“Cazinul” de la malul Mării Negre, simbolul orașului Constanța, are parte în prezent de majore lucrări de consolidare și restaurare. Ministerul Dezvoltării, prin Compania Națională de Investiții, estimează că impunătorul edificiu va fi redat comunității în anul 2023. Primul cazinou din România demn de Riviera Franceză fascinează și astăzi prin spectaculoasa sa compoziție arhitecturală, realizată în stil Art Nouveau, și prin povestea sa bătută de valurile mării și ale istoriei recente. Ce a fost, ce a ajuns și ce va fi minunata clădire de la malul Marii Negre, mai jos.
A venit vacanța cu trenul din Franța, mergem la Constanța. Adică la Tomisul în care și-a plâns exilul și înstrăinarea Publius Ovidius Naso în ale sale Tristele și Ponticele, singur printre “geți și sarmați care purtau piei cusute, iar din bărbile lor atârnau sloiuri de gheață”. Ajungem în Constanția bizantină și la Kustenje/ Kustenge, după numele purtat de geamie sub stăpânirea otomană, care-a durat 500 de ani. La Constanța înfrumusețată și modernizată de Regele Carol I, orașul în care era ridicat primul cazinou din țară, inaugurat în anul 1910. Avea să urmeze fratele său de la munte, Cazinoul din Sinaia, deschis în ziua de 5 iulie 1912.
Până la Războiul de Independență, Constanța era o geamie otomană fără canalizare, “cu străzi strâmte și cotite” desfundate, cu case ridicate după model turcesc, cu curți largi, cu maluri argiloase neconsolidate, dar cu nespus farmec oriental dat de eterogenitatea neamurilor venite din toată lumea. La Recensamântul din anul 1894 au fost înregistrați 9.499 de locuitori din care: 2.519 români, 2460 greci, 2.202 tătari și turci, 815 de evrei, 559 armeni, 332 germani, 181 unguri, 109 italieni, 106 bulgari, 33 de ruși și 109 englezi, francezi, olandezi, sârbi și muntenegreni. În anul 1915 Constanța avea 15.777 de locuitori, iar în anul 1916, 34.000 de locuitori și 4766 de construcții, conform istoricului de artă Dr. Cezara Mucenic, “Cazinoul din Constanța-Istoria locului și a clădirii.”, arhivacezaramucenic.rhabillage.ro. Despre Arhiva Cezara Mucenic am scris aici.
Istoria modernă a Constanței începe în anul 1879 când Dobrogea devine parte a României prin semnarea, la 13 iulie 1878, a Tratatului de la Berlin, urmare a războiului ruso-turc din 1877-1878, „la care România a participat cu pierderi umane majore”. Tratatul de la Berlin a recunoscut Independența României – proclamată de Principele Carol la zece mai 1877. Kustendje își reia atunci denumirea bizantină de Constanța. Regele Carol I și-a dorit Dobrogea pentru ieșirea la mare, iar România modernă nu se putea construi fără un port, fără un pod peste Dunăre și fără un Oraș-far la malul Mării Negre.
În ziua de 14 noiembrie 1878 autoritățile românești au preluat în mod oficial administrația Dobrogei, în prezența Domnitorului Carol I. Urmează Legea pentru administrarea Dobrogei, votată în anul 1880. Prima măsură luată a fost construirea liniei de cale ferată București-Fetești, sub conducerea inginerului Anghel Saligny. În Constanța se întâmplă schimbări urbanistice fundamentale; administrația înființează o comisie de înfrumusețare a orașului, portul este moderrnizat, sunt tăiate Bulevardele Elisabeta și Carol I. Se construiește cu pasiune, în viteză; Constanța intră în secolul XX.
“Pe lângă marile proiecte urbanistice, Administrația și-a dorit și accentuarea funcțiunii orașului de stațiune balneară. Încă din anul 1899 se pusese în discuție necesitatea construirii unei clădiri noi cu funcțiunea de Cazină. În ianuarie 1903 se sublinia, din nou, lipsa din oraș a unui “cazino, care alături de alte construcții sunt necesare, chiar rentabile, într-o stațiune balneară ca a noastră”. Istoric de artă Dr. Cezara Mucenic, “Cazinoul din Constanța-Istoria locului și a clădirii”, arhivacezaramucenic.rhabillage.ro.
În ziua de 15 august 1910 a fost inaugurat oficial Cazinoul Comunal din Constanța, “Cazinul”. Revista Ilustrațiunea Română din septembrie 1911 îi dedică o amplă și parfumată descriere.
“ De pe bulevardele Elisabeta și Carol I se vede o clădire fantastică și cochetă ce se ridică pe țărm, prelungindu-și o terasă largă până în Mare. E Cazinul Comunal. O podoabă arhitectonică, de o concepție stranie, răscolitoare. Construit de Municipalitatea Constanței, Cazinul este un local plin de viață și petreceri, menit să atragă vizitatori. Catul de sus este alcătuit dintr-o vastă sală de spectacole, unde se dau baluri, concerte și reprezentații teatrale ale trupei Davilla. Sala semi-rondă are în fund o scenă foarte spațioasă, iar acustica este excelentă. La sală duce o vastă scară, cu trepte de piatră și cu stâlpi de mozaic, de un aspect impunător, mai ales noaptea când sunt aprinse sute de globuri electrice ce scânteiază prin geamuri. Aspectul sălii este feeric. Alăturea de sală, spre mare, se află terasa de sus, cimentată, care servește mai mult drept pistă de skating”, Ilustrațiunea Română, 4 septembrie 1911.
“Coborând la parter remarci Terasa care înconjoară Cazinul pe două laturi, amândouă spre mare. Două orchestre asezate la ambele capete ale vastei terase- una municipală sub conducerea maestrului Strauss, cealaltă particulară, a cazinoului- nu mai contenesc cântând. Vizitatorii au la dispoziție un bufet delicios. De partea cealaltă a Cazinului, spre cele două bulevarde, se află o terasă cu vaste colonade, unde administrația Cazinului servește masa, 3 lei prânzul, 4 lei cina. Bucătărie franceză, serviciul table d’hote. La mijloc, între ambele terase se află sălile propriu zise ale Cazinului, unde sunt instalate administrația și sălile de joc. Se resimte lipsa unei săli de lectură, părerea tuturor vizitatorilor este că edificiul este prea mic și va trebui mărit. Experiența anului acesta a dovedit cu prisosință această necesitate”, Ilustrațiunea Română din 4 septembrie 1911.
Proiectul noii clădiri a fost încredințat arhitectului Daniel Renard, fiul lui Prosper Renard, elvețian venit în România în calitate de inspector al Companiei Wagons-Lits, cu sediul în București. Daniel Renard a studiat la Ecole de Beaux Arts din Paris și a proiectat în București și în Constanța clădiri impresionante în stil art nouveau sau neoromânesc. Lui îi datorăm Vila Istrate Micescu din Cișmigiu-1931-1933-, despre care am scris aici, Cazinoul din Constanța (1904-1911) sau Hotelul Palas din Constanța, 1910.
“Construcția a fost realizată de Serviciul de Construcție a Portului Constanța pentru clădirea sub nivelul solului, de Antrepriza Frangulea și Moscovici pentru clădirea de la nivelul solului și de Întreprinderea E. Prager și D. Bâlea pentru mobilier. Recepția s-a făcut în prezența arhitecților Ion Mincu și Dimitrie Maimarolu”, Istoric de artă Dr. Cezara Mucenic.
“Construcția reunește două proiecte cu valoare de unicat. Este mai întîi platforma și subsolul înglobat în ea, opera inginerului Anghel Saligny. Subsolul a fost construit din beton armat a cărui compoziție a fost calculată astfel ca să reziste intemperiilor majore; s-a adăugat un sistem deosebit de ventilație valabil și în prezent și care a menținut spațiile sănătoase. Planul a fost conceput astfel ca să asigure susținerea clădirii Cazinoului printr-un sistem de ziduri de rezistență, spații boltite, arcade – deschideri necesare comunicării asociate cu un planșeu care permite circulația verticală, indiferent de aparenta reducere a cadrului dintre încăperi. Proiectul arhitectului Renard pus în operă cu acuratețe de antreprizele de construcție a fost realizat respectând gândirea compozițională și decorativă a autorului”, istoric de artă dr. Cezara Mucenic.
“Singură modificare față de proiect a fost transformarea scării de acces prin extinderea ei de-a lungul porticului de pe fațada de nord. Volumul clădirii, un paralelipiped montat pe orizontală, conferea construcției impresia de stabilitate, în contrast cu fiecare din cele cinci lături vizibile, cele patru fațade și acoperișul, a căror compoziție era concepută diferit volumetric, ca raport plin-gol și decorativ. Era un prim aspect ce încadra clădirea concepției stilistice Art Nouveau”, istoric de artă dr. Cezara Mucenic, “Cazinoul din Constanța-Istoria locului și a clădirii”, arhivacezaramucenic.rhabillage.ro.
Până în anul 1948, Cazinoul din Constanța a trăit anii săi de glorie. Vara, Bucureștiul se muta în orașul de la malul marii iar Cazinoul era mai mult decât cazinou. Era un hub cultural într-o clădire nobilă, desăvârșită cu elemente decorative Art Nouveau. “Reliefuri florale, elemente decorative curbe, în spirală sau în valuri, plafoane pictate, feroneria balustradelor sau a ferestrelor toate contribuind la armonia compoziției”, Istoric de artă dr. Cezara Mucenic, “Cazinoul din Constanța-Istoria locului și a clădirii”, arhivacezaramucenic.rhabillage.ro.
După instaurarea comunismului în anul 1948, Cazinoul din Constanța devine local de alimentație publică, ceea ce a dus la modificări majore ale interioarelor. În anul 1951 este renovat și recompartimentat cu mâna de lucru a deținuților politici.
“Modificarea majoră a funcțiunii și lipsa de apreciere și înțelegere a valorii compoziției spațiale, decorative, stilistice a dus la deteriorări ireparabile a multor elemente decorative ale interioarelor prin mutilarea spațiilor cu recompartimentari și transformarea lor în spații anexă cu funcțiuni nocive. Spațiile redistribuite funcțional au fost sala de biliard, sala de jocuri și porticul de est care au primit funcțiunea de bucătărie, oficiu, laborator de cofetărie. De asemenea, rotonda de la sud-est, ce asigura comunicarea între terasa dinspre mare și porticul de est, a devenit spațiu pentru spălarea veselei. Deși condițiile climatice și intervențiile practice au afectat major elementele decorative în această zonă, ele parțial s-au păstrat, spre deosebire de așa- zisa zonă de lux în care s-a intervenit brutal, fiind înlocuite cu alte decorațiuni simpliste. La etajul 1- fosta sală de bal devine bar, iar marea sală-fosta terasă devine spațiu public cu destinație polivalentă”, Istoric de artă Dr. Cezara Mucenic.
În anul 1983, IJP Constanța solicită DMI avizul pentru reparații capitale constatând “deficiențe grave de structură, care impun lucrări de consolidare, necesitatea refacerii integrale a fațadelor și interioarelor”. În anul 1986 se realizează proiectul de restaurare, șef de proiect fiind arhitectul M. Bocunescu; lucrarea nu este realizată decât parțial. După anul 1989 Cazinoul -care timp de 100 de ani a înfruntat cutremurele si valurile Mării Negre -este total abandonat și ajunge de nerecunoscut; devine mazăre cu carne, dar asta este altă discuție și altă mâncare de pește.
La 2 mai 2020, Primăria Municipiului Constanța a anunțat demararea lucrărilor de restaurare a Cazinoului, coordonate de inginerul Marius Stan împreună cu arhitectul constănțean Radu Cornescu. Potrivit acestuia, Cazinoul va fi refăcut conform proiectului originar și va funcționa ca spațiu de cultură. După încheierea lucrărilor vor fi efectuate picturi murale și va fi adus mobilier de epocă. Proiectul are o valoare de 56,6 milioane de lei. Lucrările sunt finanțate de Ministerul Dezvoltării prin Compania Națională de Investiții și urmăresc: consolidarea în vederea punerii în siuguranță, reabilitarea zidului de sprijin, de apărare împotriva valurilor, refacerea instalațiilor, refacerea balustradei metalice conform soluției originare și a parapetului în stil Art Nouveau, iluminatul arhitectural interior și exterior. Termenul de finalizare a lucrărilor de reabilitare, stabilit inițial pentru septembrie 2022, a fost amânat cu cel puțin un an. Lucrările ar urma să fie finalizate în martie 2023.
