Toți avem regrete. Toți spunem, mai devreme sau mai târziu, „pe vremea mea…”. Toți ne amintim cu părere de rău de ocazii ratate, decizii greșite, lipsă de curaj sau, dimpotrivă, prea mult curaj. Vecin cu inconștiența. Iar drumurile cu STB-ul au darul special de a ne activa nostalgii de tot felul. Și ce haz ar avea să regreți, dacă n-o poți face cu voce tare? Dacă n-ai ocazia să-i „îmbogățești” și pe alții cu nereușitele tale, parcă faci lucrurile pe jumătate. Și e limpede că nu-ți dorești asta. Așa că-mparți cu generozitate tot ce te-a-nvățat viața. Și te-asiguri că fiecare zi e o zi câștigată.
🚌 Un nene sprijinit în sarsanaua cu undițe oftează în timp ce dă un raport detaliat la telefon:
– Pește? De unde atâta pește?! Pescuitu’ a rămas așa, o chestie recreativă… Am mai fost pe baltă, acum două săptămâni. Am plătit 230 de lei! 230, tu m-auzi? Am stat 24 de ore, cu 8 lansete plantate… Și ce crezi c-a mușcat? Doi carași! Păi, cu 200 de lei, îmi luam două kile de somon de la supermarket și mâncam pește!
🚌 Dilemă de liceană, în autobuzul 302.
O puștoaică slăbuță, cu unghii kilometrice vopsite savant, i se confesează colegei:
– Fată, zău că nu știu ce să mai fac… M-am tot codit și simt c-am pierdut startu’. Și-acum am doar două variante: să-mi cumpăr iPhone 13, cum are TOATĂ LUMEA, sau să aștept iPhone 14, ca să am telefon ca jumate din planetă.
🚌 Aglomerație pe linia 136. În dreptul Casei Poporului, un tataie își amintește – cu tandrețe – de Ceaușescu. Îi pronunță încetișor numele și mai mormăie ceva nedeslușit. Se uită cu jind la clădire, de parc-ar fi casa părintească din care-a fost dat afară abuziv:
– De bine, de rău, atunci aveam de toate. Acum nu mai știe ce să le facă la pensionari, ca să-i termine!
Deși nimeni nu întreabă „De ce?”, tataie se simte dator să explice:
– Ca să nu le mai plătească pensiile, de-aia!
🚌 În autobuz, o tinerică își sună precipitată prietena:
– Alo! Ce faci? Dacă-ți zic cât au venit gazele, leșini: 11 milioane jumate! 11 milioane jumate, mi s-a făcut rău! Și cică avem centrală din aia economică, Motan, de care fac reclamă la televizor… La care setezi ce temperatură vrei în casă, să zicem 21,5 grade, și abia după aia pornește. Economică! 11 milioane jumate! Bine, eu am tot dat la 32-33 de grade. Poate de-aia a venit factura atât…
🚌 – Adevăru’ e că ceva-ceva tot o fi… Da’ e și minciună curată!
De nicăieri, omul care insistă să poarte în autobuz o mască pe post de mustață se trezește vorbind. Parcă încurajat de propriile cuvinte, continuă, tare cât să-l audă tot autobuzul:
– Păi ce, pe vremea noastră nu răcea lumea? Ba răcea! Și-ncă cum! Și răcea oamenii unii de la alții! Și nu răcea numa’ oamenii, domnule, răcea gă-i-ni-le! O dată pe săptămână, maică-mea vedea care găină a răcit, o tăia și-o fierbea. De la fiert trece orice!
Nota B365.ro: De prin sertare cu #CroniciSTB: