Ce surprize îți pot oferi dinții tăi noi și cine damblagește picioarele în STB

Pe traseele STB nu există zile de lucru și zile de odihnă: călătorii nu iau niciodată pauză din povestit. Mereu în mișcare și-n mirare, sunt gata să vorbească și, la rândul lor, să uimească.

O pensionară gâfâie și pufăie de indignare, în troleibuzul 96. După ce se liniștește cât de cât, scoate dintr-o sacoșă telefonul și, imediat ce i se răspunde, turuie complet nemulțumită:
– Alo! Da, da, sunt pe drum, acu’ mă întorc! Da’ nu mai știi cum să pleci de-acasă, domnule! Ieri de dimineață dăduse soarele, era caz de pulover! După aia se făcuse frig și stătea să plouă! Ce să mai și înțelegi?! Cu hainele pur și simplu nu te mai descurci! Zic ăștia că e toamnă, ba că temperaturi de vară, ba că furtună, ba că îngheț… Să-i zică vreme de răceală și gata!

Pe două scaune alăturate din 226, doi pensionari schimbă impresii despre un subiect foarte important: propriii dinți.
– Ce-a făcut nevastă-ta, și-a rezolvat dantura?
– Da, a tot fost la dentist, de se și plictisise! I-a luat măsuri, i-a făcut mulaje, a chemat-o din nou, când au fost ăia gata, i-a montat, a lăsat-o să vadă dacă sunt comozi… Acum e și ea om din nou! Da’ știi care-i faza?
– Care?
– A întrebat-o nevastă-mea pe doctoriță: „Și-acum, că mi-ați pus ăștia, pot să fac ca-n reclamele la proteze? Pun fixativ din ăla și mușc din măr?”.
– Și doctorița ce-a zis?
– „Vezi de treabă, nu muști din nimic!”
– Are dreptate! Așa trebuie: să mănânci piureuri, nu tare!

Cele două femei urcă gâfâind pe ușa din mijloc a autobuzului 484B. Își trag un pic sufletul, își lasă jos sacoșele și se-apucă de vorbit:
– Doamne, cum am mai alergat după mașina asta!
– Era să mă-mpiedic de două ori! Pe întunericu’ ăla și cu toate hârtoapele…
– Nu e omenește posibil!
– Poate cădeam, naibii… asta-mi mai lipsea! Că-s operată la picior!
– Aoleu!
– Daaa! Îs operată la picior și cre’ că trebuie să mă operez din nou! Acum o să mă opereze la tendoane, că prima dată m-a operat la menix!
– Mă lasă picioarele, domnule!
– Astea-s primele care cedează, la bătrânețe!
– Mai bine era invers: să te lase una-alta, da’ să stai țapăn pe picioare! Da’ ce să vezi? Parcă astea se damblagesc primele!
– Da’ io n-aveam nicio treabă, nu știu ce m-a apucat, în ultima vreme! O fi de la vaccinu’ ăla!
– Tot ce să poate! Numa’ să știi că, în general, lumea trage cu plămânii, cu inima… Da’ chiar așa, să te-atace la picioare?

Bărbatul vorbește la telefon. De fapt, nu vorbește. El doar ascultă un monolog care-l scoate, încet-încet, din sărite. Persoana de la „capătul celălalt” pare că-i explică agitat niște lucruri, că-i argumentează nu știu ce.
O fi interlocutorul la capătul celălalt, dar omul nostru e la capătul răbdării. Așa că trage aer în piept și strigă:
– DAR DACĂ AI FI OBLIGAT SĂ VOTEZI, CU CINE AI VOTA?!

Mai mult Cronici STB, mai jos:

• Nemaipomenitele aventuri feng shui ale unei mame din București, povestite de fiica ei într-un autobuz STB
• Cum devine latina, din limbă moartă, o limbă vie si erotică, când mergi cu STB-ul prin București
• Demoni și zacuscă – rețeta toamnei pe trasee STB