Bună dimineața, dragi cititori, la cafeluța cu panică. Dacă simțiți că trăiți într-o teroare constantă cu accente „acum chiar vine Sfârșitul Lumii” și nu vă mai puteți concentra la muncă, nu uitați că am mai fost aici.
Era martie 2020 și o dimineață obișnuită ca aceasta de luni pe mulți dintre noi îi prindea în genunchi, aplecați deasupra pragului de la intrarea în apartamentele noastre din București. Acolo, frecam tare cu Igienol pe sub ușă și peste prag, stropeam pisica cu Igienol și ne dezinfectam pantofii ca să nu penetreze Covidul casa noastră și să ne ia Necuratul pe toți.
Tot atunci, seara, pe sub balcoanele pe care priveam panicați, cu un pahar de alcool în mână, turnat dintr-o sticlă de gin de la Mega dezinfectată cu ce Igienol ne-a rămas după ce am clătit pisica, vedeam cum treceau mașini de poliție cu sirenele pornite, care ne amenințau în difuzoare să nu părăsim casele.
Mai apoi, dacă părăseai casa în toiul nopții, aveai nevoie de adeverință scrisă de la muncă sau un motiv cărora celor de la Poliție să li se pară legitim.
Personal, de atunci aștept să vină sfârșitul lumii.
Să nu înțelegeți că îmi doresc asta, doamne ferește, sunt atâtea prăjituri pe care nu le-am mâncat, dar sunt pregătită emoțional în fiecare secundă în caz că vine, ca să nu mă ia prin surprindele.
Ne-am dus la granițe să îi luăm pe vecinii noștri de peste hotar cu mașinile, să îi ducem la noi acasă sau unde găseam loc, le-am dus ajutoare și am plâns lângă copiii lor când au aflat că tații le-au murit pe front.
Sigur! ne-am gândit, ‚vor veni ucrainenii la noi în țară pentru a se ascunde de război, apoi – următorul pas – mergem CU TOȚII împreună la următorii vecini în Bulgaria, în ziua când tancurile rusești vor poposi la noi în țară, apoi – când tancurile vor trece Dunărea cu bacul – dimpreună cu frații bulgari vom coborî mai departe, în Grecia.
Acolo, înghesuiți la umbra măslinilor, vom aștepta sfârșitul lumii împreună, la un pahar de ouzo.
În mijlocul unei perioade în care prețurile au devenit complet de pe altă planetă, unele chiar triplate față de puțin timp înainte, conducătorii se uitau pe niște tabele și spuneau ‚dar uitați!!! România o duce cel mai bine din ultimii ani!!! Cum puteți să spuneți că o duceți rău cu banii?!?!’, apoi începeau să zică ceva de PIB glorios, uitând că acest domn pe nume PIB nu vine cu noi la supermarket să ne plătească coșul săptămânal.
În care s-a adus o pereche de oameni noi în viețile noastre surmenate, vieți unde chiar nu mai încăpea multă lume, respectiv pe Călin Georgescu și pe Cristela Soția Acestuia, Naturopat & Dansatoare. Atunci am gândit – sigur, acesta în sfârșit e momentul în care vine sfârșitul lumii!
La mustață, săptămâna trecută, acest potențial Final al lumii a fost evitat prin decizia CCR.
Apoi, în weekend, un domn celebru pe internet numit Stegarul Dac a apărut în vârful unei macarale fix din mijlocul bulevardului Iuliu Maniu, blocând astfel traficul.
În primul rând: dacă chiar voia să dea fatală autorităților, trebuia să facă asta într-o vineri după amiază, când toată lumea merge acasă în Militari Residence sau iese pe autostradă spre Pitești – atunci chiar ieșea rău, iar Sfârșitul lumii ar fi venit dinspre interior spre exterior, adică ieșeam toți în stradă să ne-o dăm parte-n parte.
Dar așa este o șansă ratată.
Vâzând la știri imaginea impresionantă cu drapelul țării arborat deasupra bulevardului pustiu din Militari, fluturat de un domn, am zis „ACUM CHIAR VINE”.
Însă, din păcate, așa cum a declarat domnul respectiv, nu a putut să stea mult pe macara fiindcă ‚a cam înghețat’, și dorea doar să tragă un semnal de alarmă referitor la faptul că domnul Iohannis și judecătorii CCR nu și-au dat demisia încă, așa cum se sugerase pe internet, de asemenea să îndemne să facă și alții un gest similar și să posteze pe Tik Tok un mesaj de susținere al lui Călin Georgescu, astfel încât acesta să simtă că oamenii sunt alături de el, cum ești alături de ‚un copil care intră în examen.’
Apoi a fost trimis la psihiatrie pentru o evaluare.
O oportunitate ratată, sincer, fiindcă dacă Stegarul Dac tot a muncit atâta întru urcarea pe macara, ar fi putut face un documentar tip SKYWALKERS de pe Netflix, în care un cuplu încearcă să escaladeze cele mai înalte și impresionante clădiri de pe glob.
Dacă nu l-ați văzut, îl recomand. Este ceva la care să ne uităm să mai treacă timpul până vine adevăratul sfârșit al lumii.