Cât a pătimit “Cloșca cu Puii de Aur” până a ajuns la Muzeul Național de Istorie din București. Multe dintre odoare au fost furate, topite, tăiate cu toporul

09 feb. 2023
6233 Afișari
Cât a pătimit “Cloșca cu Puii de Aur” până a ajuns la Muzeul Național de Istorie din București. Multe dintre odoare au fost furate, topite, tăiate cu toporul
Câte-a pătimit “Cloșca cu Puii de Aur” până a ajuns la Muzeul Național de Istorie din București. O parte din odoare a fost furată, topită și tăiată cu toporul

Din anul 1972, Tezaurul de la Pietroasa se află la Muzeul Național de Istorie din București, unde a putut fi admirat în primăvara lui 2023, într-o expoziție excepțională.

În 1972, după aproape 150 de ani de aventuri aprige, pline de patimi și lăcomie, Tezaurul, unic in lume, și-a găsit într-un final siguranța și prețuirea. De-a lungul timpului, Cloșca cu Puii de aur a fost dezmembrată, tăiată cu toporul, iar o mare parte din obiecte au fost topite. Odoarele au fost sustrase în anul 1875 din Muzeul de Antichități în ceea ce s-a numit Furtul secolului. A văzut lumea, iar în 1916 a ajuns la Moscova, în cuferele Kremlinului, Mai jos, reconstituim traseul fabuloaselor piese din aur și vă spunem povestea unei comori fără egal în lume.

Foto credit: ing. Marius Amarie, Muzeul Național de Istorie al României.

Aurul, metalul prețios care ia mințile muritorilor, veșnic strălucitor, imposibil de falsificat

Dacă banu’ este ochiu’ Diavolului, atunci Aurul trebuie să fie chiar actul său de naștere, de identitate. Niciun alt metal prețios nu a fascinat mai puternic omenirea, încă de când s-a dat ea jos din copac sau a fost zămislită prin voința magică a Divinității. Filmul descoperirii Tezaurului de la Pietroasa începe în Postul Paștelui din primăvara anului 1837, în ziua de Bunavestire, 25 martie. Valahia fanariotă trebuie să fi arătat ca-n filmul “Aferim”, un spațiu slobod, cu robi, zapcii, arnăuți, boieri, ciumă, holeră și nedreptăți cât cuprinde. O lume în care totul se învârtea in jurul galbenilor din aur, suprema monedă de schimb.

Valahia fanariotă. Imagine din filmul „Aferim!”, 2015, regia Radu Jude.

Doi pietrari, Stan Avram și Ion Lemnaru, au descoperit odoarele sub o lespede grea de pe muntele Istrița

Nu știm exact ce hram purtau sau cum arătau Stan Avram și Ion Lemnaru (un nene și ginerele său), cei doi țărani care au descoperit Tezaurul de la Pietroasa. Știm că trudeau în cariera de piatră atunci când, sub o lespede mare, într-o nișă scobită în rocă, au dat peste 22 de obiecte care luceau de-ți luau ochii, învelite în ceva ce părea a fi piele scorojită.

Locul se află la un kilometru nord-vest de Castrul Roman de la Pietroasa, în Poiana Crudului, pe muntele Istrița, județul Buzău. Mai nou, C.J Buzău a ridicat acolo un mic monument care amintește de marea descoperire.

Resedința unui mare boier valah in secolul al XIX-lea din Bucuresti. Autor: C. Doussault.
Foto credit: ing. Marius Amarie, Muzeul Național de Istorie al României.

Pietrarii au crezut că au găsit niște obiecte din alamă și le-au tratat ca atare; amândoi aveau să moară la scurt timp după anchetă

Nu putem decât să ne imaginăm stupefacția și frica pe care Stan Avram și Ion Lemnaru le-au simțit atunci când au dat peste comoară. Nici nu au crezut că au găsit o comoară. Și-au zis că este o cloșcă din alamă care stă peste puii săi. Obiectele, așezate unele peste altele, erau acoperite de fibula mare în chip de pasăre, cea care i-a sugerat lui Ion Lemnaru imaginea unei cloști care își apară puii. Alamă! Cert este că Stan Avram și Ion Lemnaru sunt cei care au botezat toată minunea “Cloșca cu puii de aur”, The Golden Goose, The Golden Chickpeas, The Treasure of Pietroasa.

Uimiți și speriați de minunăția ce le-a căzut în mână, cei doi au învelit obiectele într-o haină, le-au ascuns în coșul carului și în amurg, apucând cu fereală pe ulița dinspre grădini, au ascuns comoara în podul casei lui Stan Avram. Aici au păstrat-o un an, fără să-i cunoască adevărată valoare. Sau poate că nici nu au îndrăznit să o recunoască. Nici nu-și închipuiau ce vor pătimi din cauza ei” (istoric Marius Constantinescu, “Tezaurul de la Pietroasa-Cloșcă cu Puii de aur. Cercetări noi”)

Foto credit: ing. Marius Amarie, Muzeul Național de Istorie al României.
Valahi in costume populare. Credit imagine: iMAGO Romaniae.
Imagine din filmul ”Aferim!”, regia Radu Jude.

Comoara i-ar fi aparținut căpeteniei vizigoților, Athanaric, și se presupune că datează din anul 379 după Hristos; obiectele sunt bătute cu granate, almandine, turmaline, smaralde și safire

De fapt, ce descoperiseră cei doi simpli valahi din Pietroasa? O colecție de odoare unică în lume, o comoară care, până la descoperirea mormântului lui Tutankamon, a fost considerată a fi cea mai importantă din lume.

Obiecte sofisticate lucrate din aur, dar nu din aur din pântecele munților noștri, cum ar putea să creadă dacopații, ci aur de proveniență persană și africană, cum avea să o dovedească studierea ulterioară a Tezaurului de la Pietroasa. Aur de peste 20 de karate.

Stan Avram și Ion Lemnaru descoperiseră Colanul elipsoidal, colanul cu inscripție runică, colanul simplu, patru fibule, patera cu figuri mitologice, două vase poligonale, un vas oenochoe și un taler, multe dintre minuni fiind bătute cu pietre prețioase. Cu granate, almandine, turmaline, smaralde, cristale de stâncă și safire. În total 22 de obiecte de mare preț. Tezaurul i-ar fi aparținut lui Athanaric, căpetenia vizigoților care și-a ascuns bogația în vremea retragerii din fața năvălirii hunilor. Izvoarele istorice menționează că Athanaric s-ar fi aflat între anii 367 și 381 în Sudul Daciei.

Foto credit: Wikipedia.
Tezaurul i-ar fi aparținut lui Athanaric, căpetenia vizigoților, care și-a ascuns bogația în vremea retragerii din fața năvălirii hunilor.
Pietrarul Ion Lemnaru s-a gândit să-și facă din Tezaur balamale la uși și potcoave pentru boi

Povestea spune că Ion Lemnaru, în neștiința lui, în vara anului 1837 s-a dus la un fierar, un cumnat de-al lui în care avea încredere din Movila Banului, cu câteva obiecte din Tezaur, ca să-i facă balamale la ușă și potcoave pentru boi. Acesta i-a spus însă: “Ia-le dracului de aici că nu-s bune la nimic, când le încălzesc se topesc, nu pot să fac nimic din ele”.

Pietrarii au vândut Cloșca cu Puii de Aur unui arnăut albanez pentru suma de 4000 de piaștri de argint

Timp de un an au ținut pietrarii ascunsă comoară în pod, până au găsit un cumpărător. Unul dibace, care a cumpărat aur la preț de alamă. Anastase Verusi, un arnăut albanez, lucra la podul de pe apa Câlnăului și le-a oferit celor doi deștepți 4000 de piaștri pentru toate cele 22 de piese. 4000 de piaștri de argint pentrru 22 de piese magnifice din aur și pietre prețioase. Apoi Verusi deformează majoritarea odoarelor, iar tava cea mare o taie direct cu toporul. În sfârșit, cineva cunoștea adevarata valoare a comorii. Numai că ban la ban trage și aur la ochiu’ diavolului. Verusi este denunțat de Frunză-Verde, arendașul moșiei Pietroasa, și astfel, în anul 1838, existența Tezaurului devine publică. Sunt arestați cei doi pietrari, Anastase Verusi și Nicolae Baciu, cel care îi ajutase la primele dezmembrări ca să-și potcovească boii. Din cele 22 de piese, care cântareau peste 40 de kg aur, nu au mai fost recuperate decât 12, printre care colanul cu inscripție runică (cea mai însemnată piesă din aur masiv a tezaurului, deoarece este singurul obiect care are un text gravat), tava mare, cana înalta-oenoche, patru fibule, două coșulețe, patera și trei coloane, toate în greutate de 19.919 kg.

Tablou reprezențând arnăut in costum.
Valahi in costume populare. Credit imagine: iMAGO Romaniae.
Banul Mihalache Ghica a recuperat 12 odoare din cele 22 descoperite inițial

Din acest moment intră în film un boier luminat care a înțeles perfect importanța Cloștii cu Puii de Aur, Banul Mihalache Ghica (1796-1854). Mihalache Ghica avea una dintre cele mai renumite biblioteci din Valahia, o uriașă colecţie de antichităţi și era Vornic al Departamentului Treburilor din Lăuntru, (corespondentul ministrului de interne de azi) şi frate al domnitorului de atunci al Tării Româneşți, Alexandru Ghica. Pasionat de trecut, membru al Societății de Istorie și Antichități, fondată la Odesa în anul 1839, Banul Mihalache Ghica dorea să înființeze un corpus al incripțiilor antice, grecești și latine, descoperite în Principatele Române. Casele sale se aflau pe colțul format azi din Splaiul Independenței și Intrarea Ilfov nr 6 lui și adăpostea în ele “un adevărat muzeu de antichități adunate din toată țară”.

Banul Mihalache Ghica a recuperat 12 odoare din cele 22 descoperite inițial.
După descoperirea tezaurului s-a dat lege pentru protecția antichităților

Numismat, arheolog, colecționar, Banul Mihalache Ghica a fost unul dintre primii donatori al nou înființatului Muzeul Național de Antichități din București, “spre luminarea neamului nostru”. Muzeul a fost pus sub oblăduirea Eforiei Scoalelor Naționale și a fost adăpostit în încăperile Colegiului Sf. Sava. Muzeul de Istorie Naturală și Antichități devine instituție culturală de prim rang, pe lângă Biblioteca Națională, noua instituție anexă a Colegiului Sf. Sava. Clădirea Colegiului era situată pe locul ocupat azi de Palatul Universității din București. Epistatul Petrache Poenaru, profesor la Colegiul Sf. Sava propune Domnitorului ca “să se obștească prin circulare în tot Principatul că oricâte antichități se vor găsi într-această țară, ramășițuri după la acele locuri care au însămnat ceva în istorie, toate acestea să se ia și să se ducă la Muzeul Național”.

Foto credit: ing. Marius Amarie, Muzeul Național de Istorie al României.

universitatea, bucuresti, foto, veche

Decret domnesc: “Nimenea să nu mai fie volnic a scormoni în pământ pentru a scoate obiecte de antichitate”

În buletinul oficial din 3 noiembrie,1839, profesorul Petrache Poenaru, Directorul Eforiei Școalelor Naționale semnează următorul decret: “Acum însă când se află întocmit un asemenea depozitoriu de obiecte în Colegiul Sf. Sava din București, Eforia confirmându-se cu înalta poruncă a M.S.P. I. Domn, dată la raportul Cinstitului Departament din Lăuntru a încunoștiințat Cinstitelor Ocârmuiri de prin județe cele următoare: 1. Nimenea să nu mai aibă voie a-și însuși vreun obiect de antichitate, măcar unde se vor găsi în acest Principat. Ci, îndată să se trimită prin ocârmuirea locală la depositoriul din Colegiul Sf Sava. în București, 2. Nimenea să nu mai fie volnic a scormoni în pământ pentru a scoate obiecte de antichitate (..) pentru că strică și întunecă șirul sistematic al lucrărei în asemenea descoperiri”, sursa istoric MNA, cimec.ro.

Sugestie de reconstituire a modului in care ar fi putut sa fie folosite unele dintre artefactele Tezaurului de la Pietroasa, mijlocul secolului al V-lea p. Chr. Ilustrată de Radu Oltean.
După descoperirea Tezaurului, Pietroasa a devenit un El Dorado, toți s-au apucat să sape în zonă după comori

În anul 1837, prin ofisul nr. 529/1838 Domnitorul poruncea ca “odoarele găsite-atâtea câte mai ramăseserâ din Tezaur- să fie trecute în custodia Muzeului de la Colegiul Sf. Sava. Din cauza condițiilor precare de păstrare a tezaurului compus din 13 piese de aur în greutate de cca 14 oca și 252 dramuri”, Tezaurul se afla în 13 martie 1842 în Casa de Fier a Eforiei Scoalelor”, sursa istoric MNA, cimec.ro.

Universală popularitate va cunoaște Cloșca cu Puii de aur în anul 1867 la marea Expoziţie Universală de la Paris, organizată sub înaltul patronaj al lui Impăratului Napoleon al III-lea. Special pentru acest eveniment, Alexandru Odobescu va superviza restaurarea pieselor de către un bijutier parizian. Pentru Expoziție a fost realizată şi o vitrină, gândită să pună în valoare frumuseţea obiectelor şi, în acelaşi timp, să fie prevăzută cu un sistem de închidere special, care permitea transformarea sa în seif pe timpul nopţii. Lumea întreagă afla cu uimire de comoara descoperită în Valahia.

În partea două a acestui material (pentru că povestea Cloştii cu Puii de aur este abia la început), reconstituim din gazetele vremii Marele Furt al Tezaurului din noiembrie 1875. Un “gimnastic” de la circ, un “fur”, pe numele său Pantazescu-Popescu, dă lovitura la Muzeul de Antichități din Palatul Universității din București și fură Cloșca cu Puii de aur. Apucă să și topească câteva obiecte cu ajutorul unui argintar. În anul 1916, Tezaurul ajunge la Kremlin, dar despre toate aceste întâmplări nemaipomenite în curând aici. Febra aurului continuă.

 

Cookies