Ce pățești și ce-ntâlnești când mergi cu STB-u’ prin București. Un tip simpatic în 226 și ceva ciudățel la scara lui 168

02 iun. 2022
7548 Afișari
Ce pățești și ce-ntâlnești când mergi cu STB-u’ prin București. Un tip simpatic în 226 și ceva ciudățel la scara lui 168

Copiii sunt călătorii mei favoriți cu STB-u’. Drumurile sunt întotdeauna vesele și surprinzătoare alături de pasagerii de vârstă mică. Nu te poți aștepta să spună sau să facă exact ce trebuie, în schimb e garantat că-ți vor da mereu de gândit și de zâmbit. Chiar și prin intermediari.

Fiindcă ieri a fost 1 Iunie, m-am gândit să împărtășesc cu voi câteva dintre episoadele de păstrat pentru zile în care ne luăm cu chestii importante, „de adulți responsabili”, și uităm ce lucru încântător e să copilărești. 

🚌 O fetiță de cam 9 ani și tatăl ei fac concurs de rime. Pleacă de la cuvintele pe care le văd pe fereastra autobuzului.

– Uite, tati, ”primărie”! Cu ce merge?

– Hmm… Primărie, șmecherie!

Răspunsul a venit prompt, iar părintele zâmbește mândru. Entuziasmul i se spulberă rapid, fiindcă în secunda următoare copila întreabă, cu cel mai nevinovat aer din lume:

– Nu mai bine ”pușcărie”?

🚋 În tramvaiul 25, un tată ține în brațe rucsacul roz, bluza roz și poneiul roz ale fiicei de cam 6 ani. Pe scaun, copila își bălăngăne picioarele, cu aer teribil de plictisit. Își apropie capul de urechea părintelui și-l roagă:

– Tati, hai să ne jucăm de-a prințesele-n castel!

– Ăăăă… nu mai știu jocul ăsta.

– Hai să ne-amintim!

– Păi, de fapt, eu nici nu l-am jucat…

– Hai să… ne mai gândim!

#negocieri #nurenunța #totulpentruprințese

🚌 O fetiță de vreo 6 ani stă pe scaun lângă bunica ei și repetă, ca pentru sine, ceva ca o poezie. Se oprește brusc. Bunica, neiertătoare, constată prompt:

– Iar te-ncurci!

Copila ridică privirea și, cu aer perfect nevinovat, răspunde:

– La Tecuci? 

– Am zis „Iar te-ncurci”!

– Șapte cuci?!

(Niciodată nu e prea devreme pentru trolling.)

🚋 În tramvaiul 1, doi frați, cam de 5, respectiv 8 ani. Cel mare, blond și serios. Cel mic, foarte blond și foarte peltic. După un minut de mers în tăcere, prâslea deschide gura: „Vrei thă ne thucăm de-a armata?”. Fra-su nu vrea. Dezamăgit, piticul pare să renunțe. Doar pentru câteva clipe. Fiindcă revine cu o propunere de nerefuzat: „Îmi cânthi thi mie thumate din imnul României?”.

🚌 În autobuzul 226, un tată își privește tandru băiețelul de 3-4 ani, blonziu, cu ochi albaștri, genul îngerache. Îi așază delicat o șuviță pe frunte și se minunează:

– Moamă, da’ ce cearcăne ai! Zici c-ai băut toată noaptea!

Doi ochi verzi cercetează călătorii din jur. Codițele împletite execută un dans delicios. Din senin, o voce subțirică își informează mama:

– Carina și-a cerut scuze!

– Păi de ce? 

– Pentru că ieri s-a comportat cam urâțel.

🚌 La scara lui 168, o femeie își ajută nepoata de 3 ani să coboare. Copila se teme, se împiedică, stă să plângă. Cu infinită răbdare și toată un zâmbet, bunica îi dă indicații precise:

– Nu te grăbi, nu te zăpăci!

Nepoata, cam 2 ani. Bucălată, pantaloni roz de trening. Tutu bleumarin sclipicios. Restul, gri cu inimioare albe. Bunic plictisit, ponosit și neras.

Mititica are chef de vorbă:

– Doi, tei, patu, unu, ținți!

– Aiurea!, vine răspunsul.

– Unu, doi, patu, ținți, după ținți vine teeei! 

– N-are nicio treabă!

– Unu, doi, doi, patu, patu. 

– Ce vorbești, măi?

După tonul bătrânului – ceva între absent, intrigat și amuzat – ajung să cred că fetița nu-ncearcă să numere cu adevărat. Și nici bunicul s-o ajute. N-au chef de lecții, ci doar de-un joc numai al lor.

Copila vede ceva pe fereastră și se întrerupe din înșirat cifre. Parcă-și pierde nu doar concentrarea, ci și echilibrul: se prelinge pe scaun, gata să cadă. Cu un reflex de ninja, bunicul morocănos o readuce într-un loc sigur. Și, cu cea mai tandră voce din lume, îi șoptește: „Hopa sus, Fund Greu!”.

🚌 În autobuz, două puștoaice discută aplicat. Cea mică, de vreo 8 ani, pune întrebări. Cea mare (cam de 14) încearcă să răspundă:

– Ce înseamnă „tag”?

– E… când te etichetează cineva… Nu știu cum să-ți explic!

– Dar „scroll” ce e, când dai așa, cu degetul în jos?

– Da, exact.

– Auzi, eu un lucru nu-nțeleg cu adevărat… 

(Mă pregăteam s-aud întrebarea supremă despre tehnică și tehnologie)

– Nu-nțeleg de ce voi, fetele mari, aveți atâtea coșuri!

Cookies