Casele cu băcănie ale neguțătorului Nae Petrescu din Mântuleasa, mărturii ale Bucureștiului dispărut. Ansamblul de patrimoniu trăiește de aproape 150 de ani

În foarte îndepărtatul an 1900, la răspântie cu Mântuleasa, negustorul Nae Petrescu termina de ridicat casele sale, cu pivniță încăpătoare, din strada Plantelor 56-58. Două imobile cu dublă funcțiune, după moda vremii: la parter băcănie, cofetărie și distilerie, la etaj reședința familiei.

Nu știm prea multe despre domnul Nae, însă desigur că a fost un om ambițios și muncitor care a plecat de la zero, un antreprenor la sfârșit de secol al XIX-lea.

Domnul Nae a învățat “distileria” și mersul afacerilor de la Dumitru Bragadiru

Știm că Nae Petrescu a învățat “racheria” de la Dumitru Bragadiru, la care a făcut ucenicie, apoi și-a deschis propria sa afacere. Mai știm și că avut doi băieți, pe Nicu și pe Atanasie, care după moartea tatălui lor (în 1922) au prosperat și au crescut afacerea până la venirea comunismului. După 1948, băcănia de cartier “cu de toate”, s-a transformat în Alimentara, iar casele au fost ocupate de chiriașii noii puteri.

O fotografie unicat ni-l amintește pe domnul Nae în pragul băcăniei sale, o clădire frumoasă de sfârșit de secol al XIX-lea, cu marchiză, ferestre mari și mansardă. Sus, pe fațadă, distingem anul începerii construcției: 1889.

Domnul Nae are în spate firma cu numele său, poartă șorț, dar și cravată, și este înconjurat de mușterii săi din mahalaua Mântuleasa. În stânga imaginii distingem domni și doamne elegante, stând la masă, iar în dreapta, în picioare, femei sărmane cu batic pe cap și copii în brațe plus un vardist. Probabil că ziua în care a venit fotograful să imortalizeze deschiderea cofetăriei-băcănie-distilerie a fost una memorabilă pentru suflarea din mahalaua Mântuleasa.

Băcănia și casele Nae Petrescu au fost construite în perioada 1889-1900. Ansamblul, monument istoric reprezentativ pentru patrimoniul de arhitectură al Bucureștiului de sfârșit de secol XIX, are 30 de camere și 8 băi.

Se păstrează actul de vânzare, din anul 1889, prin care “Primăria comunei București” îi vinde domnului Nae Petrescu terenul de cca. 284 mp, situat la răspântia străzilor Plantelor, Traian și Stupinei, pentru suma de 2.845 de lei. În anul 2020 Băcănia și Casele Nae Petrescu au fost scoase la licitație, clădirile fiind evaluate la o sumă între 900.000-1.200.000 de euro.

După 1948, băcăniile au fost înlocuite cu Alimentare, Comaliment-uri și Unitățile BIG (băcănie, industriale, gospodine)

Băcanii au fost de la începutul orașului, numele lor vine din arabul “bakkal”, transmis nouă prin turci (bakal) și înseamnă negustor de produse alimentare.

Alături de produsele indigene, băcanii vindeau și marfa străină, lămâi, rodii, smochine, roșcove, naramze, untdelemn, măsline, piper, scorțișoară, cuișoare, – numite “coloniale”, adică mărfuri de băcănie provenite din “colonii”. Pe lângă acestea, băcanii țineau și diverse alte produse aduse “de peste mare”.

Ce se vindea într-o băcănie la sfârșit de secol al XIX-lea: de la salam de Verona și rom de Jamaica la pomadă vegetală pentru creșterea părului, toate de mare „cualitate”

Un anunț-reclamă apărut în Vestitorul Românesc, de pe vremea lui Nae Petrescu, din 30 ianuarie 1897, informează:

La Martinovici și Assan, la Crucea de aur în ulița Lipscanilor, în colțul hanului Șerban Vodă, a sosit acum de curând mai jos însemnatele articole, din cele mai bune cualități și cu prețuri moderate: ceai de diferite cualități, rom de Jamaica și englezesc, esență de ponciu, zahăr, cafea, cacao pisată fără zahăr și nepisata, ciocolată de mai multe cualitati, salam de Verona, de Sibiu și de șuncă, caș de Emental, de Groyer și Parmesan (se așteaptă și de la Olanda), galantină de cea mai fină, tobă de limbă, limbi afumate fierte și nefierte, șunci afumate și coapte în coca, bouillon, marinată de Hell (alfafish), scumbii de Olanda, sardele de Franța în cutii și de la Genova în butoiașe, hribi de Rusia, mazăre și ciuperci de Franța în cutii, trufe de cea mai fină cualitate, unt de lemn franțozăsc din cel mai fin, murături franțozăști, muștar de Franța, de Englitera și de Ungaria, macaroane de Italia, țigări de diferite cualitați, lumânări de spermanțet, cum și alte mai multe trebuincioase casei.

Cele mai alese cualități de vinuri streine de la cele mai renumite case, precum Champagne, Medoc, Madera, Muscat de Lunel, Château Lafite, St-Julien și Menischer, Tokayer, Carlovitzer, Szexader și de Cipru vechiu și altele.

Cele mai alese cualități de lichioruri, precum și de Vanilie, Maraschino, Extrait de Absinthe, Curacao, Parfait de Amour și altele.

Ulei de răpiță rafinat pentru lampe, uleiu de in proaspăt fin, lac pentru ceruit scândurile împreună cu instrucție pentru întrebuințare, cum și toate obiectele trebuicioase pentru ceruit scândurile.

Apă anaterină pentru gură, acadele pentru tuse, prafuri de Seidlit, tinctură pentru durere de dinți, pastă pentru curățat dintii, săpun vegetalu pentru pete de obraz, săpun balsamic de măsline, pomadă vegetală pentru creșterea părului și altele”. ( Sursa: Constantin C. Giurescu, Istoria Bucureștilor, pg. 578, editura Vremea, 2009).

Probabil că Nae Petrescu din Mahala Mântuleasa nu concura cu faimoșii băcani din centrul Bucureștiului, de la început de secol XX: Păun Popescu de la Hanul Zlatari, Ciobanu de pe Calea Victoriei, la finele secolului al XIX-lea, Dragomir Niculescu, tot de pe Calea Victoriei și Dinischioutu, la începutul străzii Decebal.

Pe strada Plantelor, Domnul Nae era vecin cu căpitanul Dimitrie Pandele și cu J. Rieber, fabricantul de trăsuri de lux

Strada Plantelor face legătură între Mântuleasa și Popa Nan și este una din cele mai vechi zone al Bucureștiului de secol al XIX-lea. Aici au locuit negustori, avocați, medici, etc. Strada Plantelor nu este una oarecare, ci locul în care se mai păstrează construcții ale vechiului oraș.

Pe Plantelor și-a construit reședința, în anul 1891, și căpitanul Dimitrie Pandele despre care am scris mai jos:

• Minuni ascunse sub două straturi de vopsea în casa căpitanului D. Pandele. Și tu poți să le vezi, monumentul din mahalaua Mântuleasa, restaurat și redat bucureștenilor

Nae Petrescu era vecin și cu Sanatoriul “Caritatea”, condus de dr. Alexandru Suțu, locul unde, în 1889, a murit poetul Mihai Eminescu. Clădirea sanatoriului nu mai există, doar o placă comemorativă amintește: “În acest loc s-a aflat Sanatoriul Caritatea unde a încetat din viață, la 16 iunie 1889, marele poet român Mihai Eminescu”.

Strada Plantelor apare definitiv formată pe harta generalului Pappazoglu din 1871, dar ea există, fie chiar și neîntregită, dovadă fiind Raportul din 14 august 1865, întocmit de subcomisarul Vasilescu, prin care amintea că:

În urmă furtunii îngrozitoare de azi noapte au fost sparte globurile a 112 lampe de pe str. Plantelor, Moșilor, Romulus și Popa Soare.

Era vorba de felinarele cu petrol instalate în anul 1858. Mai târziu, în 1873, locuitorii străzii Plantelor adresau Primarului Capitalei “plecată rugăciune că să fie pavată ulița, ajunsă a nu mai putea fi suferită, căci găuri mari stau una lângă altă și nu mai pot trece nici măcar birjele”.

Primarul le aprobă cererea și strada Plantelor a fost pavată cu bolovani de râu tăvălugiți.

Băcănia lui Nae Petrescu este trecută în Recensământul locuințelor, realizat între 1885-1901

Conform unui recensământ al locuințelor realizat între 1885-1901, în suburbia Mântuleasa se aflau: 1063 camere de locuit, 11 camere de cancelarie, 194 de cuhnii, 2 ateliere, o cafenea, 3 cârciumi, 19 cai și o băcănie. Vechea mahala cedează locul unui cartier de case, aerisit, cu vegetație abundentă.

De timpurile vechi mai amintesc doar biserica Mântulesei și traseul capricios al străzilor. (Sursa: “Mahalaua Mântuleasa, de la periferie medievală la habitat cosmopolit”, dr. Adrian Majuru, drd. Adriana Scripcariu, drd. Andreea Răsuceanu).

Casele cu băcănie “Nae Petrescu”, subiect de Diplomă pentru un tânăr arhitect care își imaginează ansamblul transformat într-o rezidență artistică

Lucrarea “Rezidență artistică-Casele Nae Petrescu, strada Plantelor 56-58”a fost selectată la DIPLOMA 2019, autor fiind arh. Gaiță Adrian, îndrumător Prof. dr. Arh. Marius Marcu Lapadat și drd.arh. Astrid Rottman.

Adrian este absolvent al Facultății de Arhitectură de interior și crede că arhitectura are puterea de a readuce la viață un spațiu vechi, istoric, de a-l reda unei persoane sau unei comunități.

Arh. Adrian Gaiță a studiat clădirea aflată în zona centrală a Bucureștiului, Zona Protejată 19-Traian, ansamblu clasat ca monument istoric de clasa B.

Intervenția propusă urmărește revitalizarea și punerea în valoare a elementelor patrimoniului construit urmărind totodată (re)introducerea acesteia într-un traseu cultural, care va aduce în atenție o zona reper pentru București, strada Plantelor.

Programul de rezidență artistică propus este conceput pentru a sprijini nevoile specifice artiștilor care doresc să realizeze proiecte independente și să se concentreze pe lucrul în atelier. Artistul are oportunitatea de a lucra și de a expune lucrările în cadrul galeriei, de a interacționa cu alți artiști și de a se promova.

Arhitectul propune ca spre stradă să existe magazine de materiale pentru artele plastice, o librărie de artă și o bibliotecă. Atelierele pentru restaurarea obiectelor de artă de la parter sunt deschise către curte pentru ca publicul să vadă procesul de producție, procesul creativ.

Curtea interioară va fi una creativă, nu este un spațiu public, ea se deschide către public doar atunci când sunt activități. Este o curte dedicată artiștilor iar cafeneaua este oferită orașului în partea din față a casei, ținând cont că spațiul este mai generos atât la parter cât și la subsol. Un alt factor de atracție îl constituie scuarul din fața casei, un element urban.

Un alt element important îl reprezintă subsolul. Casele fiind înguste și având pivnițe s-a decis legarea celor două case printr-un spațiu comun rezultând un spațiu dedicat activităților multiple: expoziții temporare sau permanente, workshop-uri, conferințe, etc. Atelierele de pictură sunt în număr de trei, două pentru două persoane și unul pentru una singură, se arată în prezentarea proiectului.