Cătălin Tolontan: “În România, politicienii și autoritățile sunt în ultima vreme extrem de ostile presei, în timp ce europenii spun: presa contează, lăsați-o să fie liberă”

Documentarul “Colectiv”, regizat de Alexandru Nanau, a câștigat “Lux Audience Award”, acordat de Parlamentul European, după un vot care a combinat preferințele publicului (50%) cu cele ale parlamentarilor europeni (50%). “Colectiv” a mai câștigat, în anul 2020, Premiul Academiei Europene de Film la categoria “cel mai bun documentar”, iar în 2021 a fost desemnat “cel mai bun documentar” la “Premiile Academiei Europene de Film” și la “London Critics' Circle Film Awards”. Producția a fost propunerea României la Premiile Oscar 2021 la categoria “cel mai bun lung metraj internațional” și la “cel mai bun documentar”. "Colectiv" a fost nominalizat de către Academia Americană. Este pentru prima dată când un film românesc ajunge atât de aproape de Oscar. Mai jos, interviu in exclusivitate cu Cătalin Tolontan.

Democrația de care se bucură o țară se poate măsura după numărul de jurnaliști de investigație pe care îi are. Poate îi știți, poate că le căutați anchetele, poate că vă interesează dezvăluirile lor ca să puteți gândi corect informația oficială. Sunt specia aceea rară, pe cale de dispariție, disprețuită de politicieni și de afaceriști. Cei care în alte țări, foarte aproapiate de noi, sunt închiși sau chiar asasinați, fără prea multe explicații. Pentru că au îndrăznit să caute adevărul.

Fără jurnalism de investigație, democrația nu poate fi păstrată

Sunt cei care documentează, adună, triaza, corelează, verifică și clasifică date și fapte. Cei care urmăresc un fir al adevărului pentru ca noi să știm și să ne formăm o părere independentă despre ce se întâmplă în orașul nostru, în țara noastră. Cei care ne arată că dezinfectanții sunt diluați, așa cum multe altele sunt diluate în țara asta.

B365: Încă un premiu important pentru “Colectiv”, LUX Audience 2021, acordat de Parlamentul European. V-ați gândit vreodată că anchetele GSP despre Noi și Ei, despre sistemul de sănătate, mușamalizare, manipulare, minciună și adevăr vor ajunge să fie cunoscute de atât de mulți oameni din toată lumea?

Cătălin Tolontan: “Interesant e că, începând cu acest an, premiul Parlamentului European s-a transformat într-un premiu în care au votat și cetățenii europeni. Până acum, Colectiv fusese în încă două mari finale, Oscar și BAFTA. Le zic finale, cu compulsia jurnalistului sportiv, care vede peste tot competiție, ceea ce în cultură nu e neapărat corect. Oricum, la BAFTA și la Oscar a câștigat filmul danez ”Another Round”, în care joacă extraordinara vedetă Mads Mikkelsen. Multă lume, și nu neapărat din România, era cumva necăjită că o realizare regizorală precum cea a lui Alexander Nanau pierde în fața unei arme cu care nu te poți lupta: talentul și celebritatea unui actor uriaș”.

„Când au mai gândit la fel cetățenii europeni și Parlamentul European?”

Cătălin Tolontan: “Dar publicul european a hotărât Colectiv și, sincer, noi ca ziariști am fost mirați. Nu ne așteptam. Când au mai gândit la fel cetățenii europeni și Parlamentul European, te poți întreba, pe jumătate în glumă. Revenind la investigații, niciodată nu ne-am gândit că vor ajunge aici. Niciodată nu scrii având în minte așa ceva. Dar votând astfel, cetățenii și europarlamentarii au mai făcut legătura cu ceva. În România, politicienii și autoritățile sunt în ultima vreme extrem de ostile presei. Jurnaliștii pierd procesele pe bandă. De fapt, publicul pierde odată cu presa. Și uite că toți europenii, nu doar românii zic: presa contează, lăsați-o să fie liberă.”   

„Generația care nu se uita la tv, nu citeste ziarele poate că va vedea cum funcționează meseria asta imperfectă, dar utilă oamenilor”

B365: Cum a început totul? Cum ați primit invitația regizorului Alexandru Nanau de a lua parte la acest documentar? Practic, anchetele GSP sunt osatura scenariului filmului, regizorul urmează firul anchetelor.

Cătălin Tolontan: “La început am fost sceptici și am refuzat. Apoi ne-am gândit că o altă generație, tânără, care nu citește ziarele și nici nu se uită la televizor poate că va vedea cum funcționează meseria asta imperfectă, însă utilă oamenilor. De aceea am acceptat. Dar nu noi avem meritul pentru ”Colectiv”. Cred că timpul va dovedi că Nanau este un regizor de nivel mondial”.  

B365: “N-ați vorbit foarte mult despre film, poate și pentru că faceți parte din el. Jurnaliștii de investigație GSP fac parte din fresca șocantă a realității românești pe care o surprinde Nanau în “Colectiv”. Ce reacții ați primit din partea părinților și a celor care au pierdut pe cineva la “Colectiv”? Cum au văzut ei filmul?

Cătălin Tolontan: “La Strasbourg, Nanau a apărut cu mască #65, marcată cu Colectiv și a fost însoțit de Mihai Grecea, unul dintre supraviețuitorii din club. Părinții cu care noi am vorbit de-a lungul timpului sunt în continuare marcați și deciși să continue lupta”.  

„Am văzut pe fețele oamenilor cum intâi se instalează mânie, apoi un soi de determinare”

B365: După ce oamenii au văzut filmul în sălile de cinematograf, le-a luat ceva timp până să aplaude. Au tăcut, au meditat. Cum ați perceput această tăcere?

Cătălin Tolontan: “Da, așa se întâmplă peste tot în lume unde am văzut reacția publicului. Și noi ne-am întrebat. Am văzut pe fețele oamenilor cum întâi se instalează mânie, apoi un soi de determinare. Abia apoi vine eliberarea și încep să aplaude și să discute îndelung între ei. Stau cu zecile de minute, zici că sunt la finalul unui meci de fotbal, pe care-l comentezi încă o dată, încă o dată. L-am întrebat pe Nanau cum a gândit finalul, care e unul neașteptat, parcă că s-a tras heblul în cinema și în oraș. A spus că a vrut să lase oamenii câteva minute cu ei înșiși, fiecare să se simtă pe el, cu senzațiile lui, cu sentimentul că suntem vulnerabili și avem nevoie unii de alții”. 

B365: În Norvegia, “Colectiv” a luat premiul “Don Quijote”. Vă place Don Quijote, nebunul care spune adevărul?

Cătălin Tolontan: “Sincer, jurnalismul e despre redacții și cred că întotdeauna va fi așa. Imaginea eroilor individuali e o iluzie. La Tromso, la festivalul despre care vorbești, când a început „Colectiv” studenții beau bere și vorbeau tare unii cu alții, în stilul lor nordic, relaxat. După zece minute, în sală era o liniște polară. Nu cred că, vreodată, asta poate fi opera unui om”.