Se spune că cel mai nasol arătăm atunci când avem un disconfort fizic, când suntem în mijlocul unei mahmureli după vârsta de 30 de ani sau când avem ceea ce pe românește se numește generic ‘necaz’. În acele momente, fața ne e căzută, rimelul ne-a ajuns undeva prin gură și nimeni nu s-ar apropia de noi nici măcar cu agheasmă, darămite cu o floare.
Nimic mai greșit.
Cel mai rău arătăm, de fapt, la 6:30 într-o dimineață oarecare, când ne dăm jos din pat cu ochii lipiți așa cum o facem de când ne știm, mergem în bucătărie pe traseul pe care corpul îl face instinctiv în fiecare dimineață, noi nici nu suntem conștienți în momentele alea și, ajungând în fața unui borcan gol, care de obicei e plin, ne dezmeticim și ne dăm seama că dezastrul de care ne era teamă dintotdeauna s-a produs: nu mai avem cafea în casă.
Atunci, cu părul explodat și cu fața de o culoare gri-șobolan din care nu reiese clar dacă ești moartă sau vie, îți tragi o geacă peste pijamaua cu flori și te duci cu ochii mijiți să cumperi orice cafea de la magazinul de jos.
Te vezi în oglinda din hol înainte să ieși pe ușă. Niciodată nu ai arătat mai rău. Dacă te-ar lua acum cineva pe sus, te-ar împăia și te-ar pune la intrare în școli în cadrul unei campanii anti drog (‘dragi copii, dacă luați droguri, ajungeți ca doamna’ ar spune domnul Iohannis la deschiderea anului școlar), s-ar rezolva orice problemă a consumului din țară.
Și așa, în cea mai rea zi din punct de vedere estetic din viața vieților tale, ieși în scară, unde te întâlnești cu cele mai temute creaturi din traiul la bloc: vecinii.
Se pot scrie volume întregi despre comportamentul acestor ființe denumite ‘vecini’, care de regulă acționează individual, dar uneori fac coaliții și lucrează împreună în ceea ce se numește Comitet Executiv (mereu îmi vine să îi zic Central, mi se pare că seamănă conceptual).
Dar ce este 100% sigur și universal valabil este că ei sunt cei care te-au văzut arătând cel mai rău din istorie. Dacă va fi nevoie să te recunoască cineva la morgă după un deces ciudat (e.g. a căzut un castan pe tine și te-a storcit), vecinii vor putea fi chemați la recunoaștere și să zică ‘da, ea e, păi așa arăta și când venea din club la 5 dimineața și o auzeam că se lovea de ușa liftului și trezea tot palierul’)
Aceste ființe ‘Vecinii’ au niște reprezentanți clasici în fiecare bloc, în orice cartier sau sector ați locui.
Stă sub tine. Te urăște sincer, din străfundul sufletului și, când o vezi duminică dimineața că pleacă la biserică, ești sigură că dă un acatist de blesteme pentru tine. Cheamă Poliția locală săptămânal din motive care cuprind, dar nu se limitează la:
– ai dat cu aspiratorul la ora 18:00
– câinele tău merge pe parchet și îi aude ghearele
– la un moment dat ai făcut sex
– ți-a căzut un borcan în bucătărie, s-a spart și a deranjat-o zgomotul
– la un moment dat ai făcut sex, iar ea e convinsă că este altcineva decât domnul anterior, așa că te reclamă în ședința de bloc susținând că faci BORDEL!!! în sfânta lor scară (a pățit o prietenă – era același domn, dar cu șapcă)
– ai scuturat o pernă și i-a intrat un fulg în casă
De aceea, Poliția Locală te salută cu ‘și, ce mai faceți azi?’
…și acum freacă duda la 45 de ani și are timp să îți studieze mișcările:
– Domnișoară, ce plimbăreață sunteți, vă tot văd la lift, de câte ori coborâți pe zi?
– Cam de câte ori urc, răspunzi tu și nu râde nimeni.
Orice scară o deține. Vecina de care toate celelalte vecine își ascund soții cărora, la rândul lor, le cade ceapa verde din punga de la Mega când o văd. Este întodeauna frumoasă, aranjată, în 90% din cazuri pe tocuri și, în mod curios, niciodată nu rămâne fără cafea la 6 dimineașa, așadar nimeni nu a văzut-o în vreo versiune proastă. E așa frumoasă că restaurantele de la parter îi dedică meniul zilei. ‘Șnițel cu piure și salată de varză, 35 lei, special pentru corporatiști, dar mai ales pentru vecina de la 5’.
Scurs din amintirea comunismului, administratorul este de regulă un fost colaborator al Securității, cu probleme de sănătate, de regulă diabet, care știe tot ce face oricine din bloc. Nu are o viață proprie, dar trăiește pentru a le-o distruge altora. Printre pasiunile sale se numără: reabilitarea blocului, Anca Țurcașiu, consumul prea mare de apă de pe scară și faptul că nimic nu se mai face de calitate, ca pe vremuri.
Are vreo 25 de ani și, la un moment dat, au fost văzuți 40 de oameni intrând la el în garsonieră în același timp.
Poliția este frecvent trimisă la el la ușă, dar nu deschide nimeni, nu pentru că nu ar vrea, ci pentru că efectiv nu aude nimeni soneria din cauza muzicii. Îl vizitează mai multe tipe splendide decât a văzut vreun podium Victoria’s Secret. Nimeni nu l-a văzut mergând la muncă vreodată și nimeni nu știe de unde are bani să trăiască, dar este mereu cu zâmbetul pe buze.
Și nu uitați, dacă nu vă regăsiți un vecin în lista de mai sus, înseamnă că voi sunteți ăla.
Nota B365.ro – Tot Oana, mai jos