Ce putem interzice în București. Prima listă în 5 puncte foarte argumentate

15 feb. 2023
3113 afișări
Ce putem interzice în București. Prima listă în 5 puncte foarte argumentate
Ce putem interzice în București. Prima listă în 5 puncte foarte argumentate | Foto: Oana Titică

Bună dimineața, dragi cititori! Dacă citiți asta, înseamnă că încă nu ne-au ocupat extratereștrii. 

Ceea ce e păcat, fiindcă sigur ar face o treabă mai bună din a ne conduce planeta decât băieții care se ocupă în ziua de azi.

Săptămana asta, atenția noastră scurtă a fost atrasă de o știre din UK, care spune că Delilah, cântecul lui Tom Jones, a fost interzis complet la meciurile de rugby de pe Principality Stadium, stadionul național al Țării Galilor, din cauza versurilor ‘problematice’, care descriu un bărbat ce-și înjunghie iubita pentru că era gelos. (She stood there laughing, I felt the knife in my hand and she laughed no more), după ce în 2015 fusese interzis doar la halftime. Decizia a venit în urma unor scandaluri în care șefii Welsh Rugby Union sunt acuzați de rasism, sexism, homofobie, misoginism.

Poate, cine știe, șefii WRU au ascultat prea mult Delilah și de la asta li s-a tras, pur și simplu nu au mai putut face diferența între muzică și realitate. Ceea ce înseamnă că noi toți care am ascultat Bohemian Rhapsody zeci de ani la rând suntem un risc, ca să nu mai vorbim cele care am ascultat Man Down al Rihannei.

Însă, trecând peste cele două capodopere muzicale enunțate mai sus, m-am gândit că, dacă tot suntem pe un trend de interdicții, putem să aplicăm acestea și la nivel local, în București. Însă nu la nivel artistic, fiindcă producțiile românești sunt din fericire romantice și inofensive. (La noi, bărbații cântăreți, când sunt deranjați de exemplu de o fată Suzana, ei merg maxim să o ‘spună lui mama’, nu devin violenți, iar fetele tinere sunt atât de cuminți încât atunci când vor la mare îi cer voie lui papa.)

Deci, vorbim despre interdicții la nivel concret. Respectiv, iată ce am putea interzice în București.

1. Treningurile

Poate e o intoleranță personală fiindcă am crescut în Pitești și acolo noi efectiv nu aveam alte haine în afară de trening și, din când în când, fetele își mai puneau și fustă, uneori peste trening. Treningurile mă sperie. Îmi imaginez cum atunci când transpiri în trening, pantalonii îți lasă scame la intersecția dintre chiloți și bulane și uneori nu știu ce se mai ascunde în pantalonii ăia. O pungă de chipsuri? O altă pereche de chiloți, rămasă de ieri? Mi se pare că lumea îmbrăcată în trening arată ca Sam Smith la Brit Awards de anul ăsta, ca și cum ar mai avea la ei un spațiu de depozitare. Ca paturile de la IKEA cu rafturi dedesubt.

2. Existența a 1000 de sortimente de cafea

Pentru mintea mea blondă și ocupată în 90% din timp de probleme existențiale (Dacă vin extratereștrii, o să se supere pe noi pentru fazele cu Mulder & Scully? Ce balsam de păr folosește Nicușor Dan? Etc), efortul de a alege o cafea din cafenelele moderne este dificil.  Cu aciditate, fără aciditate, la V60, Aeropress, Syphon, Cortado, Nelly Furtado. La un moment dat, am învățat că ce vreau eu (respectiv ‘cafea cu lapte’) este, în majoritatea situațiilor, un ‘flat white’, care nu este un cappucino. De dimineață, când m-am dus la cafenea știam diferența, dar până acum am uitat, deci nu mă întrebați.

3. Casetele negre cu otravă pe stradă

Le știți, au apărut de pe vremea Gabrielei Firea, ca parte dintr-un program al uneia dintre onoratele Companiile Municipale. Sunt niște boxuri negre, cu un mic tunel la intrare și un plic de praf cu moarte-pudră în capăt, unde se presupune că șobolanii șmecheri vor ajunge, vor mânca praful, apoi vor deceda cine știe pe unde, probabil în alt sector al orașului, unde mergeau în vizită la iubita șobolăniță.

Nu știu dacă a existat vreun șobolan omorât astfel, dar ciori știu eu sigur câteva ambițioase și răpuse. În continuare, pe strada mea există zeci de astfel de casete goale, lăsate să ‘înfrumusețeze’ spațiul verde de ani de zile, fiindcă nu le strâng cei de la curățenie (‘nu e treaba lor, nu le-a zis nimeni’).

4. Publicitatea pe blocurile din Capitala țării noastre

Nu există ceva care urâțește mai tare un oraș decât bannerele de pe blocuri, care oricum sunt vai morții lor, acum sunt și împodobite cu reclame de o frumusețe deosebită, majoritatea la pariuri. Ceea ce mă duce la punctul următor.

5. Casele de pariuri

 Ca să nu mai mergem noi, femeile, ca florile, la 12 noaptea cu câinele la plimbare și, când ieșim în scară, să nimerim în mijlocul unui cerc de băieți ieșiți de la pariuri la fumat, cu ochii împăienjeniți, propun să le interzicem total în oraș și să facem un Las Vegas puțin mai la vale. Americanii de ce au putut? Cu puțin efort și voință, am putea să facem un Atlantic City la Popești Leordeni, devenind astfel și cunoscuți internațional și am recupera din turism banii ăia pe care i-am pierde prin abolirea publicității pe blocuri.

Serios. Nu?

În continuare nu știu de ce nu mă propune nimeni pentru funcția de primăreasă.

Nota B365.ro – O propunem noi pe Oana primăreasă, după care aducem random următoarele argumente:

 

Cookies