ARHIVA B365

Ce investitori imobiliari dețin cele mai multe foste fabrici comuniste

Ştirile despre transformarea unor foste fabrici în proiecte imobiliare le-au depăşit de mult pe cele despre construirea unor noi facilităţi de producţie. Unii dintre cei mai mari investitori imobiliari, în ale căror portofolii se regăsesc terenuri pe care odată funcţionau gloriile industriei româneşti, văd în acest fenomen un proces natural, cauzat de „căpuşarea” până la faliment a fabricilor româneşti, de obligativitatea mutării producţiei în afara oraşelor, de lipsa investiţiilor în infrastructură, de numărul redus al muncitorilor specializaţi şi de forţa de muncă scumpă, de inexistenţa unor stimulente guvernamentale pentru producţie şi, nu în ultimul rând, de mutarea interesului producătorilor către ţări mai competitive.

Suprafeţele imense şi amplasamentele privilegiate au transformat fostele fabrici socialiste – multe rămase doar mormane de fier şi beton – în magneţi pentru investitorii imobiliari. Bucureştiul a fost cel mai asaltat, în decurs de câţiva ani fiind vândute 29 de foste fabrici pentru care s-au plătit peste 850 mil. euro, potrivit Capital.

Grupul francez Auchan se află pe primul loc în topul celor mai mari proprietari de foste platforme industriale, având în portofoliu Tractorul Brașov, Electroputere Craiova (50%), Tricodava (50%) și Grantmetal. Fondul de investiţii deţine peste 100 ha de teren în România, jumătate fiind format din foste fabrici.Austriecii de la Immofinanz sunt cei care au în portofoliu cele mai multe şi cele mai scumpe foste unităţi de producţie. Aceștia dețin fostele fabrici Ventilatorul, Rocar, Electronica, IUS Brașov, Eurolat Baia Mare.  Managerii Immofinanz au recunoscut că în cazul unora dintre parcele vor trebui să aştepte şi câteva zeci de ani pentru a le dezvolta, întrucât preţul de achiziţie a fost extrem de mare. Atractivitatea fostelor fabrici este dată şi de faptul că unele dintre acestea s-au bucurat în trecut de scutirea de la plata taxei de proprietate şi după transformarea lor în proiecte imobiliare această scutire a rămas în vigoare. 

Pe locul trei în clasament se află afaceristul Ion Rădulea, care deține fosttele fabrici Semănătoarea, Pumac și Romcolor 2000. 

În debandada anilor ’90, o serie de fabrici au intrat în posesia unor investitori mai mult sau mai puţin interesaţi de producţie. Unul dintre cei mai mari este Broadhurst Investment. Fondul american a cumpărat de pe bursă, în perioada 1997-2000, active în valoare de circa 300 mil. euro, în principal fabrici şchiopătate de capitalismul sălbatic.

Proprietăţile acumulate au fost rapid eliberate în perioada de „boom” imobiliar, când Broadhurst a vândut foste fabrici precum UMEB, Tricodava, Electrotehnica, Muntenia şi Electroaparataj, de pe urma cărora a încasat circa 240 mil. euro. Până la izbucnirea crizei economice, americanii au reuşit să vândă proprietăţi de peste 500 mil. euro. 


Recomandarile noastre


Parteneri

Back to top button