Ce face Pantelimonul când nu petrece: se transformă în spațiu cultural

Alma Cazacu și Mădălina Roșca s-au gândit să facă fundația Make a Point în 2009, după ce au terminat un masterat în Anglia și au văzut sistemul de spații culturale din fabrici care există acolo. Se cunoșteau din facultate, fiind amândouă studente la UNATC.

Alma spune că au ales o zonă periferică pentru că, în București, toate activitățile erau concentrate în câțiva kilometri pătrați din centrul Capitalei. Au început așadar să caute spații de la marginea orașului și au găsit unul din Postăvăria Română. O aveau alături și pe profesoara Viorica Bucur, critic de film, care a decedat însă la două luni după ce s-a pus proiectul pe picioare.

Pe parcursul căutării și-au definit și conceptul dorit: „Am zis că trebuie să fim foarte deschiși la ceea ce facem. Chiar dacă vrem să avem niște proiecte personale, trebuie să ajutăm și alți oameni să aibă proiectele lor aici, să funcționăm ca o platformă de proiecte culturale: ca o bucătărie americană”, povestește Alma.

Primul proiect pe care l-au avut a fost Make a joi: joia rezervată filmelor și dezbaterilor pe marginea lui. Inițiativa s-a născut în timp ce pregăteau spațiul din Postăvărie, cu niște prieteni. Puneau, după ce terminau treaba, câte un film și, fiind toți de la facultatea de film, stăteau și după ca să-l analizeze. Pe parcurs, au invitat și bucureștenii să-l analizeze împreună cu ei- și nu doar cu ei. Au adus invitați din domenii variate, care să aleagă filmul de joi și pe care să-l dezbată împreună cu publicul prezent. Numărul de oameni care vin la film variază în funcție de invitat, dar, în general, vin cam 15 și 30 de persoane la fiecare proiecție.

Alma spun că bucureștenii au fost reticenți la început și a fost greu să schimbi obiceiurile oamenilor: „Motivația pe care o dai publicului trebuie să fie suficient de puternică încât omul, după ce termină jobul la 6 și ceva, să vină până în Pantelimon.” 

Le-au oferit motivația și prin proiectul Mă numesc cartier, care s-a extins pe cinci luni de zile. Au demarat diverse evenimente în Parcul Morarilor, din spatele Postăvăriei Române, bazate pe colaborări cu mai multe ONG-uri sau artiști. O organizație a venit cu hamace colorate, unde puteai veni să citești o carte. Biblioteca alternativă de acolo îți dădea cartea. Și, dacă te săturai de leneveală în hamac, puteai să iei cursuri cu o trupă de teatru care lucrează cu tobele.

Proiectul a avut  evenimente pentru mai multe tipuri de public- a inclus și o expoziție de artă despre cartier și una despre istoria cartierului. În paralel, s-a desfășurat un studiu sociologic în care au fost implicați locuitorii zonei, ca să afle ce fac ei în timpul liber și ce și-ar dori să facă- ca să se poată coordona cumva cu informațiile acestea:„Mulți se plângeau de lipsa unei săli de teatru în zonă și asta n-o putem suplini decât când mai vine o trupă și ne roagă să le dăm spațiu pentru o piesă- se întâmplă, dar nu prea frecvent. În principiu, oamenii sunt deschiși la opțiuni, le plac cel mai mult ieșirile în aer liber. Le lipsește un loc de socializare, cafenele, baruri, să fie puburi locale, să poți ieși la o bere decent și elegant în cartier, să nu fie o bodegă. Noi aici nu prea ne aruncăm deocamdată.”

O altă acțiune din cadrul proiectului a fost Sera de Cultură Vie– cu ajutorul unui grădinar, au umplut spațiul din Postăvărie cu plante, au făcut și o grădină de 1 metru pătrat plină cu leguminoase și o serie de workshopuri despre mâncarea raw.

Au demarat și o expoziție cu portrete vii, realizate de artistul Vlad Petri, portrete făcute la scară 1 la 1 cu tot felul de obiecte personale ale omului fotografiat: „Am organizat expoziția cu ele și am dat utilizatorului ocazia să vadă fiecare portret în sine cu lanterna. Pe background, niște foști colegi de-ai noștri au făcut un fel de coloană sonoră cu interviuri date de toate persoanele din fotografii. A fost foarte bine primit.”

Spune că s-au adunat o mulțime de oameni la evenimente și, după ce s-a terminat, s-au rugat de ei să se întoarcă. Ele ar vrea să se extindă și în alte cartiere, însă deocamdată depind de finanțări și, „oricât de ONG-non profit suntem noi, tot pe bani funcționăm”, explică Alma.

În ceea ce privește finanțarea, se bazează fie pe fonduri de stat (AFCN, ICR), fie pe fonduri private: „Abordăm diferite companii pentru sponsorizare. Acolo cumva sunt și mai multe șanse să primim bani. Plus că procesul de sponsorizare nu este la fel de complicat ca la fondul de stat.”

Un alt proiect a fost pictarea Turnului de Apă de la Postăvăria Română: au convins direcțiunea Postăvăriei, s-au agitat să obțină aprobări pentru construcția unei scări pe el și au ieșit cu urne mobile în București, ca să strângă voturi pentru cum să fie pictat Turnul.

Au ales zona Pantelimon ca loc de acțiune și pentru că, într-un fel, amândouă erau legate de ea: Mădălina a crescut acolo și Alma avea o prietenă în copilărie în zonă, la care mergea des. Cei care s-au alăturat proiectului nu stau însă aproape și au venit doar pentru că le-a plăcut ce se întâmplă acolo. Acum sunt circa 20 de voluntari care se implică în proiecte.

Fetele speră ca Make a Point al lor să make a change too, în ceea ce privește imaginea cartierului. Spun că Pantelimonul e un cartier cu personalitate, Alma își amintește cum, atunci când mergea în vacanță la bunici, copiii de acolo, care nu erau bucureșteni, o întrebau de fiecare dată cum e în Pantelimon: „În afară de asta, avem biserica de la Mărcuța, sanatoriul unde a murit Eminescu. Suntem la graniță cu Stadionul Național, sunt toate lacurile din zonă care-s foarte faine.  Deși nu pare la prima vedere, e un cartier cu personalitate, sunt case interesante, sunt povești, dar trebuie să ai răbdare un pic cu el.”