Ce film e obligatoriu să vezi dacă stai în București

Acesta va fi un articol foarte scurt, pentru că pilda este scurtă, iar mie mi-a luat doar 43 de ani ca să o înțeleg, deci e posibil ca ție să-ți ia mai puțin. Ieri m-am uitat la primul episod din sezonul șase al serialului de mare angajament Black Mirror pe Netflix. 

Nu e nevoie să vezi 5 sezoane ca să te uiți la episodul acesta, pentru că episoadele nu au nicio legătură unul cu celălalt, ci sunt, fiecare în parte, povești individuale, cele mai multe superbe.

Mic spoiler, dar sufletul meu îl roagă pe sufletul dumneavoastră să citească și apoi să privească episodul. Primele maxim 10 minute. Acest prim episod începe în felul următor. O femeie caucaziană, Joan, se trezește lângă iubitul ei indian, Krish. Apoi ea merge la muncă, interacționează cu asistentul ei gay, concediază o angajată care avea o treabă importantă, dar pe care corporația nu o mai voia. Joan merge apoi la psiholog, povestește că se plictisește lângă iubitul ei indian, că mâncarea făcută de el nu are gust, dar ea se preface că are și mai povestește că, lângă fostul ei iubit toxic viața era mai interesantă. Apoi primește mesaje de la fostul iubit, se întâlnește cu acesta, se sărută, dar fuge ca să nu se întâmple mai mult. 

Așa. Apoi, Joan se duce acasă și mănâncă din nou din mâncarea indiană fără gust. Pentru domniile voastre care nu au încercat mâncare indiană, mâncarea indiană este una dintre cele mai aromate din lume, recomand, doar că așa suntem noi oamenii, uneori nu ne convine ce ne face bine sau ce ne place, ce ne aromează bine, gen. Joan mănâncă alături de iubit și apoi se pun pe canapea să se uite la un serial pe Strawberry, parcă, Netflixul din serial. În sensul de aceeași grafică, dar cu S roșu în loc de N roșu.

Și aici începe șmecheria. Cum stau Joan și Krish pe canapea după cină, caută un serial și găsesc un serial care, ce să vezi, e fix despre viața lui Joan. Serialul din serial se numește tot “Joan e îngrozitoare”. În rolul principal e Salma Hayek, interpretând-o pe Joan care face tot ce v-am povestit eu până acum. La un moment dat, Salma Hayek ajunge să se uite și ea la un serial despre viața ei, iar pe Salma Hayek o joacă Cate Blanchett. De aici nu vă mai spun, dar urmează vreo 45 de minute excepționale.

Sunt născut la Drăgășani, județul Vâlcea. După 19 ani, m-am mutat la Timișoara, ca să mă prefac timp de un an că studiez dreptul. M-am mutat apoi la București, unde am stat între 2000 și 2012. Apoi am stat la Londra timp de doi ani. Apoi la Cluj, între 2014 și 2017, apoi la București din nou până în 2022 și, de anul trecut experimentez, cu mici întreruperi de București, viața la țară. 

Ce am remarcat e că, cu cât orașul în care stai e mai mare, cu atât e mai dificil să fii atent la tine, să te vezi cum ești cu adevărat. Cu cât orașul e mai mare, cu atât tentația de a judeca alți oameni și de a fi atent la ei și la greșelile lor e mai mare. Acuma, nu toată lumea se poate muta azi la țară, dar putem să fim mai atenți la noi, la comportamentul nostru, la judecata noastră și mai ales la ce scoatem pe gură.

La început a fost Cuvântul, iar Cuvântul era Dumnezeu, dar, cu toate astea, multe dintre cuvintele pe care le scoatem pe gură ne dau dracu în timp ce îi dăm dracu pe alții. Ce prost e ăla, ce dobitoc e ăla auzim peste tot. Și nu e așa, căci Dumnezeu a creat diversitate ca să ne vedem egali, identici. Deci muie noi, căci suntem doar unul.

Acum o săptămână, trebuia să merg la un sex party care s-a anulat. Sâmbăta trecută, că v-am zis că e criză de aparate de clismă pe regiunea Bran-Moieciu. Acum câteva luni, mi s-a nimerit să fiu în tren lângă o doamnă care mi-a zis că îi știe pe vecinii mei. Mi-a dat numărul dumnealor, dar, pentru că pentru lucrurile bune trebuie să ai răbdare, i-am sunat abia sâmbăta trecută, pentru că s-a anulat sex party-ul. I-am sunat să îi invit duminică la prânz, dar dumnealor mi-au zis că nu merg la prânz la persoane necunoscute, așa că cel mai bine ar fi să merg atunci, pe loc, la dumnealor să bem ceva și să ne cunoaștem.

Le-am băut aproape o sticlă de whisky, ne-am simțit foarte bine, m-am îmbătat muci, dar, cu toate astea, am ajuns, prin beznă, cu câinele octogenar la subraț acasă. Am pus câinele pe canapea, eu am leșinat lângă canapea și asta fost bine pentru că m-am pișat pe mine. 

Cu vecinii m-am văzut aproape zilnic. Am fost și aseară la dumnealor, m-am îmbătat muci, am venit acasă, am pus câinele pe canapea, eu am leșinat lângă, m-am pișat pe mine. Iar marea mea reușită în viață e că nu mi-e rușine cu asta și că, dacă s-ar face un serial cu mine, nu mi-ar fi rușine cu ce ar fi în el, pentru că ce am învățat superb e faptul că a-i judeca pe alții e cel mai mare rău pe care mi-l pot face mie, iar eu nu mai vreau să-mi fac rău. 

Și, în fond și la urma urmei, cred că despre asta e viața, să nu ne fie rușine cu filmul nostru în fața celorlalți și să nu ne mai facem rău. Pentru că oameni suntem și mai greșim. Inclusiv atunci când îi vorbim de căcat pe alții e o greșeală care poate fi reparată. Și nimic n-o repară ca tăcutul din gură sau băutul cu prieteni. Pup dulce. Și o să mă citez acum: Ce spui despre alții arată ce părere ai despre tine și despre Dumnezeu. Pup dulce din nou. Doamne ajută și Doamne ferește, judecata din noi, cu subînțeles, ne zâmbește. Adi de la Vâlcea

Nota B365.ro – Tot Teleșpan, mai jos:

• West Side Flower Fest – Ce floare ești, în funcție de boala psihică
• Un truc simplu prin care îți poți crește încrederea în tine
• Depresia e Boss