Pe hartă sau la picior, Magheru este un bulevard mititel. Mai exact, e un bulevard scurt – nici măcar un kilometru lungime nu are. Dar este, neîndoielnic, unul dintre cele mai mari și mai puternice simboluri ale orașului.
El și „fratele” său, Nicolae Bălcescu, care leagă Piața Romană de Piața Universității, au apărut în București pe la începutul secolului XX.
La începuturile sale, bulevardul Gheorghe Magheru s-a numit „Ion C. Brătianu”, iar de la 1931 a purtat numele lui Take Ionescu. Pe vremuri, acolo unde acum e una dintre gurile de metrou, exista un scuar cu statuia politicianului. Era peste drum de Leonida.
Bulevardul Magheru nu este doar una dintre cele mai importante artere ale orașului, este, practic dintotdeauna, un loc “cool” din oraș. O stradă pe marginile căreia s-au ridicat clădiri impresionante, clădiri de apartamente – dar nu numai – numai bune să visezi să trăiești în ele.
Arhitecţi renumiţi au construit clădiri importante pe acest bulevard, amintește Agerpres.
În cartea „Străzi vechi din Bucureştiul de azi”, apărută în 2011, la Editura Humanitas, Alexandru Ofrim scrie:
Conceput de edilii oraşului în jurul anului 1900, bulevardul Magheru urma să fie o porţiune a magistralei Nord-Sud, între Piaţa Romană şi Calea Şerban Vodă. Această nouă arteră trebuia să descongestioneze Calea Victoriei, care suporta cea mai mare parte a traficului pe axa Nord-Sud. În preajma Primului Război Mondial se reuşise alinierea şi sistematizarea unei porţiuni cuprinse între Piaţa Universităţii şi strada Ion Câmpineanu (fosta Regală), care a fost denumită bulevardul Ion C. Brătianu. La nord de strada Câmpineanu, până la Piaţa Romană se afla o reţea densă de străzi înguste: Vienei, Jules Michellet, Nicolae Bălcescu etc.
În perioada 1923-1930, cele două bulevarde dintre Piaţa Romană şi Piaţa Universităţii alcătuiau una dintre cele mai moderne artere bucureştene.
De-o parte și de alta au fost construite clădiri cu 10 etaje, mai amintește același Alexandru Ofrim
Bulevardul nu a avut un aspect unitar, datorită faptului că aceste construcţii moderne coexistau cu vechi case boiereşti şi locuri virane. Partea centrală a bulevardului era strangulată de diverse case, ai căror proprietari influenţi nu s-au lăsat expropriaţi. Bulevardul a primit înfăţişarea actuală abia după 1950, când a fost demolat acest perimetru, realizându-se o circulaţie fluentă între Piaţa Romană şi Universitate. Cu această ocazie a fost demolată şi frumoasa clădire a Muzeului Simu, construită în stil neoclasic după modelul Erehteionului din Atena.
Îți recomandăm să citești și::
Între cele mai cunoscute clădiri de pe acest bulevard se numărau Restaurantul „Grădiniţa” (acum un fast-food faimos) Cofetăria „Casata” (reconstruită după 1977), Casa D.A. Sturdza (unde, până în 1990, a fost sediul Casei de cultură a copiilor din sectorul 1, unde acum e librăria Cărtureşti), Magazinul „Eva„, blocul ONT, Blocul ARO (cu Cinema Patria) – construit între 1929-1931, Cinema Scala, Teatrul „Constantin Nottara” (clădire construită de inginerul Ciulley, tatăl regizorului Liviu Ciulei), Hotel Ambasador, Hotel Lido, Clădirea CICLOP (prima parcare supraetajată, construită în 1928), Blocul Scala şi Blocul Dunărea (reconstruite după 1977), Blocul Wilson (grav avariat la cutremurul din 1977 și refăcut ulterior).
Din nefericire, unele dintre au fost puse la pământ de cutremure. Seismul din noiembrie 1940 a dărâmat Blocul Carlton, iar Blocul Casata a căzut la cutremurul din 1977. Multe dintre cele care au supraviețuit sunt așa-numite clădiri cu bulină roșie, deci cu risc seismic periculos de ridicat.
Era destul de aglomerat pe Magheru și în anii ’60, dar mai degrabă de la mijloacele de transport în comun, nu de la autoturisme – pe care încă le puteai număra când îți treceau prin cale. Erau autobuze, troleibuze și, dap, tramvaie.
Pe Magheru, așadar, cândva circula și tramvaiul, scos de pe acest bulevard în 1964. Șinele erau pe mijlocul bulevardului, iar stațiile, desigur, erau tot așa.
Magheru a fost, la un moment dat, unul dintre cele mai scumpe bulevarde din lume, Și nu vorbim despre un timp îndepărtat, ci despre anul 2012, când se afla pe locul 52 într-un top al celor mai scumpe 62 artere comerciale de pe tot acest Pământ. Azi, e plin de magazine abandonate, multe cu gratii, să nu le calce hoții.
Îți recomandăm să citești și:
