GOOD LIVINGHUFFLIBERTATEASMART CITY

Ce conduci în București când te lasă frânele la mașină?

Probabil vă întrebați cum am ajuns aici. Păi...e simplu. O mașină vechiuță, te aștepți să te lase din moment în moment. Sincronizarea a fost incredibil de proastă: tocmai o scosesem din service cu câteva zile înainte.

Era miercuri seară, în traficul din București, la semafor (același semafor la care am stat 10 minute😊), la jumătatea drumului dinspre birou spre casă. Și cum stăteam eu cu piciorul pe frână, așa cum am fost învățată la școala de șoferi, am simțit că mi s-a mărit cursa pedalei și o puteam apăsa cu totul până la capăt (practic, devenise moale ca plastilina).

Imediat am spus că nu are cum să fie un semn bun pentru că mașina asta a ajuns să fie extensia propriei mele persoane, conducând-o de peste 4 ani. Și, automat, am ajuns să-i cunosc fiecare sunet și scârțâit.

Cum nu aveam șanse să trag pe dreapta să verific ce naiba se întâmplă, am zis un „Doamne ajută!” și mi-am continuat drumul. Și nu că nu aveam șanse, dar nu aveam cum să mă bag pe sub mașină. Doar îmi imaginez cu ochii minții: mașina pe avarii, coboară o fată micuță, pe la 1,64 m și se tăvălește pe sub mașină ca să-i ia pulsul. Not!😊

Până acasă, distanța de frânare se mărise considerabil de fiecare dată când apăsam frâna. Ca mai apoi să aflu că s-a spart un furtun (nu știu care, pentru asta există service-ul auto😊) și lichidul meu de frână s-a pierdut pe drum și încă se pierdea la fiecare apăsare a pedalei.

Păi și ce conduc în București dacă m-au lăsat frânele?

Săptămâna trecută am tot folosit aplicațiile de tip taxi și pe lângă prețul exagerat pentru fiecare cursă, era și sentimentul de „eu ce naiba fac acum 25 de minute până ajung la birou?”. Aveam noroc dacă nimeream un șofer vorbăreț ca să mai treacă timpul.

Mașina electrică pe care am condus-o de dimineață, în București.

Azi dimineață m-am trezit bine-dispusă și am deschis aplicația pentru mașini electrice în București pe care o aveam în telefon. Mai condusesem tipul acesta de mașini, dar doar pentru distracție. Recunosc: aveam mici emoții și îmi făceam tot felul de scenarii.

Am intrat pe hartă, am văzut care este mașina cea mai apropiată și am rezervat-o (ai 15 minute la dispoziție să ajungi la mașină). A trebuit să merg 5 minute pe jos până am ajuns la ea, și asta din cauza zonei în care este permisă parcarea mașinilor electrice (ai grijă sa verifici zona de fiecare dată când vrei să iei o mașină și când vrei să o parchezi).

Ajunsă la mașină, am deschis-o din aplicația telefonului, i-am lăsat ștergătorul de pe spate jos (probabil era locul cuiva de parcare și cel dinaintea mea a lăsat-o acolo), am setat radio-ul pe postul FM preferat și am pornit la drum.

Drumul fără zgomot de motor termic (v-am impresionat,așa-i?) l-am parcurs în 23 de minute, pe toate străduțele cunoscute de mine, așa cum vin zilnic spre birou. Iar cursa m-a costat mai puțin decât dădeam pe orice aplicație de tip taxi. Jur pe roșu și nici nu fac reclamă ascunsă la vreo companie sau alta!

Țineți minte: dacă vreți să încercați mașini electrice, încercați-le în drum spre birou. Încercați lucruri noi, faine, vă și distrați și uitați și de frânele stricate de la mașină. Drumuri bune, colegi de trafic!


Recomandarile noastre


Parteneri

Back to top button