O grădină secretă în spatele unui bloc din Aviației (și câteva gânduri după alegeri)

Așa, bine că s-a terminat, acum pot să înceapă să curgă laptele și mierea pe care ni le-au tot promis în campanie electorală, eu abia aștept, căci dacă am crede măcar 10% din ce au anunțat sus și tare, păi în câțiva ani nici n-o să îmi mai pun problema să vreau să locuiesc în altă parte pentru că aici, în București, va fi mai mult decât perfect și la fel în toată România.

1. Ce nu înțeleg e de ce spune toată lumea că a pierdut Gabriela Firea, că ce eșec, când femeia știm cum și când a intrat în cursă, când a vrut să candideze n-au lăsat-o, a făcut ce a putut și ce se putea face în timpul scurt și posibilitățile limitate pe care le-a avut. Nu discutăm aici proiecte, șamd, doar nu înțeleg ce e cu eșecul ăsta pe care i-l vede toată lumea, care e el, de fapt.
2. Cam nasol cu dreapta unită, ce pot să spun. Eu m-am uitat așa un pic spre ei în cabina de vot, dar mnu, îmi pare rău, o asociere între atâtea personaje bizare în frunte cu Traian Băsescu mi a fost imposibil să votez, cu toată dragostea. 
3. Îmi pare rău de Radu Mihaiu, chit că urăsc stâlpișorii, iar domniei sale par să îi fi plăcut mult de tot, mult prea mult, a făcut adevărate labirinturi peste tot, totuși îmi pare rău. Nu am neapărat cine știe ce motive. 
4. Interesant totuși ce aderență are Diana Șoșoacă, chiar și fără un partid în spate. 
5. A pierdut Gheorghe Flutur la Suceava, well, aici se încheie practic un capitol de istorie. 

Și, acestea fiind spuse, să trecem la lucruri mai serioase.

Grădina secretă din spatele unui bloc din Aviației

Într-o zi, pe când mă îndreptam spre cofetăria Maria, cea din Aviației, am lăsat mașina ceva mai departe, căci nu am găsit loc de parcare și bine am făcut, căci așa am descoperit niște minunate grădini printre blocuri. 

Prima dintre ele, deși la stradă, e impecabilă. Leagăne albe, flori albe, ghivece tot albe, steluțe de mare roz, mușcate la ferestre, becuri colorate, ce să mai, pare o curte interioară, personală, a cuiva care are foarte mare grijă de locul său. Și, repet, e la stradă, foarte expusă, te-ai gândi că cine să investească într-un loc aflat așa de în drum, practic. E o doamnă, sigur, pentru că mi a zis cineva care trecea pe acolo, atunci când m-a văzut că fac poze, dar mai mult sau mai multe cu siguranță nu știu.

Mai departe în drumul spre cofetăria Maria (și spre miniamandine și mini choux și mini pateuri cu carne, oh, doamne, tocătura aia de carne de tip gustul copilăriei, aia nu poate fi înlocuită cu nimic) am găsit și cea de-a doua grădină, ceva mai ascunsă. E fix la blocurile din spatele cofetăriei, oamenii au și un steag al Uniunii Europene pus acolo, și unul al României.

Pare să fie o inițiativă comună, îmi imaginez că se joacă ceva table serile, mai mult verde decât flori roz și albe, dar una peste alta, e tot un loc simpatic și prietenos. Mă gândesc că, dacă tot avem primari noi, poate găsesc și vreo modalitate să îi sprijine pe oamenii ăștia care chiar aduc plus valoare comunității lor. 

De exemplu, ar putea să  facă niște programe de finanțare, să le pună la dispoziție niște resurse (pământ, îngrășăminte și semințe), să facă niște cursuri și ateliere de grădinărit și, de ce nu, să le recunoască eforturile. Pentru că e important să te valorizeze cineva.