ȘTIRI

Cât câştigă cerşetorii din Capitală, în funcţie de zonă. Unde este „raiul cerșetorilor”

Înregistrarea câştigurilor s-a făcut strict prin observaţie, între orele 17-18 pentru fiecare zonă. Aşadar, clasamentul celor mai productive zone, când vine vorba de cerşit în Capitală, se prezintă astfel:

  1. Piaţa Unirii
  2. Gara de Nord
  3. Obor
  4. Militari
  5. Piaţa Romană

Zona Unirii e de departe cea mai productivă pentru cerşit. Banii pe care cerşetorul de-aici îi primeşte sunt de vreo 15 ori mai mulţi faţă de cei primiţi în Piaţa Romană.

Piaţa Unirii, 17:05-17:55,
trec circa 1150 de oameni
cerşetorul primeşte 34,5 lei

În faţa magazinului Unirea, în mijlocul trotuarului de la intrarea în magazinul Stradivarius, stă încovoiat un bărbat slăbănog de vreo 40 de ani, la bustul gol. Are laba piciorului amputată şi ţine piciorul întins, să se vadă. Pe celălalt, poartă o şosetă verde, burduşită- pentru că ţine în ea banii. Primeşte 1,5 lei în primele două minute. După un sfert de oră, o femeie îi dă alţi 5 lei. Odată primită a doua bacnotă, scoate de la ciorap altele primite deja. Doar pe cele de 5 şi 10 lei, pe care le întinde tacticos să le numere. Are strânși vreo 55 de lei, în bacnote mari. Măruntul nu-l scoate.

După jumătate de oră şi circa 780 de oameni, adună 17,5 lei- un domn îi întinde o bacnotă de 10. Dacă nu şi-ar fi numărat banii pe trotuar, ar fi primit probabil şi mai mult, deoarece se mai pregătiseră o doamnă şi-un tânăr să-i dea, dar, după ce l-au văzut cu bacnote mari şi multe, s-au răzgândit. Chiar şi-aşa însă, adună 34,5 lei în 50 de minute. Nu cere, stă cu capul în pământ, în soare şi nu spune nimic. De fiecare dată când i se dă ceva, pare surprins. Când primeşte bacnote de 5 ori de 10 lei (a primit două de 10 şi două de 5), îşi freacă bărbia de câteva ori cu ele şi vorbeşte singur în şoaptă. 

Deşi o zonă de centru, cu mulţi trecători şi la doi paşi de Unirii- „raiul cerşetorilor”, zona Pieţei Romane s-a dovedit a fi cea mai puţin productivă dintre cele cinci monitorizate.

Piaţa Romană, 17:00-17:50
trec circa 900 de oameni
cerşetoarea primeşte 2 lei, o pâine, două banane

Aici, chiar în faţa restaurantului McDonald’s, stă o cerşetoare de circa 50 de ani, în scaun cu rotile. Are un picior amputat, poartă un batic pe cap şi ochelari. Pe un carton pus pe jos, în dreptul picioarelor, are împrăştiaţi vreo 80 de bani. Lângă ea, pe scaun, ţine o geantă neagră, jerpelită. Femeia nu cere bani, nu spune nimic, doar stă liniştită şi priveşte-n gol. Din când în când, mai spune trecătorilor, care se uită dezamăgiţi la fast food-ul din spatele ei, că e-n construcţie, însă n-o bagă niciunul în seamă. 
După douăzeci de minute şi circa 400 de trecători, cerşetoarea primeşte primii bani. O femeie de vreo 70 de ani se apropie de ea cu două sacoşe de cumpărături în mână. Cerşetoarea îi spune ceva şi bătrâna, după ce stă câteva secunde nehotărâtă în faţa ei, îşi lasă plasele jos şi cele două încep să discute. Bătrâna se mişcă cu greutate, ţine o mână în şold şi începe apoi să caute în plasele mici pe care le cară. Scoate o jumătate de pâine şi i-o dă cerşetoarei. Îi dă apoi 2 lei şi o banană. Cerşetoarea mănâncă banana, în timp ce vorbeşte cu bătrâna şi pune coaja sub scaun. După ce-o termină, bătrâna stă puţin pe gânduri şi mai scoate o banană. Pe asta, cerşetoarea o bagă-n geantă. La fel face şi cu cei 2 lei pe care i-a primit, nu-i pune lângă mărunţişul pe care-l ţine pe carton.N-a mai primit alţi bani în următoarea jumătate de oră. În 50 de minute, prin faţa ei s-au perindat circa 900 de oameni şi puţini dintre ei s-au uitat măcar spre ea.

La Obor, sunt mai mulţi oameni generoşi decât la Unirii, mai ales raportat la numărul de trecători. Însă dau mai puţini bani, maxim 2 lei de persoană- şi mai degrabă mâncare.

Zona Obor, 17:15-18:05
trec circa 400 de trecători
cerşetoarea primeşte 6,7 lei, două ştrudele, un trigon, un covrig şi o gogoaşă

Cerşetoarea de aici se poziţionează lângă o patiserie. Femeia pare de vreo 60 de ani. Poartă o cămaşă înflorată, o fustă lungă, neagră şi, de sub baticul murdar, se văd câteva fire de păr alb. În spatele ei, are două sacoşe mari şi un baston. După două minute, un tânăr îi întinde un ştrudel. În douăzeci de minute, primeşte 3 lei 20: de la o tânără care aştepta la coadă-1 leu 20 şi alţi doi de la o bătrână. După câteva minute, altă doamnă îi dă un covrig mare, deasupra căruia face mai întâi semnul crucii. Cerşetoarea îi mulţumeşte şi, după ce femeia se îndepărtează, îl bagă într-una dintre sacoşe. La un moment dat, vine un aurolac în faţa patiseriei, se uită la covrigii din vitrină şi dă să se aşeze lângă ea. Femeia gesticulează în aer, în timp ce încearcă să-l gonească şi, pentru că nu reuşeşte, se uită-n dreapta, se uită-n stânga, şi scoate din plasă două ştrudele pe care le întinde aurolacului. Băiatul e mulţumit şi pleacă împleticindu-se, cu câte un ştrudel în fiecare mână. Mai primeşte o gogoaşă de la un tânăr, mai ia 50 de bani pe care altă bătrână-i scapă pe jos şi-i face semn să-i păstreze şi încă trei lei, de la o doamnă în vârstă şi de la doi tineri. De fiecare dată când oamenii îi cumpără ceva de mâncare, aşteaptă până omul pleacă, iar apoi bagă mâncarea în sacoşă şi cere de la următorul care vine. Măruntul primit îl ţine în mâna întinsă, dar bacnotele le bagă imediat în betelia fustei.

A fost deranjată în astea 50 de minute de un paznic al pieţei, care însă doar a murmurat ceva spre ea şi-a plecat. Bătrâna s-a ridicat atunci, a făcut câţiva paşi către florăria din faţa patiseriei, iar apoi s-a întors la locul ei. În faţa florăriei, vânzătorul şi un bărbat care vindea „telefoane, telefoane” comentau situaţia. Cel cu telefoanele spunea că trebuie să trăiască şi ei cumva: „Doar o mână spală pe alta, nu?”. Vânzătorul de flori îi şopteşte că nu le e lor aşa frică de paznicul ce tocmai a trecut: „Are câţiva pe care-i lasă să stea. Dacă vede că nu-s prea jegoşi sau mai ştiu eu…”

La Gara de Nord, niciun cerşetor nu staţionează. Nici pe peron, nici la ieşiri şi nici pe trotuarele de lângă nu stă  vreunul poziţionat într-un loc anume, toţi cer bani  din mers ori de la clienții așezați la fast-food-uri. Nu câştigă prea mult, dar nici nu par atât de dedicaţi cerşitului. Din cei trei observaţi, niciunul n-a cerşit 50 de minute legate. Ba s-au luat la ceartă cu portarii, ba cu şoferii de RATB, ba au plecat după jumătate de oră să cheltuiască câştigul pe-o bere.

Zona Gării de Nord, 17:05-18:05
cerşetoarea A nu primeşte nimic în 15 minute
cerşetorul B primeşte câteva resturi de mâncare în 10 minute
cerşetorul C primeşte 10,5 lei în 30 de minute (140 de oameni pe lângă care trece )

O fată de vreo 15 ani, ciufulită şi murdară, cere bani pentru ea şi un băieţel de patru ani, pe care-l ţine de mână. Însă, după ce a traversat gara şi a încercat să cerşească la vreo trei fast-food-uri de acolo (a fost dată afară din fiecare după maxim un minut), se duce în staţia de RATB de la ieşirea de pe Calea Griviţei. Începe să cerşească de la oamenii care urcă în troleibuz dar, după ce şoferul se ia de ea, lovește maşina şi o ia la fugă, întrucât şoferul, nervos, se dăduse jos şi începuse să alerge după ea.

În timp ce băieţelul pe care-l ducea cu ea a rămas aiurit în staţie, un alt cerşetor, de vreo 14 ani, începe să se milogească la intrarea în gară pentru o pungă de pufuleţi. Continuă apoi cerşitul pe peron dar, după ce primeşte câteva resturi de mâncare de la clienţii restaurantelor de acolo, părăseşte zona.

Singurul mai constant în ale cerşitului la Gara de Nord e un bătrân de vreo 50 de ani, murdar, cu un picior amputat şi în cârje. Poartă o şapcă peste părul netuns şi se profilează mai ales pe chioşcurile de lângă peroane. Vânzătoarele însă nu îi dau nimic. A primit, după vreo zece minute, 1 leu de la un client, alţi 50 de bani de la o doamnă şi, tot umblând de-a lungul magazinelor, a reuşit să primească 10 lei de la o doamnă de vreo 50 de ani, care aştepta cu bagajele lângă peron şi zâmbea întruna cât timp cerşetorul îşi vindea povestea. După ce-a primit cei 10 lei însă, s-a oprit pentru un hot-dog şi şi-a continuat drumul spre ieşirea din gară. Trecuseră 30 de minute de când umbla pe peron, iar pe lângă el s-au perindat circa 140 de oameni (chiar pe lângă el, căci pe peronul întreg umblau mai mulţi; el a cerut bani de la maxim zece.) După cele 30 de minute, a fost mulţumit, se pare, de câştig, căci a ieşit din gară şi s-a dus la cârciuma de lângă, ca să-şi ia o bere şi acolo a rămas.

Militari, 17:05- 17:25 şi 17:35-18:05
cerşetoarea A primeşte 7 lei şi un pateu în 20 de minute (circa 480 de trecători)
cerşetoarea B nu primeşte nimic în 30 de minute

Cerşetoarea de aici stă tot lângă o patiserie (cea de pe Bd. Iuliu Maniu, spre Afi Cotroceni). Femeia pare de vreo 70 de ani, poartă o fustă roşie, un şorţ gri peste şi un batic. Câştigul ei pare promiţător. A primit 2 lei şi un pateu din primele cinci minute. După alte zece, a primit şi o bacnotă de 5 lei. Însă e la sfârşitul programului, probabil, întrucât, după 20 de minute, îşi dă jos şorţul, îşi strânge pernuţa, cumpără şase pâini de la brutărie şi părăsește zona.

Câştigul cerşetorilor nu e însă la fel de bun în toată zona Militari. În Piaţa Gorjului, cel puţin, nu este. Şi cerşetoarea de aici stă aşezată tot lângă o patiserie, însă nu chiar lângă gemuleţ, cum făcuseră cea de la Obor şi cea din zona Politehnica. Mai şoptește din când în când un „daţi-mi şi mie o pâine”, dar nimeni nu se uită spre ea în 30 de minute. Pare de vreo 60 de ani, dar poartă o pălărie de paie roz, ca pentru copii, şi cerşește doar când îşi aduce aminte. În rest, nici nu se uită prea mult la oamenii care trec. N-a primit niciun ban şi nimic de mâncare.

DE CE DĂM BANI CERŞETORILOR?

Psihologul Hanibal Dumitraşcu a explicat pentru B365.ro motivele pentru care românii dau bani cerşetorilor, deşi ştiu că nu e recomandat şi că, astfel, încurajează fenomenul: „Există tradiţia asta românească de toleranţă excesivă faţă de un fenomen social care poate duce, după cum bine vedeţi, la etichete care se extind de fapt asupra întregii societăţi româneşti.” Cauza este, în primul rând, istorică, explică acesta: „Nu a existat niciodată o măsură coerentă de aplanare a sărăciei la noi, poate cu excepţiei perioadei comuniste. Ăsta este un motiv pentru care cerşetorul e un personaj la care, din punct de vedere psihologic, ne raportăm ca şi cum ni s-ar putea întâmpla oricând să-i luăm locul.” 
Totodată, mai e şi senzaţia că ai făcut un act caritabil: ne simţim bine când facem bine. Avem un sentiment de superioritate în momentul în care întindem bănuţul acela cerşetorului: „Suntem deasupra lui, dincolo de mizeria lui. E un mod să ne îndepărta de propria noastră angoasa în ceea ce priveşte neputinţa şi sărăcia”, completează dl Dumitraşcu.
Conform psihologului, cei mai sensibilizaţi de cerşetorii de pe stradă sunt persoanele în vârstă.

 


Recomandarile noastre


Parteneri

Back to top button