Să mergi la Moși era o experiență aparte în Bucureștiul de altădată. Pe numele lui întreg, Târgul Moșilor era locul unde mai toți locuitorii se îmbulzeau la început de vară, și era un amestec fascinant de bâlci, carnaval, târg și comemorare a unei sărbători, toate într-una, ticsite într-un spațiu din estul Capitalei, cumva în zona unde azi este Piața Obor. Ce puteai să găsești? Cine venea la Târgul Moșilor? Cum a apărut sărbătoarea? Răspunsurile și mai mult de-atât vă așteaptă în articol.
Bucureștiul secolelor trecute avea, ca orice oraș care se respectă, propriile târguri sau bâlciuri. Fruntașul dintre acestea era Târgul Moșilor, care atrăgea în mare număr locuitorii și îi lăsa buimăciți, obosiți, cu hainele șifonate de la haosul și hărmălaia de acolo dar mulțumiți că au văzut cum a fost „la Moși”. La început, în secolul al XVIII-lea, evenimentul era unul de pomenire a morților, de comemorare a celor căzuți în bătălii, însă a ajuns de-a lungul secolelor să fie mai degrabă cel mai mare târg din Capitală, unde lumea se strângea, socializa și se distra.
Inițial, se spune că aici comemora domnitorul Matei Basarab pe cei morți pe câmpul de luptă printr-o slujbă specială și prin împărțirea de pomeni, conform Historia. Cu timpul însă, aici au început să se lege căsătorii și să se facă serbări, sub privirile domnitorului și ale boierilor și dregătorilor.
În cele din urmă, comemorarea morților de la „Moși” s-a suprapus cu Târgul de Afară, care a fost mutat din ce în ce mai mult de extinderea orașului către est. Astfel, cele două evenimente s-au contopit, astfel că „Moșii” au devenit „Târgul Moșilor”, fiind plasați în loc fix, pe zona pieței Obor de azi în jurul anului 1820.
De-a lungul anilor, târgul a devenit din ce în ce mai mare, astfel că aici își face apariția ptim și regele Carol I, în iunie 1867, pentru ca peste două decenii primăria Capitalei să cumpere terenul pe care se amenaja parcul.
Deloc surprinzător, găseai de toate la Târgul Moșilor. Spre ultimele decenii de existență, la începutul secolului XX, aici aveai de la bunuri pentru casă până la fel de fel de jucării, mâncare sau „mizilic (amestec de semințe de floarea soarelui).
Cizmarii, stămbarii sau fel de fel de alți meșteșugari și comercianți se numărau doar printre puținii care făceau bani frumoși la târg. Puștii erau invitați de negustori să dea cu barosul de lemn (un fel de strămoș al aparatului cu sac de box de azi), să asculte comedii și spectacole ale artiștilor dar și să viziteze terasele provizorii ale unor berării cunoscute din oraș, precum Luther sau Bragadiru. Cum micii nu erau incă cei mai populari, lumea servea la târg crenvurști cu bere, bragă sau limonadă lângă.
Târgul se diluează oarecum, după ce în 1903 este transformat parțial în expoziție în aer liber pentru toate roadele fabricilor și atelierelor, la decizia fostului primar I. Procopie Dumitrescu, devenind mai apoi locul unde „Luna Park” din Viena aducea aparatură și mijloace de cascadorii noi pentru București: „Gâdilici”, Montagne russe sau „Zidul Morții”.
În perioada interbelică, târgul a dispărut odată cu modernizarea și cu dezvoltarea pieței Obor, dar și din cauza faptului că aici, chiar pe locul bâlciului, a fost mutată piața Bibescu Vodă, care se desfășura chiar la baza Dealului Patriarhiei.