Probabil orice bucureștean trăiește, o dată pe săptămână, această temere (spaimă?): cineva i-a lovit ușor mașina lăsată în parcare și-a plecat ca și cum nimic nu s-a întâmplat, fără o vorbă, fără un bilet cu scuze și date de contact lăsat în geam.
Și tu ajungi la mașină, vezi julitura, calculezi rapid în cap cât o să te coste reparația, după care, foarte probabil, începi să inventezi cuvinte noi, cu sens de înjurături spectaculoase și inovatoare.
Evident, mai sunt și situațiile în care găsești bilețel cu datele de contact și cu scuzele eferente, ba chiar se întâmplă uneori (nu foarte des, e drept) să dai chiar peste autor, care stă și te așteaptă frământâdnu-și mâinile (a existat cel puțin un caz de care știm, cu o începătoare care tremura din toate încheieturile când a venit proprietarul mașinii lăsate cam în colț de stradă și pe care o „agățase”. Când a apărut proprietarul, nu mai contenea cu cerutul de iertare. A durat o oră să completeze amiabila, că se tot oprea la fiecare cuvânt să spună „Îmi pare rău, rău dar îmi pare așa de rău, mii și mii de scuze!”)
De când cu internetul și cu grupurile dedicate traficului din București, imaginea asupra infinitelor situații omenești care se pot petrece pe străzile și prin parcările din București este mult mai spectaculos redată. Uneori te crucești de ce se poate întâmpla prin București, câteodată chiar te și enervezi așa, ca spectator, că știi că ai putea fi și tu oricând în situația povestită, și mai sunt situații ca asta de față în care te bucuri că se petrec și chestii ireal de normale.
Și așa ajungem la acest un domn din București care a lovit ușor o mașină parcată undeva pe Viilor și care, cu câteva cuvinte scrise pe grupul de Facebook «Infotrafic București și Ilfov», a impresionat comunitatea:
B-652- …. , Duster negru, dacă ești pe grup, dă-mi te rog mesaj, te-am atins pe Viilor. În 30 de minute merg să-mi declar greșeala. Mersi!
Instantaneu s-a pornit ploaie de like-uri și inimoare, reacții exclusiv pozitive și cu sutele. Și comentarii de genul:
Încă mai există oameni!
Bravo, felicitări! Un om care a înțeles cum funcționează RCA-ul!
În mijlocul acestor reacții, bucureșteanul revine:
Eu tot sper sa reușesc sa fac un amiabil cu dânsul, să nu pierdem ore pe la accidente ușoare…
Pentru că amiabila chiar te scap de timpul luuung pierdut pe la accidente ușoare. Dar, dincolo de acest aspect pur tehnic, este impactul pe care îl au asupra noastră gesturile simple și normale. Probabil că ne bucură într-atât (uneori, până la aplauze) pentru că trăim într-un mediu mega agitat, obositor de agitat, pentru că suntem bombardați zilnic de vești proaste, pentru că mergem cu mașinile pe străzi proaste pe unde, la un moment dat, practic toată lumea se poate enerva pe toată lumea.
Constatarea amiabilă este, de fapt, un proces verbal amiabil, în care șoferii povestesc ce s-a întâmplat, vinovatul își asumă vina, situația e descrisă clar (inclusiv cu desene) și nu mai este nevoie de intervenția poliției.
E un document prin care, în final, informațiile necesare despre accident ajung la compania de asigurari pentru a identifica responsabilitatea fiecăruia, dar și defecțiunile mașinilor implicată, iar completarea corectă duce (teoretic) lacompensarea financiară rapidă a reparațiilor necesare.
Înțelegea amiabilă se poate face fără implicarea poliției doar dacă accidentul e unul ușor, cu pagube exclusiv materiale, fără oameni răniți. Și mai e necesar un lucru: ambele părți implicate trebuie aibă mașinile asigurate cu RCA valabil.
