctorul care stă în fața noastră e nepieptănat de trei zile, are halatul rupt în fund și ochii cu cearcănele Courtney Love în perioada de după ce a răposat Cobain, îți vine să fugi, fiindcă cineva care s-a lăsat să ajungă în halul ăla nu prea are cum să te ajute pe tine. Fiindcă nu poate să se ajute pe el.
Părul lui Nicușor Dan ar fi putut fi un prilej foarte bun de învățare pentru politicieni. Problema cu clasa politică de acum (una dintre ele, lol) este că TOȚI VOR SĂ NE SALVEZE. În campaniile de comunicare și în campaniile electorale se creează acest dușman imaginar, cu care ‘populația’ ar fi într-un conflict de gravitate oedipală, iar discursul este că EI sunt cei care ne vor scoate din această mocirlă în care am fost băgați. Așa se formează uniuni de salvat Bucureștiul.
NU NE MAI SALVAȚI ATÂTA!
Nu doar că aceste lucruri, evident, nu duc la nimic concret – în 30 de ani nu ne-a salvat nimeni de la nimic – dar pe noi nu ne-a întrebat nimeni dacă vrem să fim salvați. Pentru că, în principiu, nu vrem, chiar suntem ok. Mergem la muncă, ieșim la ginuț pe terasă, ne plimbăm în parc, ne cumpărăm chiloți de la mall, ne luăm pizza la felie și o tăiem pe Margheru, ne vedem de ale noastre. Viața pe care o avem fiecare în sinea noastră e ok, pentru că noi ne îngrijim să fie așa. Vrem doar pe cineva care să aibă grijă de orașul nostru. Să fie curățenie, să avem confort fizic (apă caldă și căldură), acces la sănătate, să nu mai dăm douăj’ de milioane la service când ne zboară roțile prin București fiindcă sunt cele mai multe gropi din ultimii ani. Să se ocupe de lucrurile pe care noi NU PUTEM să le facem, fiindcă le-am face. N-avem timp, nu e jobul nostru. Dacă aș ști cum, m-aș duce personal la CET Sud să rezolv termoficarea, vecinul care și-a troznit mașina într-o groapă nou-nouță și-ar face singur ‘mix de șosele’ în baie (chiar – de ce nu au asta la Dedeman – un plic de ‘Road Mix’?) și ar astupa gropi noaptea, iar prietena mea ar strânge singură sacii de gunoi ca să nu mai calce în zeamă de piersici când iese pe ușă din casă. Dar nu putem.
Revenind la freza primarului, cum ar putea cineva care nu pare că are grijă de el să aibă grijă de noi? Fiindcă asta e tot ce ne dorim, de fapt. Aia era problema noastră cu freza – cuib, ne durea la bascheți de considerentele estetice.
Există un atribut foarte frumos, de ‘primar-gospodar’, care din păcate a fost atât de folosit de PSD în anii trecuți, împreună cu cuvinte gen ‘đascăl’, încât când îl auzim ne ies bube pe față, dar el de fapt înseamnă ceva foarte frumos la bază. Cineva care se ocupă să fie bine într-un loc.
Ceea ce de fapt ne dorim cu toții.
Nota B365.ro: La cafea, la bere, la gin sau la vin – citiți Oana. Merge perfect! Dovezi, ca de obicei, mai jos:
Cele mai noi articole
