Ce facem cu morții abandonați pe marginea străzii în București. O propunere
Cel mai cooltural loc de băut al Bucureștiului este o "sticlărie"
Nu, nu e vorba despre crucile celor câteva de mii de morți anuali de pe marginea șoselelor, ale căror cruci definesc reflexul nostru medieval de a comemora morții la orice răspântie de drumuri, ci despre morții imobiliari de care sunt pline marile noastre orașe. Însă, Bucureștiul a devenit campionul acestor monștri neterminați.
Urâțeniile care ne kitschiuesc și ne chinuiesc orașul și care ne ocupă vizual și degeaba spațiile vitale ale necivilizației noastre urbane au devenit niște prezențe fantomatice pe care le ignorăm ca pe frigiderele stricate aruncate în fundul curții și pe care ni le ridică la un moment dat căruțele nomazilor ce colectează fier vechi.
Bunăoară, de ce n-am putea arunca și „clădirile stricate” la gunoi!? Sau de ce nu le-am putea “recicla” în folosul comunității!?
Decanul Facultății de Arhitectură de la Cluj, Șerban Țigănaș, spunea de curând că terenurile și clădirile nefolosite sau abandonate ar trebui impozitate mai mult. Eu aș supralicita cu impozit anual progresiv, astfel incât, după câțiva ani de zile, orice teren sau clădire “nesimțită” să devină o bilă fierbinte pentru orice proprietar nepăsător.
O propunere, apoi strigături
La care, evident, au venit românii deposedați de proprietăți 45 de ani în comunism să strige că e un abuz. Iată una dintre replicile agorei din poiana lui Iocan:
„Dreptul de proprietate are în esența lui dreptul de folosire ți de abuz. Adică, dacă sunt proprietarul unei clădiri, pot să-i dau și foc. Dacă am un teren, pot să nu-l „folosesc”. Este cretin să vrei să supraimpozitezi un proprietar pentru că nu face cu bunul lui ceea ce visează Puterea.”
Esența unei civilizații urbane depinde de ce se întâmplă în exteriorul casei tale. Dacă lași o “măgăoaie” de zece ani neterminată, dă-mi voie să te cam fac să plătești abuzul ăsta estetic și urbanistic, într-un oraș mult prea mic pentru o aglomerație urbană atât de haotică..
Așadar, în tradiționalul “cretinism” anti estetic și anti urbanistic românesc – nu există în nicio capitală europeană debandada asta anti urbană ca în București – ar trebui să te coste din ce în ce mai mult „să-ți dai foc” proprietății în numele dreptului la proprietate.
Iar când o spune un specialist ca profesorul Țigănaș, rezultă că are și argumente științifice. El nu reprezintă „Puterea”, ci Specialistul.
„Planificarea urbană e grea, suportăm consecințe câteva decenii”
Țigănaș a mai precizat de ce municipiul său, Cluj-Napoca, nu este un oraș de cinci stele. Cu-atât mai valabil pentru Capitala Țării:
”Dacă s-a dat liber ca fiecare să construiască unde vrea, ai deschis cutia Pandorei. Vom trăi cu consecințele acestea zeci de ani. Aceste fenomene au început să fie sesizate, dar este un decalaj de 20 de ani. S-a spus că în acest zone nu sunt rețele, nu e transport, pentru că sunt prea puține case. Toate lucrurile s-au spus, dar nimeni nu le-a ascultat. De ce? Pentru că planificarea este dificilă. PUG -ul din 1999 a fost făcut pe bani foarte puțini, iar consecințele le suportăm 20 – 50 de ani”.
Și poate ăsta e și unul dintre nenumăratele explicații pentru care Nicușor Dan a cerut amânarea pentru doi ani a planurilor urbanistice, obținând până la urmă doar un an de la Consilul General, după o cruntă negociere politică.
…Înapoii la morții de pe marginea străzii
Esența unei civilizații comunitare nu este reprezentată de confortul tău de după gardurile înalte ale casei tale de om cu „o situație aranjată”, dacă în ceea ce numim spațiul nostru concubin și citadin umblă câinii cu clădiri în coadă. Urâțenia exterioară, masacrul urbanistic moștenit de la cel mai mare killer al frumuseților patriomoniale, epoca ceaușescu, este mai mult decât evidentă. Cât despre patrimoniu, Bucureștiul a pierdut o suprafață mai mare decât a orașului Veneția. Și din Micul Paris a ajuns un fel de „Marele Pieriși”.
Așa că, în drumul meu de trotinetist profesionist, am făcut niște fotografii „în goana calului”, care arată probabil doar câțiva „avortoni” din marile intersecții bucureștene. Bucureștiul chiar deține câteva sute de astfel de aberații care ne urâțesc viața de zi cu zi, așa cum viiturile gunoifere îngrozesc orice om care așteaptă mântuirea naturii mamă pe malul unei ape foste cristaline.
Nota B365.ro: Nouă ne place să ne plimbăm cu Liviu prin București și prin viață, după cum urmează:
Cele mai noi articole
